1,970 matches
-
sau pe la amiază, cănd terminăm de carat piatră; rocă era agresivă; după câteva zile de lucru, neavând mănuși de protecție, mâinile Îmi erau numai crăpături și răni (toți din brigadă eram În aceeași situație); praful de piatră care pătrundea În crăpăturile palmelor sau cădea pe rănile de pe mâini, provocate de faptul că scăpăm pietrele când le luăm de jos sau le puneam În vagonet, ne provoca usturimi insuportabile; la chinul acesta se mai adaugă și Împrejurarea că linia de decovil avea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în ciuda dezinfectantelor aruncate regulat în groapă, absența unui closet cu apă curentă se făcea simțită. Persista un miros greu și dulceag, ca și bâzâitul unor muscoi mari, de culoare metalică. Își acomodă privirea la lumina săracă care se filtra printre crăpături și deschise scrisoarea. După cum bănuise, Filip era acela care îi scria tatălui ei. Scrisul nu era ușor de descifrat și multe cuvinte rămâneau de neînțeles. Dar a priceput esențialul. Locotenentul descria mai întâi, în culorile cele mai întunecate, sosirea la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un gînd obsesiv. De exemplu, spălarea, cu rolul de a evita contaminarea, survine ca urmare a gîndurilor legate de o posibilă contaminare. În unele cazuri, nu există nici o asociere aparentă între gîndul intruziv și comportamentul repetitiv, ca în exemplul ocolirii crăpăturilor din trotuar pentru ca membrilor familiei să nu li se întîmple nimic rău. Alte persoane nu manifestă compulsii, fiind afectate numai de gînduri obsesive, iar altele nu prezintă obsesii, ci numai ritualuri compulsive. Elementul comun al diverselor simptome asociate cu TOC
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Gogu Florian și cu mine. În jurul dubei galopau jandarmii călări. De teama manifestațiilor stu dențești am fost conduși pe cheiurile Dâmboviței. Costică Rădulescu, care era o natură de farsor, s a văicărit în tot timpul parcursului stând cu gura la crăpătura dubei și strigând: — Săriți, fraților, că ne omoară! Săriți de ne scăpați!... Suntem studenți români!... etc. În sfârșit, ajungem la Văcărești. Duba e descuiată, suntem scoborâți. Unul câte unul sărim sprinten, afară de Rădulescu, care, făcând pe mortul, urmează să se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de-a zeii". Cine era ca noi! Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și noaptea venea repede -, cei doi se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și cufundă brațul În apă. Pipăi cu răbdare peretele neted și, când dădu de o crăpătură aproape invizibilă, o apăsă ușor. Crăpătura se lărgi și, În deschiderea care apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o boabă de mazăre. Apoi Își retrase mâna, peretele havuzului reveni la loc ca și cum nimic nu se Întâmplase și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și cufundă brațul În apă. Pipăi cu răbdare peretele neted și, când dădu de o crăpătură aproape invizibilă, o apăsă ușor. Crăpătura se lărgi și, În deschiderea care apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o boabă de mazăre. Apoi Își retrase mâna, peretele havuzului reveni la loc ca și cum nimic nu se Întâmplase și suprafața apei nu mai fu tulburată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de stropii ce săreau din urciorul pe care Îl vărsa fără Întrerupere un Înger bucălat de marmură. Cu pași ușori, cei doi se Îndreptară spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se strecura prin ea un om Încovoiat. Conrad Își Împinse slujitorul cu grijă, pentru ca acesta să nu-și zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un mecanism la fel de nevăzut Închise zidul la loc.
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de-ale gurii, o punea pe masă și o lua pe cea din ziua precedentă. Apoi dispărea ca și cum ar fi părăsit o odaie goală. La Început, prizoniera ținuse socoteala timpului, zgâriind linii scurte pe perete cu o pietricică scoasă din crăpătura zidului. Apoi Începu să uite dacă trăsese linia sau nu. În disperarea ei, Își spuse că oricum nu mai avea nici o importanță și că nu-i mai rămăsese decât să aștepte moartea... Dar Într-una din reverii, Bodo Îi apăru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Oamenii se retraseră către ieșire. Rămaseră doar câțiva, cei mai apropiați, care Îngenuncheară și ei cu ochii Înlă crămați. Ușor, ca un duh, Johannes se apropie cu un muc de lumânare, pe care Îl aprinse și-l Împlântă Într-o crăpătură a pământului Înghețat. Apoi se retrase de-a-ndăratelea. În tăcerea apăsătoare se auzi dintr-odată un geamăt slab, care-i Înfioră pe toți, căci priviră spre stăpânul lor mort ca și cum s-ar fi așteptat să-l vadă ridicându-se. Dar vaietul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o cameră de tortură. Câțiva pași mai Încolo, câteva trepte În piatră duceau afară. Rămâneți aici, nobile Bodo, să nu ne descopere cine va. Să ne Întoarcem și să aducem Întăriri. Nu, nu, stai să vedem unde dau scările. De Îndată ce crăpătura se mai lărgi, se năpusti afară. — Nobile Bodo, veniți Înapoi până nu-i prea târziu. Veniți iute... — Nu-i nimeni, nu-i nimeni, șopti Bodo. Sunt toți pe ziduri. Încerc s-o găsesc pe domniță. Voi Întoarceți-vă și spuneți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
meri, peri, gutui, dar mai ales nenumărați pruni. Era o frumusețe! Dar era o frumusețe stearpă, fără rod. Lipsa îndelungată a precipitațiilor atmosferice a dus la modificarea vizibilă și dramatică a peisajului; vegetația se uscase, iar în pământ se formaseră crăpături mari și urâte, atestând, fără echivoc, lipsa de apă, de viață. Pe costișă, la începutul primăverii, încă mai era o minimă rezervă de apă în sol. Copacii înfloriseră și chiar legaseră. Dar încălzirea agresivă a atmosferei a condus la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai căca atâta pe tine că pute. Rupe naibii gulerul cămășii și vârăți-l în nas, dacă nu te ține. Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți. Și când e destul loc, bagă-te în saltea prin crăpătura ei. Așa, amice... Mișcă-te ca să te încălzești, mișcă-te întruna și bagă-te în saltea cu totul. Coșmarul de la Jilava nu a durat mai mult de o săptămână, iar lecțiile violente de umilință au încetat de îndată ce fami- lia și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Când, într-o primăvară am ieșit la soare, și m-am așezat cu spatele într-o fierărie de scânduri, ascultând cântecul ciocanelor. Soare strălucit, adăpost de vânt, cer curat de primăvară. Aveam doi ani jumătate probabil. O scânteie, răzbătând prin crăpăturile șandramalei, m-a mușcat de după ceafă. M-am spăriat tresărind, am strigat; otavă!6 nu puteam pronunța pe r; noțiunea otrăvii nu era încă precizată; locul unde ieșisem era lângă casa pe care părinții mei au locuit-o în primii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cabine telefonice în toate părțile pe străzi, radio la fiecare casă, brichete pentru aprins nu numai țigările. Vrai să te cântărești, vezi la un colț de uliță ori lângă un gang balanța automată de care ai nevoie: pui într-o crăpătură o monedă de o coroană și-ți apare evidența. La baie, dacă vrai să-ți încui într-o casetă obiectele prețioase și banii, introduci plata tot așa într-o crăpătură și caseta îți dă voie s-o închizi și s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gang balanța automată de care ai nevoie: pui într-o crăpătură o monedă de o coroană și-ți apare evidența. La baie, dacă vrai să-ți încui într-o casetă obiectele prețioase și banii, introduci plata tot așa într-o crăpătură și caseta îți dă voie s-o închizi și s-o încui. Vrai bomboane, este automat de bomboane. Vrai să repari un ceas, un stilo, numaidecât găsești un meșter cu un ciocănel și cu un clește. Aici toți sunt meșteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca pretutindeni aici, se află împresurat de plantații. Aici plantațiile sunt cu grijă orânduite și distribuite. Munțișorii atent întreținuți. Stâncăriile din marginea drumușoarelor sunt reținute pe alocuri de scoabe mari și bare de fier care le unesc și le rețin. Crăpăturile sunt astupate cu ciment. Oamenii corijează și cred că înfrumusețează opera lui Dumnezeu, în realitate își urmăresc interesul, căci drumușoarele și stâncile și peisagiul fac parte din pânea cea de toate zilele a oamenilor din partea locului. Femeia de care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin simpla apropiere de anumite locuri: stânci, caverne, copaci, râuri. Sufletele copiilor pătrund în pântec și femeile concep. Oricare ar fi condiția acestor sufletecopii, sunt sau nu sunt sufletele strămoșilor, un lucru este sigur: au stat până la reîncarnare ascunse prin crăpături, brazde, bălți sau păduri: trăind un fel de existență embrionară în sânul veritabilei Mame, Pământul”. Cele trei sărituri (a treia oară se îndeplinește fatum-ul) parcurg un drum dinspre exteriorul lumii (geam), spre nucleul existenței tradiționale (focul din sobă), până în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
multe În zadar. Doar El se Îngrijește de noi. Noi să ne ostenim doar cu poruncile Lui. Dar uităm uneori și de noi. În acel zid sunt mii și zeci de mii de bilețele sau acatiste, aș zice eu, În crăpăturile lui. Fiecare caută să-și pună un mic bilet unde au scris numele celor dragi sau dorința care o au. La intrare la zid este poliție care face control ca nu cumva să fie vreun om răufăcător. Controlul este foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de Roman și Rădăuți, în ierarhia Bisericii Ortodoxe din Moldova la mijlocul secolului al XVII-lea. Despre românii ortodocși („schismatici”), episcopul noteză că aveau trei biserici, dar una episcopală: două de lemn și una de piatră, „la care se cască o crăpătură și aproape de ruină este episcopia”. Locuitorii târgului erau valahi, dar mult mai mulți unguri („et in omnibus priores, unde infimam etiam partem oppidi Valachis inhabitandam concessere”), lucru puțin probabil. „Dregătorii - scrie Bandini - se succed astfel că, dacă un an este
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rău e depresia care o Însoțește. Într-o după-amiază am Închis ochii și am văzut New York-ul În ruine. Pe Strada 42 omizi și scorpioni uriași intrau și ieșeau din baruri, cafenele și farmacii goale. Buruienile creșteau În găurile și crăpăturile din pavaj. Nu era nimeni cît vedeai cu ochii. După cinci zile am Început să mă simt mai bine. După opt zile m-a apucat „nehaleala” și m-am trezit cu un apetit monstru pentru prăjituri cu frișcă și macaroane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
auzeau alți lăutari decât tot grierii cei care țârâiau mocnit în iarbă. "Ce mare sărbătoare, ce bucurie a cuprins lumea, de s-au pus toate stihiile pe chef?..." gândii eu. Când iată că din fiecare gură de meterez, din fiecare crăpătură de zid, de sub fiecare piatră răsturnată răsăriră sumedenie de oameni, cu feliurite chipuri, în feliurite costume, care, după ce au intrat în joc, au început și dânșii să-mi facă aceleași schime, aceleași semne. Erau plăieșii 190, arcașii, pușcașii, vechii păzitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apoi încalțați cu cizme țintuite și înarmați cu câte un toiag ferecat am plecat înșirați unul după altul pe Marea de gheață, întovărășiți de ambii noștri călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte peste crăpături. Ce ne trebuia nouă punte? Săream peste crăpături ca niște căprioare fără leac de grijă, fără nici o conștiință de primejdie, pănă când, cînd sfârșit, franțuzoaica, curioasă ca toate femeile să afle tot, întrebă pe unul dintre călăuzi cam ce adâncime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câte un toiag ferecat am plecat înșirați unul după altul pe Marea de gheață, întovărășiți de ambii noștri călăuzi care luase câte o scândură în spate, ca să ne serve drept punte peste crăpături. Ce ne trebuia nouă punte? Săream peste crăpături ca niște căprioare fără leac de grijă, fără nici o conștiință de primejdie, pănă când, cînd sfârșit, franțuzoaica, curioasă ca toate femeile să afle tot, întrebă pe unul dintre călăuzi cam ce adâncime pot avea crăpăturile aceste. O! răspunse călăuzul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trebuia nouă punte? Săream peste crăpături ca niște căprioare fără leac de grijă, fără nici o conștiință de primejdie, pănă când, cînd sfârșit, franțuzoaica, curioasă ca toate femeile să afle tot, întrebă pe unul dintre călăuzi cam ce adâncime pot avea crăpăturile aceste. O! răspunse călăuzul cu mare sânge rece. Depinde, adâncimea lor poate să fie între 500 și 1 000 de metri. Când am auzit aceasta, nu s-a zborșit părul în vârful capului. Am renunțat imediat la gimnastica noastră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]