3,019 matches
-
etc. La cronica literară semnează Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, „Cronica ideilor” o susține Șerban Cioculescu. Poezie dau Tudor Arghezi, Vladimir Streinu, Simion Stolnicu, proză scrie Tudor Șoimaru. Văd acum lumina tiparului și câteva secvențe inedite din tragedia Ioanițiu. Craiul românilor de A.I. Odobescu. „Revista faptelor literare” și „Cărți” surprind și întrețin dinamismul spațiului publicistic al epocii. Fenomenul cultural românesc, și nu de puține ori cel european, înregistrat în formula unei „estetici a lucidității” (Vladimir Streinu), se reflectă permanent în
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
Ca urmare, nu și-a reținut bucuria de a fi cunoscut și „oșteni și oameni de cinste“, fiind sigur că „n-or fi alți oameni în lume a nu se teme de moarte ca svezii și avea atâta dragoste către craiul lor, cât le-ar fi zis cineva tuturora să moară pentru folosul craiului lor, toți pe loc ar fi murit“ (s. Ven. C.)33. În noianul de filipice la adresa lui Carol al XII-lea, se disting, totuși, și alte puncte de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și oameni de cinste“, fiind sigur că „n-or fi alți oameni în lume a nu se teme de moarte ca svezii și avea atâta dragoste către craiul lor, cât le-ar fi zis cineva tuturora să moară pentru folosul craiului lor, toți pe loc ar fi murit“ (s. Ven. C.)33. În noianul de filipice la adresa lui Carol al XII-lea, se disting, totuși, și alte puncte de vedere. Dintre acestea din urmă, o atenție deosebită merită judecățile emise de unul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
implicațiilor românești ale bătăliei de la Poltava, și anume Ion Neculce. Bun cunoscător al realităților, el le făcea cunoscute și concetățenilor săi, pe care îi informa că, la începutul Marelui Război Nordic, adică în anul 1700, Suedia era „o țară puternică, craiul lor tânăr de 16 ani, și bun viteaz, dârzu“ (s. Ven. C.)34. Un alt cronicar român, anonimul autor al Istoriei Țării Românești, afirma că eșecul lui Carol al XII-lea la Poltava s-a datorat faptului că a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ottilia titka [Enigma Otiliei], București, 1964, Budapesta, 1965; Tudor Arghezi, Boldogasszony mosolya, Budapesta, 1972; B. Fundoianu, A költö és aranyéka [Poetul și umbra sa], București, 1972 (în colaborare cu Éltetó József și Majtényi Erik); Mateiu I. Caragiale, Remember. Óvárosi gavallérok [Craii de Curtea-Veche], București, 1984 (în colaborare cu Senczei László). Repere bibliografice: Koppany Gyula, Francisc Munteanu, „A feleség”, UTK, 1956, 7; Gréda József, „A Nyestfiak”, magyarul, UTK, 1957, 13; Kakassy Endre, Sadoveanu, „A Nyestfiak”, IGZ, 1957, 3; Kakassy Endre, Kétnyelvü Sadoveanu-kiadas
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
13” din acest din urmă oraș; sonetul Nevroză e distins cu premiul întâi la concursul inițiat de redacția revistei (1934). Ultimele două clase de liceu le urmează la Timișoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii și în câteva reviste de aici, „Crai nou”, „Colț de țară”, „Fruncea”. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, făcând, în paralel, un an (1936-1937) și la Facultatea de Drept. Își ia teza de licență în estetică în 1940, sub conducerea lui
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
pseudonimul C. Robul), cu texte din Scrisorile unui răzeș, Drumul cu plopi, Omul din vis, cu fragmente din romanele Simfonia fantastică, Calea Victoriei, Baletul mecanic, 1907, Gib I. Mihăescu (Semnele lui Dănuț, Vedenia, Tabloul, Urâtul, Frigul, Rusoaica ș.a.), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Emanoil Bucuța (Maica Domnului de la mare, fragmente din romanele Fuga lui Șefki, Capra neagră, nuvele, studii, articole), Victor Ion Popa (Schimnicul din Turla Neagră, Scrisoarea unui mort, Dispariția lui Max Edelstein, Cuviosul Patapie Desăgărețul), Victor Papilian (Coincidența, Îndoiala
GANDIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
Un limbaj colorat, cu replici vioaie și duhlii, și o ironie fină, perceptibilă și în poznașele jocuri de cuvinte, sunt argumentele comediei bufe, „aproximativ istorice”, Ciubăr vodă (montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei generatoare
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
de farmec descindere în fabulos. Ca într-un vis al unei nopți de vară, în codrul fermecat se ițesc zâne bune, zâne rele, pitici războinici, pitici-copii, arici puși pe harță, un străvechi duh al pădurilor, în timp ce la curtea lui Nalbă crai își fac veacul un astrolog, un măscărici, boieri, jupânese, oșteni. Acorduri romantice însoțesc aparițiile lui Năvalnic, visătorul tânăr, și ale zânei pădurilor, Goruna. Sălășluind fiecare pe un alt tărâm, iubirea lor nu are sorți de împlinire. Un accent de tristețe
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai pusu-ț asupră-mi mânia ta svântă / Preste mine valuri trec de nu s-alintă”. O metaforă a glacialității
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
vară, VR, 1979, 7; Nicolae Turtureanu, „Vămile cireșului”, CRC, 1983, 42; Mihai Iordache, „Vămile cireșului”, „Pagini bucovinene”, 1983, 11; Ioan Pintea, Povestea povestind, TR, 1985, 22; Cornel Cotuțiu, „Mânzul cu stea în frunte”, VTRA, 1985, 9; Adrian Dinu Rachieru, Miorițologie, „Crai nou” (Suceava), 1995, 11 noiembrie; Mircea A. Diaconu, Stanțe rustice, „Crai nou” (Suceava), 1996, 30 noiembrie; Rachieru, Poeți Bucovina, 175-177; Nicolae Manolescu, Oaia năzdrăvană și Hyperion, „Curentul”, 1998, 6 noiembrie; Th. Codreanu, Eminescologie la timpul prezent, „Sinteze” (Bacău), 1999, 4
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
Mihai Iordache, „Vămile cireșului”, „Pagini bucovinene”, 1983, 11; Ioan Pintea, Povestea povestind, TR, 1985, 22; Cornel Cotuțiu, „Mânzul cu stea în frunte”, VTRA, 1985, 9; Adrian Dinu Rachieru, Miorițologie, „Crai nou” (Suceava), 1995, 11 noiembrie; Mircea A. Diaconu, Stanțe rustice, „Crai nou” (Suceava), 1996, 30 noiembrie; Rachieru, Poeți Bucovina, 175-177; Nicolae Manolescu, Oaia năzdrăvană și Hyperion, „Curentul”, 1998, 6 noiembrie; Th. Codreanu, Eminescologie la timpul prezent, „Sinteze” (Bacău), 1999, 4; Liviu Papuc, Din nou Eminescu, CRC, 1999, 7; Al. Pintescu, „Asupra
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
Liviu Papuc, Din nou Eminescu, CRC, 1999, 7; Al. Pintescu, „Asupra cuvântului «noroc»”, PSS, 1999, 3-4; George Munteanu, Jurnal intermitent, ALA, 1999, 491; Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Brașov, 1999, 139-142; Ion Beldeanu, Eminescu și marea sa călătorie, „Crai nou” (Suceava), 2000, 19 februarie; Grațian Jucan, O carte falsă și eminescologia, „Gazeta de Câmpulung”, 2000, 60; Constantin Cubleșan, Drumul împărătesc, PSS, 2000, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog., I, 265-266. I.D.
FILIPCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287001_a_288330]
-
de la sfârșitul secolului al XVI-lea; un descendent al acestuia, viforosul Pană (Celebiul), aventurier la Stambul, ulterior întors în Oltenia natală și ținându-se de tot soiul de răutăți, apoi alți Mălureni, în nota balcanicilor lui N. Filimon și a „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, unii, teribil dezmățați, ajung la măriri în capitala României interbelice. Retrospecția istorico-socială se vrea una de suflu larg. În lipsa textului integral e greu de estimat dacă naratorul construise caractere puternice, cu psihologii diferențiate. Memorialistica, alt capitol
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
a fost controversată, comentariile pendulând între elogiu (N. Steinhardt) și desființare (George Munteanu). O interpretare inedită încearcă G. și în cazul prozei lui Mateiu I. Caragiale, comentată ca organic „triptic de proze fantastice” (Mateiu I. Caragiale, 1995). În personajele din Craii de Curtea-Veche eseistul vede „fantasmele unui suflet grav rănit”, aflat „în exil”. Ulterior, autorul se întoarce la Eminescu, proiectând o vastă lucrare, în patru volume, proclamată cam prezumțios „cel mai amplu efort interpretativ de la G. Călinescu încoace” și intenționând să
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
1903), drama Oricum! (reprezentată din 1912 până în 1916 pe scena Teatrului Național din București) sunt scrise în colaborare cu T. Duțescu-Duțu. E posibil ca autorii să se fi inspirat din piese franțuzești. Mai izbutită, deși tezistă, cu accente moralizatoare, este Crai de ghindă („Convorbiri literare”, 1899), un fel de Dama cu camelii autohtonă, a cărei acțiune se desfășoară în mediul mahalalei. Înrudită tematic este „drama socială” Minciuni convenționale, de fapt o melodramă. Scrisă alert, nervos, piesa vădește un bun spirit de
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
București, 1976; M.I. Lermontov, Demonul, Iași, 1939, Poeme, București, 1954, Versuri - Stihi, ed. bilingvă, București, 1964; Iosif Utkin, Tălmăciri, București, 1945; A. S. Pușkin, Poeme, București, 1947, Călărețul de aramă, București, 1949, Fântâna din Bakcisarai, București, 1949, Poltava, București, 1949, Povestea craiului Saltan..., București, 1949, Țiganii, București, 1949, Poezii, București, 1953, Opere alese, I, pref. Tamara Gane, București, 1954, Evgheni Oneghin, București, 1955, Lirice, București, 1957, Poeme, București, 1957, Versuri, pref. Tatiana Nicolescu, București, 1958, Versuri și proză, îngr. și pref. Tatiana
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
carte de însemnări - Zile de campanie (1915). Mai iscălea tot atunci articole și proză în „Drum drept” și „Neamul românesc”. După primul război mondial, petrecut în tranșee și în spitale, își reia activitatea la Focșani, publicând frecvent în gazeta locală, „Crai nou”. În 1923 se mută în capitală și va lucra la Fundația Culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. Într-un rând va fi și senator (1931-1932). Inspector general la Fundația Culturală, L.-M. este „licențiat din
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Vl. Corbasca și Carol Drimer comentează cărți de Ion Barbu (Joc secund), Lucian Blaga (Eonul dogmatic), Ionel Teodoreanu (Fata din Zlataust), Ion Călugăru (Omul de după ușă), Tudor Arghezi (Cartea cu jucării), Cezar Petrescu (Întunecare), Ion Agârbiceanu (Arhanghelii), Mateiu I. Caragiale (Craii de Curtea-Veche), Mihail Sadoveanu (Zodia Cancerului). La „Cronica teatrală”, Camil Petrescu semnează articolul Producțiile Conservatorului, iar Al. Halunga scrie despre spectacolul de la Compania Bulandra cu Primul rol, comedie în trei acte de C. Martin. „Cronica sociologică” e susținută de Mircea
LIMBA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287810_a_289139]
-
colaborează la periodicele bucovinene „Argonaut”, „Glasul Bucovinei”, „Orion”, „Junimea literară”, „În preajma gândului”, „Pana literară”, „Flux”, „Timpul”, „Iconar”, la unele fiind și redactor, dar și la „Frize” din Brașov ori „Lanuri” din Mediaș. A condus câteva publicații efemere, „Flanc”, „Izvodiri” și „Crai nou”. Trei plachete - Rod (1933), Stampe în lumină (1933), Cer valah (1934) -, precum și un ciclu găzduit în „Revista Fundațiilor Regale” îi aduc un început de notorietate, pe care o consolidează volumele Cuvintele s-au scuturat peste file (1937) și Curcubeu
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
În numărul următor, din mai 1892, sub semnătura Șt. Iosif, se publică poezia Izvorul, compusă cu un an înainte. Totodată, debutantul este anunțat că vor ieși de sub tipar și celelalte texte trimise. Primul dintre ele este o traducere a baladei Craiul ielelor de Goethe, care va fi inclusă în numărul 8. În rest, nu i se mai reține nimic și, probabil, nici St. O. Iosif nu a mai încercat să colaboreze la R.ș. La „Poșta redacției” se mai răspunde macedoromânilor
REVISTA SCOALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289259_a_290588]
-
Caragiale, sub pseudonimul Luca, scrie cronici dramatice. Proză și versuri, cronici literare și dramatice, articole de atitudine politică și note bibliografice publică B. Delavrancea (semnând cu pseudonimele Argus, Barbu, Fra Dolce, Ignota, Minuzio, Sugra, Un visător), Duiliu Zamfirescu (Don Asturio, Crai nou & Comp, Don Lorenzo, Don Padil, Duna, Rienzi, Zadic), Al. Vlahuță (Ave, Jehovah), Al. Macedonski (Luciliu). Cu beletristică sunt prezenți și C. Bolliac, B.P. Hasdeu, V.A. Urechia, G.I. Ionnescu-Gion, D. Teleor, D. Petrino, G. Al. Zamphirolu, N.V. Scurtescu, V.D.
ROMANIA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289317_a_290646]
-
editor și povestitor, despre influența și impactul critic al scrierilor lui în posteritate. Se fac observații judicioase în legătură cu circulația universală a motivelor, cu străluciții descendenți ai lui Anton Pann, precum I. L. Caragiale din Kir Ianulea și Mateiu I. Caragiale din Craii de Curtea-Veche. În alt plan, remarcabilă, de asemenea, este lucrarea de sinteză Ecouri goetheene în cultura română (1980), tema fiind urmărită, pe baza unei vaste documentații și cu un bun spirit de sistematizare a materiei, de la primele consemnări în „Albina
ROMAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289301_a_290630]