3,198 matches
-
cincisprezece În această locuință imensă, ei se găseau aici Înainte de venirea mea, o știe toată lumea. Munca lor mă mulțumește, și acesta e singurul lucru care contează. N-am obiceiul să-mi judec colaboratorii după credința lor religioasă sau după culoarea cravatei! — Îți Înțeleg perfect atitudinea, ea corespunde propriilor mele convingeri. Dar ne aflăm În Persia, sensibilitățile sunt uneori diferite. Tocmai am stat de vorbă cu pe noul ministru de Finanțe. Socotește că, pentru a-i face pe calomniatorii tăi să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
praf și mașinile de spălat, nevestele lor și nevestele altora. Trenul care ne ducea în Italia era altfel. Aluneca lin, parcă fără să atingă pământul, ca mâna mamei pe fruntea mea, când aveam febră. La Veneția, tata și-a scos cravata. Cu ea sperase să le facă impresie primilor oameni din Vest pe care aveam să-i întâlnim în curând. Șase ore de așteptare pentru trenul spre Roma. Eu m-am agățat de mâna tatei; ochii noștri erau neîncăpători pentru câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stătea în mijlocul scenei, fără pereți împrejur, iar eu mă întrebam cum de acela se obosea să mai bată, când avea atâta loc de trecut. Atunci perechea era foarte surprinsă, încerca să-și netezească la repezeală hainele și să-și îndrepte cravata. Când se deschidea ușa, cei doi începeau să se bâlbâie. În filmele mute era însă altfel. Charlie Chaplin ședea pe canapea cu o doamnă și o ținea, de exemplu, în brațe, când soțul ei cu mustața hazlie intra fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
bună ziua, și m-ar fi mângâiat pe creștet. Mai târziu ar fi venit și mama la noi. Costumul îi cădea încă bine tatei. Fusese cusut la comandă. Pentru el, tata îi făcuse rost croitorului de niște piese pentru mașină. Doar cravata, cea cu care tata sperase să-i impresioneze pe italieni la sosirea în țara lor, era demodată, prea scurtă și prea îngustă, iar când a apărut scrisoarea și întâlnirea noastră la ambasadă fusese fixată, Pietro i-a dăruit tatei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cea cu care tata sperase să-i impresioneze pe italieni la sosirea în țara lor, era demodată, prea scurtă și prea îngustă, iar când a apărut scrisoarea și întâlnirea noastră la ambasadă fusese fixată, Pietro i-a dăruit tatei o cravată nouă. I-a legat-o în jurul gâtului, s-a dat câțiva pași înapoi, l-a măsurat din priviri pe tata și a spus plin de încredere: „Așa ai să ajungi în America, Marius”. Apoi și-au strâns mâna. Ce ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-a întors, avea pielea jilavă și era proaspăt ras. Știam, fără să-l privesc. Aveam deja experiență. Când călătorești cu un tată ca al meu, devii experimentat. Tata s-a îmbrăcat ca la plecarea noastră de acasă. Costum și cravată. Și-a lustruit pantofii cu cremă, apoi s-a așezat lîngă mine. „Astăzi ajungem acasă. În avion primim în mod sigur ceva bun de mâncare și o să putem vedea un film sau chiar două. Ei, asta nu e ceva?” Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
recreații scrisori de dragoste, le înfrumusețau cu desene, apoi dispăreau pentru câteva minute. Când veneau înapoi, aveau pe buze un zâmbet larg, un pic crispat, iar ochii lor păreau să privească prin lucruri. Și câțiva băieți se schimbaseră. Își scoteau cravata de pioner și purtau cămașa desfăcută la gât. Stăteau rezemați de perete și nu mai vorbeau decât despre fotbal, mașini rapide de prin străinătate și femei. Doar Duma rămăsese același. În recreații el aduna bani de la toți cei înfometați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu alergam într-un suflet la vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă prin încăpere și, când mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am găsit o sală de biliard prin apropiere și am intrat. Era o sală mică la capătul unei alei. Toată lumea întorcea capul după noi pentru că eram frumos îmbrăcați - Hatsumi în rochia ei elegantă, iar eu cu sacoul bleumarin și cu cravată asortată - dar pe Hatsumi nu o deranja deloc. Și-a ales un tac, și-a scos o agrafă din geantă și și-a prins părul într-o parte ca să nu o deranjeze la joc. Am jucat două partide. Hatsumi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ușă. După a zecea bătaie, mi-am dat seama că era sâmbătă seara și că el obținea întotdeauna permis să lipsească din cămin, sub pretext că stătea la niște rude. M-am dus la mine în cameră, mi-am scos cravata, mi-am pus sacoul și pantalonii pe umeraș, mi-am îmbrăcat pijamaua și m-am spălat pe dinți. „O, Doamne!“ gândii eu. „Iar e duminică mâine!“ Aveam impresia că duminicile vin din patru-n patru zile. Peste două duminici împlineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cunosc, zice domnul Sing. Domnul Sing era cam cea mai spilcuită chestie pe care-am văzut-o-n viața mea. Era clar un chinez, Însă vorbea ca un englez și purta un costum alb cu o cămașă de mătase, o cravată neagră și o panama din aia de o sută douășcinci de dolari. — Beți o cafea, nu? mă-ntreabă. — Dacă beți și dumneavoastră. Sigur, cu plăcere. SÎntem singuri aici, da? — În afară de toți ceilalți din bar. — Asta nu-i problemă. Aveți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prea forțos, Însă era ea destul de forțoasă pentru amîndoi. Avea un chip din Ăla puternic, cu trăsĂturi aproape clasice și o constituție de dresor de lei - iar băiatul care era cu ea arăta de parcă i s-ar fi potrivit o cravată de elev la colegiu. Nu era un dur. Purta o haină de piele, ca noi toți, de altfel. Doar că a lui nu era udă, pentru că erau Înăuntru dinainte să-nceapă ploaia. Și ea purta o haină de piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și tu? Ud, spusei și el rîse lăsÎndu-și capul Într-o parte. — N-ai cumva o țigară? mă-ntrebă. Îi Întinsei penultimul pachet de țigări și se servi cu două. Fata forțoasă luă și ea două, iar băiatul cu cravata de colegiu luă una. Mai ia una, Îi strigai. Nu, mulțumesc, răspunse și atunci o luă neamțul. — Te superi? mă-ntrebă zîmbind. Nu, te rog. De fapt mă deranja și el știa asta. Da’ voia atît de tare țigările alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Chicote se arăta a fi foarte plictisitoare, așa că m-am hotărÎt să plec imediat după ce voi fi dat și eu un rînd. Chiar În clipa aia a Început totul. Un civil Într-un costum maroniu, cu o cămașă albă și cravată neagră, cu părul pieptănat lins peste cap și cu o frunte destul de Înaltă, care făcuse pînĂ atunci circ pe la mese, Îl stropi pe unul dintre chelneri cu un pistol cu apă. RÎseră cu toții, În afară de chelnerul care tocmai ducea o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aruncat după el prin ușă. Cei trei bărbați se-ntoarseră Înăuntru cu niște fețe foarte serioase, duri și justițiari. Apoi se-nvîrti ușa și pistolarul Își făcu apariția. PĂrul Îi căzuse peste ochi, fața Îi era plină de sînge și avea cravata trasă Într-o parte și cămașa sfîșiată. Își luase pistolul cu apă și după ce intră Înapoi, palid la față și cu o privire sălbatică, trase o rafală generală, fărĂ țintă, către toți cei din bar. L-am văzut pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îl băga În alt bzunar și după aia trebuia să-l caute din nou. Transpira din greu În timpul acestor căutări, așa că acum era roșu la față și părul i se Încrețise. Acum părea că ar trebui să poarte nu numai cravata de școlar, ci și o șepcuță din aia mică, de care poartă elevii din clasele primare. Ați auzit de vorba aia, că anumite Întîmplări Îi fac pe oameni să Îmbătrînească brusc? Ei bine, Întîmplarea asta cu Împușcătura Îl Întinerise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din punct de vedere psihologic, intervine Charlotte. —Dar nu țin un discurs, protestează Finn. Nici eu nu vreau să stau în picioare, ne anunță Ben. Vine direct de la serviciu și e singurul îmbrăcat în costum. Culoarea acestuia și nodul de la cravată îmi dovedesc faptul că lucrează într-un birou cu reguli foarte stricte. Și-a dat cu prea mult gel pe păr, de parcă vârful capului, sătul de îmbrăcămintea prea conservatoare, stă să explodeze. N-aș putea scoate nici un cuvânt, continuăel. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus obiectele alea acolo, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
va fi și sponsorizată de Uniunea industriașilor. Numai la Pilade puteai să-l vezi pe proprietarul unei filaturi de bumbac, În pufoaică și cu barbă, bând cot la cot cu vreun viitor infractor, pus la costum la două rânduri și cravată. Ne aflam În zorii unei mari răsturnări de paradigmă. Pe la Începutul anilor ’60, barba era Încă fascistă - dar trebuia să-i desenezi conturul, răzând-o de pe obraji à la Italo Balbo -, În ’68 fusese contestată, iar acum era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un șirag de perle, de cultură sau nu, cum or fi fost. Belbo mi-o prezentă: „Ea e Sandra, vă cunoașteți?” „Din vedere. Salve.” „Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un chip pe care-l văzusem În scenele cu plutoane de execuție, atât la condamnați, cât și la trăgători. În acele vremuri, bărbați cu aceleași chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru purta un costum albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
veneați să aduceți entuziasmul, curajul, autocritica. Pentru noi, care atunci aveam treizeci și cinci sau patruzeci de ani, a fost o speranță, umilitoare, dar o speranță. Trebuia să redevenim ca voi, cu prețul de a o lua de la capăt. Nu mai purtam cravată, aruncam cât colo trenci-ul ca să ne cumpărăm o pufoaică uzată, unii și-au dat demisia din slujbă ca să nu-i mai slujească pe patroni...” Își aprinse o țigară și se prefăcu că simulează mânia, pentru a-și scuza această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
surprins maestrul Într-o zi pilind asperitățile granitice din anticamera regală... pentru a face să-i iasă socotelile. Bârfă, probabil, Însă Piazzi Smyth nu era un om care să inspire Încredere, era de-ajuns să te uiți cum Își Înnoda cravata. Totuși, printre atâtea prostii există și adevăruri incontestabile. Domnilor, vreți să veniți până la fereastră?” Deschise larg, cu un gest teatral, cele două canaturi, ne invită să ne uităm și ne arătă departe, unde străduța făcea colț cu bulevardul, un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spun, se incarnează... Nu-i o poveste care te face să plângi?” „Mă și trec lacrimile. Și ție-ți place atât de mult să fii Sophia?” „Păi sunt și pentru tine, iubitule. Știi că Înainte de a mă cunoaște aveai niște cravate oribile și mătreață pe umeri?” Riccardo Îi pusese din nou mâna pe ceafă. „Pot să particip la conversație?” zisese el. „Tu fii cuminte și dansează. Tu ești instrumentul desfrâului meu”. „Asta-mi convine”. Belbo continua ca și cum celălalt n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului, apoi se zvonise că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]