1,492 matches
-
antagonism natural față de Iisus Hristos. Din antichitatea îndepărtată și până astăzi, iudaismul, politeismul, religiile orientale, islamul, s-au dovedit mai mult sau mai puțin ostile creștinismului, iar ultimele două secole au fost martorele răbufnirii unor ideologii anticreștine izvorâte din sânul creștinătății. În Sfânta Scriptură în pasajul din Apocalipsa lui Ioan, capitolul 13, Biblia îl numește fiara din Apocalipsă ce poartă un număr care îl identifică cu oamenii răi din istoria umanității. Numărul ei fiind 666. Deismul iacobin și ateismul hebertist asociate
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
zdrobind flota romee, puse stăpânire pe Clazomenai, Foceea și amenința capitala Imperiului. Pecenegii, ajunși până la Bosfor, inițiaseră tratative cu turcii, privind un atac comun asupra Bizanțului. Împăratul a expediat un mesaj statelor occidentale, implorându-le sa salveze străvechiul avanpost al creștinătății de la Răsărit: "Preasfântul Imperiu al creștinilor greci este împilat crunt de către pecenegi și turci: aceștia îl jefuiesc în fiecare zi și îi răpesc ținuturile. Omorurile și batjocura la care sunt supuși creștinii, grozăviile care, în aceste împrejurări, se săvârșesc sunt
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
aceasta cu atât mai mult cu cât aflase de proiectul de alianță dintre cei doi împărați. Colaborarea trebuia oprită cu orice preț. O expediție generală împotriva ,necredincioșilor’’, având eliberarea Ierusalimului ca scop final, era binevenită. Urmarea ar fi fost o creștinătate unită sub conducerea aceluiași papă, recunoscut ca șef spiritual și politic atât în Occident, cât și în Orient, unde era așteptat de împărat și patriarhul Ierusalimului, iar acest rezultat ar fi fost cea mai mare victorie morală a lui Urban
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Despre cruciadă deocamdată nu se spunea nimic. Papa era preocupat să refacă armonia dintre el și principi și să restabilească disciplina în biserică, două imperative de neînlăturat dacă voia declanșarea unei expediții militare generale și recunoașterea sa ca șef al creștinătății. O primă măsură a fost aceea de a ridica excomunicarea împăratul bizantin. Din nou numele lui era pomenit în biserici, teoretic punându-se capăt schismei. Mai rămânea să se facă ordine în însuși corpul catolic al creștinătății. Motivul dezbinării era
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
ca șef al creștinătății. O primă măsură a fost aceea de a ridica excomunicarea împăratul bizantin. Din nou numele lui era pomenit în biserici, teoretic punându-se capăt schismei. Mai rămânea să se facă ordine în însuși corpul catolic al creștinătății. Motivul dezbinării era generat, pe de o parte, de nesupunerea clerului german, care la adăpostul luptei dintre sacerdoțiu și imperiu manifesta tendințe centrifuge față de Roma, pe de alta, de conflictul dintre biserică și regele Franței Filip I al Frantei, care
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
gata să pună mâna pe tot ce le sta în cale. Este de la sine înțeles neîncrederea reciprocă cu care s-au privit, și unii și alții suspectându-se de erezie, viclenie și nestatornicie. În fapt, pentru prima dată se întâlnea creștinătatea occidentală cu cea orientală și cu surprindere își dădeau seama că sunt două lumi diferite, chiar dacă asemănătoare ca ideologie și structuri politice. Diferite ca mod de a se îmbrăca, fel de a se purta și mânca, diferite mai ales, în
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Etienne de Blois și Odon de Deuil, s-au arătat impresionați de peisajul dezolant oferit de ruinele antice. După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din cruciada a IV-a, Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai creștinătății și micul Imperiu Bizantin de Niceea, revenind în cele din urmă bizantinilor. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087, orașul a căzut în stăpânirea turcilor selciukizi. Incă pe atunci se redusese la o locuire numai pe acropolis
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
unii chiar viu...“, notează pictorul pe o schiță făcută la fața locului. Unde descoperă artistul nostru acest loc? Aflăm din notațiile sale - vizitind columbarii și sarcofage paleocreștine. Popasul român a lui Bogdan Vladuta este, în final, un pelerinaj la rădăcinile creștinătății. Este asemeni unui parcurs inițiatic în încercarea de a descoperi eternitatea, ca o prezență concretă a existenței noastre. Cei doi ani de experiență petrecuți la Romă au fost rodnici în definirea profilului sau artistic. Viziunea lui asupra Romei s-a
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
culinare etc. Paginile de folclor sunt reprezentate de reproduceri din poezia populară (Miorița, Toma Alimos), din basmele lui Petre Ispirescu, culegeri de folclor românesc și australian. Ca revistă de credință ortodoxă, revista "Iosif Vulcan" publică materiale dedicate marilor sărbători ale creștinătății, Paștele și Crăciunul, pastoralele unor preoți. Traducerile nu sunt foarte numeroase. Sunt recenzate cărți ale unor autori româno-australieni,despre care ar fi fost greu să aflăm din altă parte. Revista a fost tipărită într-un mod curios, probabil unic în
Revista quot;Iosif Vulcanquot; (Australia) () [Corola-website/Science/318912_a_320241]
-
papalitatea a oferit abaților de la Cluny puterea de a excomunica, rezervată până atunci doar episcopilor. Toate aceste acțiuni ale abației au fost intitulate "Reforma de la Cluny" ce urmărea să purifice Biserica de influențele laice și să revitalizeze concepția monahismului în creștinătatea apuseană. Punctul culminant al acestei reforme a fost alegerea Papei Grigore al VII-lea, fost călugăr la Cluny și cel ce a dus mai departe această mișcare prin celebrele reforme gregoriene. Mai târziu alți călugări ai ordinului au devenit papi
Abația Cluny () [Corola-website/Science/332982_a_334311]
-
construită o nouă biserică de mari dimensiuni, numită Cluny II, pentru a arâta puterea și influența ordinului. Biserica a fost însă demolată în secolul al XI-lea de către abatele din aceea vreme pentru a construi cea mai mare biserică a creștinătății apusene. Biserica, numită Cluny III, este biserica actuală, care a fost realizată între anii 1088-1230 în stil romanic cu influențe gotice. Zidirea bisericii a costat extrem de mult și a coincis cu problemele financiare și cu declinul ordinului. Biserica a suferit
Abația Cluny () [Corola-website/Science/332982_a_334311]
-
(în italiană "Basilica di San Nicola") este o biserică din orașul Bari, Italia. Este un important loc de pelerinaj pentru întreaga creștinătate deoarece aici se află moaștele Sfântului Nicolae. Înființarea bazilicii este legată de cucerirea orașului bizantin Mira de către armatele musulmane. Inițial, Mira a fost un loc important de pelerinaj pentru creștini deoarece acesta era orașul unde Sfântul Nicolae a fost episcop
Bazilica Sfântul Nicolae din Bari () [Corola-website/Science/332989_a_334318]
-
la Nürnberg de către Sigismund de Luxemburg. La scurt timp însă, în 1436, numele lui va fi șters de pe lista cavalerilor deoarece în anul 1432, la numai un an de la înnobilare, contrar statutului creștin al Ordinului care avea ca scop protejarea creștinătății de păgâni, în speță de amenințarea otomană, Vlad al II-lea Dracul i-a condus personal pe turcii care au asediat și incendiat Cetatea Severinului, fiind uciși toți cavalerii teutoni din cetate, care luptau împotriva pericolului otoman. Tot în 1432
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
a statutului de „israeliții autentici”, în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei, Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic, despre care credea că ar fi în dizgrația divină. Dogma creștină considera creștinătatea drept "Noul Israel". Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II, care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale. În secolul al VIII-lea, la Bagdad, discordia dintre
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
al Ungariei (1205-1235) a colonizat în 1211 în Țara Bârsei ordinul Cavalerilor Teutoni. Centrul comenduirii ordinului teuton în Transilvania s-a aflat în cetatea Feldioara. Urmărind interese strategice proprii și anume crearea unui stat cruciat "pro defensio Christianitatis" (pentru apărarea creștinătății) supus autorității Curiei Papale, ordinul Cavalerilor Teutoni a intrat în conflict cu regele Ungariei, cavalerii fiind expulzați din Transilvania în anul 1225 de regele Andrei al II-lea. În prima treime a secolului al XIII-lea, în anul 1224, sașii
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
-se printre cele în care s-a născut poporul român. În 1420 cetatea Giurgiu a fost cucerită de turci, fiind transformată în raia pentru patru sute de ani, cu excepția unor scurte perioade în care unii dintre domnitorii Țării Românești, apărători ai creștinătății, reușesc să cucerească locurile acestea ce le aparțineau de drept. Istoria ne arată că până în 1829, an în care prin Tratatul de la Adrianopol raialele Turnu, Giurgiu și Brăila trec sub administrație românească, creștinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
bisericilor și asociațiilor religioase” precum și organizațiile non-confesionale și filosofice”. Preambulul Tratatului Uniunii Europene menționează „moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. Discuțiile asupra textelor Constituției Europene și mai târziu a Tratatului de la Lisabona a inclus si propuneri referitoare la menționarea creștinătății sau „Dumnezeu” sau ambele în preambulul textului, dar idea s-a confruntat de opoziție și a fost abandonată. Creștini din UE sunt divizați între ortodocși (România, Grecia, Cipru și Bulgaria) romano-catolici, numeroase orientări protestante (în special în nordul Europei). Alte
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
Clement I - Romanul - n-a ezitat să se adreseze cu accente de autentică autoritate comunității din Corint ca să pună capăt dezbinării apărută în sânul acestei comunități. O atitudine identică, bazată pe conștiința unui «depozit» de credință de păstrat pentru întreaga creștinătate a inspirat, a dictat modalitățile și timpurile de intervenție nu doar în plan doctrinar, dar și în celelalte sectoare, cum ar fi de ex.: cel liturgic (în consecvență cu interpretările teologice ale pătimirilor Domnului determinată data Paștelor); cel dogmatic (privind
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
a separat Biserica Occidentului - supus papei - de Bisericile Orientului (numite azi ortodoxe) nu a fost decât «maturizarea» zgomotoasă a unui conflict latent, cu privire la limitarea puterii autorității papilor și cu privire la spațiile de autonomie ce trebuia garantată fiecărei Episcopii (Biserici locale). În creștinătatea latină stingerea dinastiei carolingiene și apariția formelor feudale au produs amestecul apiscopului Romei în ițele intereselor politice, civile. De reținut că în aceste State feudaleprelații participau activ în plan politic local, iar nobilii se amestecau tot mai mult în structurile
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
pentru investitură»"). În baza unui decret al papei Nicolae I din 1059, alegerea pontificală era încredințată cardinalilor-episcopi, căreia îi urma aclamația - redusă la un element pur formal - clerului și poporului roman. Figura episcopului Romei a dobândit o revigorare în întreaga creștinătate. "Dictatus papae" a lui Grigore al VII-lea enunța taxativ că «numai pontiful roman este universal». Într-adevăr, papei îi erau recunoscute următoarele roluri: - legislator pentru întreaga Biserică (semnificativă este publicarea culegerii de canoane Corpus juris canonici sub papa Grigore
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea lacului Balaton. Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Oștile ungurești, conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél, (Lehel sau ), au îngrozit creștinătatea. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare, inventivitate și disciplină, războinicii unguri au reușit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. În calitate de aliați ai ducelui
Maghiari () [Corola-website/Science/296871_a_298200]
-
din 1054 este un eveniment ce a împărțit creștinismul în două mari ramuri, vestică (catolică) și estică (ortodoxă). Anul în care s-a petrecut este 1054, deși tensiunile datau de multă vreme între creștinătatea latină și cea greacă. Principalele cauze rezidă în disputele asupra autorității papale și inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea, deși au existat și cauze minore, cum ar fi disputele legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici
Marea Schismă () [Corola-website/Science/298260_a_299589]
-
acelora care aleargă la dânsul. Recunoaște, de asemenea, că puterea acestui sfânt întrece adesea așteptările evlavioșilor care își pun încrederea în el. Faima de Făcător de minuni ce o avea, încă trăind pe pământ, i se cuvine și azi, și creștinătatea toată i-o acordă cu bucurie. Bisericile zidite în cinstea lui sunt nenumărate; altarele închinate amintirii lui se găsesc atât în catedralele mărețe ale orașelor cât și în modestele bisericuțe de la sate. Icoana lui, prezentă în casele creștine, străjuiește de la
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
1095, apelul de cruciadă a fost lansat de către papa Urban al II-lea. În Conciliul de la Clermont din 1095, în cadrul sinodului, Papa Urban al II-lea a anunțat public cruciada pentru eliberarea Țării Sfinte de sub ocupația musulmanilor, declarând ""nimicirea dușmanilor creștinătății și iertarea eternă a păcatelor pentru cei care vor lupta sub semnul crucii"". Răspunsul a fost pozitiv, iar papa le-a spus episcopilor să se întoarcă în parohiile lor și să obțină susținere pentru cruciadă pe fondul slăbirii puterii selgiucizilor
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
000 de soldați otomani au lansat cunoscutul asediu de la Belgrad, în care armata creștină sub conducerea lui Ioan de Hunedoara au apărat cu succes orașul de otomani, rănindu-l pe sultanul Mehmed al II-lea. Această luptă „a decis soarta creștinătății”; la cererea Papei Calixt al III-lea, sunetul "clopotului amiezii" comemorând victoria în toată lumea creștină până în prezent. Abia pe 28 august 1521 (7 decenii de la ultimul asediu) fortăreața a fost cucerita de sultanul Soliman Magnificul și cei 250.000 de
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]