1,523 matches
-
1477), de la Oxford (1214) la Budapesta (1383), de la Paris (1212) la Cracovia (1347), pe scurt, mai peste tot (Napoli, Padova, Cambridge, Praga, Heidelberg, Aberdeen etc.), mărețe centre ale memoriei și cunoașterii, ale gîndirii și deliberării. Aceasta este contribuția originală a Creștinătății medievale în sfera culturii (cu toate că excomunicarea și condamnarea sînt încă în uz și că, din secolul al XVII-lea, gîndirea, știința, cercetarea vor fi practicate din ce în ce mai mult în afara Universității). Ia astfel naștere o Europă culturală policentrică, care se propagă progresiv
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vivendi (pe care îl va anihila însă în Franța revocarea Edictului din Nantes, din 1685). Extinderea Reformei a introdus pluralismul religios în sînul creștinismului occidental. Apar astfel, între variantele aceleiași Credințe, antagonisme și rivalități care sfărîmă definitiv unitatea religioasă a Creștinătății Cruciadelor și Catedralelor, iar dialogul între Bisericile care s-au închis unele pentru celelalte are loc doar în mod subteran. În acest fel, Reforma retroacționează asupra Bisericii romane, unde se operează o reformă în interiorul Contrareformei și unde Credința se revigorează
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și regenerează fără contenire patrimoniile genetice al uneia și al celeilalte, care o generează și se regenerează la rîndul lor. În aceste condiții, înțelegem de ce fiecare dintre aceste două tradiții privește cultura europeană prin prisma proprie, una ca fiică a Creștinătății, cealaltă, ca fiică a Greciei. Mai mult: apărătorii adevărurilor iudeo-creștine și apărătorii adevărurilor grecești pot intra în conflict în virtutea certitudinii că sursa lor este unica sursă veritabilă a Dreptății și Libertății. 3 Aventurile umanismului Umaniștii au fost acei oameni ai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia, pe rămășițele nazismului și fascismului, regăsind întrucîtva spiritul transnațional al Creștinătății europene. Acest dublu suflu ideologic și politic este prea slab pentru a crea o mișcare europeană populară, însă suficient de puternic pentru a le furniza ciment cîtorva econocrați și tehnocrați care vor deveni artizanii unei comunități a pro-ducției și pieței
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
știindu-se parte din economia acestuia, fie și o parte mereu frustrată prin chiar poziția ei marginală. N-au făcut românii, secole în șir, de strajă la frontiera cea mai amenințată a Europei? Au fost și numiți, cândva, "poartă a creștinătății", zid, "sarai", bastion, "propugnaculum". Cruciați târzii, ei n-au mai putut înfrunta de la un timp colosul islamic și s-au supus, nu fără a-ți asigura o certă autonomie și nu fără a reproșa deschis puterilor europene lipsa de implicare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a ținut prizonier la Vișegrad și Pesta aproape 13 ani, l-a căsătorit cu verișoara sa și l-a sprijinit, împreună cu Ștefan al Moldovei, să urce a doua oară pe tron. Oricât de barbar s-a comportat, a fost util creștinătății, chiar lăudat și susținut financiar de către Papă, atunci când a reușit să oprească, pentru o vreme, înaintarea otomanilor în Europa centrală. Cu toate acestea, Vlad Dracula a fost și este o figură controversată, și nimeni nu poate nega nici cruzimea din
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
supus lui Mahomet, smulge sabia. minunată vrăjită din grădina fermecată a lui Osmadine. Împreună cu Sâbia, prințesa pe care o salvase de regele negru al Marocului, merge în Grecia, unde participă la un turnir, unde se întâlnesc ceilalți șase apărători ai creștinătății. Sfântul Gheorghe a domnit nemijlocit în Persia, iar ceilalți șase cavaleri ai creștinătății au guvernat fiecare câte un ținut, ce se aflase până nu demult sub conducerea celor șase viceregi persani. O istorie dramatică vorbește despre nașteri aproape concomitente: una
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Împreună cu Sâbia, prințesa pe care o salvase de regele negru al Marocului, merge în Grecia, unde participă la un turnir, unde se întâlnesc ceilalți șase apărători ai creștinătății. Sfântul Gheorghe a domnit nemijlocit în Persia, iar ceilalți șase cavaleri ai creștinătății au guvernat fiecare câte un ținut, ce se aflase până nu demult sub conducerea celor șase viceregi persani. O istorie dramatică vorbește despre nașteri aproape concomitente: una în casa unui om, cealaltă în casa vidmei. Aceeași moașă ajuta în ambele
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
s-o abandoneze chiar și în fața ispititoarelor promisiuni ale papei Clement al VIII-lea de a-l recunoaște drept principe al Transilvaniei în schimbul trecerii la catolicism. În luptele duse cu otomanii, el s-a definit tot timpul ca apărător al creștinătății, fiind văzut ca un mare războinic religios transnațional de către populațiile din Balcani oprimate de turci. Campaniile lui purtate ca membru al Sfintei Ligi creștine, alături de Vatican, Spania, Imperiul Habsburgic, statele germane, ducatele Toscanei, Mantovei și Ferrarei, Transilvania și Moldova au
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în schimb, îl pune pe voievod să nege cu subiect și predicat : „Acesta nu e un război religios. E un război pentru neatârnare”. E vorba de războiul cu turcii, pe care Mihai l-a condus mereu ca un erou al creștinătății, atât pentru Liga Creștină, cât și pentru popoarele asuprite de otomani din Balcani. Replica „ateistă” nu e adresată interlocutorilor din film, ci spectatorilor. Faptul că Mihai s- a dovedit un lider legat de sistemul feudal, care și-a gândit acțiunile
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dovedit extrem de dificilă, iar rezultatul a fost departe de cel pe care l-a scontat Hristos și l-au dorit din toată ființa lor apostolii, toți sfârșind ca martiri ai credinței. Cele mai mari pericole au pornit chiar din interiorul creștinătății, fiind nevoie de-a lungul timpului de întruniri ecumenice (sinoade) pentru afirmarea și corectarea dogmei. Deși sinoadele nu sunt citate în biblie ca mod de manifestare în credință, ele s-au dovedit necesare. Astfel primul sinod ecumenic a avut loc
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
6 sinoade de-a lungul a 600 de ani care au avut în esență același scop, de a combate devierile eretice și tendințele schismatice cum au fost; macedonismul, nestorianismul, monofisitismul, monotelismul și iconomahismul, toate aceste erezii ivite chiar în sânul creștinătății. Biserica reală Față de perceptele divine ale bisericii ideale, care urma să unească pe oameni prin caritate, cu scopul de a împiedica conflictele la orice nivel, evoluția istorică a arătat că biserica a fost departe de a¬și îndeplini rolul dorit
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o consemnează ca primul sinod ecumenic (anul 50-51), pentru a opri acest curent. În urma intervenției cu adevărat de inspirație divină a Apostolului Petru, chemat să tranșeze problema, s-a putut stăvili această tendință. Apostolul Petru reușește să convingă auditoriul și creștinătatea că „mântuirea vine prin Hristos și Duhul Sfânt și mântuirea va fi și pentru unii și pentru alții'. Deși sinoadele nu erau prevăzute în doctrina creștină ele au devenit necesare tocmai pentru a combate ereziile și a clarifica și reafirma
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Hristos „Toată împărăția ce se întruchipează întru sine se pustiește - și toată cetatea sau casa ce se împerechează întru sine nu va sta’’ aveau să prindă treptat contur. În loc ca biserica occidentală să se mențină ca un trunchi viguros al creștinătății, măcar pentru că avea în frunte urmașii vicarului lui Hristos, ea intră în regres datorită patimilor care aveau să-i năpădească clerul. Din analiza izvoarelor istorice și a stării actuale a Bisericii catolice (căci despre ea este vorba) Paulescu ajunge la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
din inițiativa regelui Sigismund al Germaniei care dorea să vadă odată încheiată schisma papală, mai ales că erezia lui Wiclef în Anglia și a lui Jan Hus în Bohemia izbucniseră și erau în plină desfășurare. În acest scop convoacă toată creștinătatea, întrunire la care toată lumea putea vota, iar votul urmând a se desfășura pe națiuni. Plecarea papei în plin sinod (care conform canoanelor însemna dizolvarea sinodului) conduce la proclamarea superiorității conciliului asupra papei. Adevăratul papă Grigorie al XII-lea, printr-un
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mare pentru că deocamdată influența Papei în statele pontificale și îndeosebi în țările latine era suficient de mare, în plus, Inchiziția reprezenta o barieră greu de trecut. Pentru realizarea acestui scop, în 176, Napoleon trece Alpii și se năpustește asupra capitalei creștinătății. Papa Piu al VI-lea refuză condițiile zdrobitoare impuse, ceea ce-l face pe Napoleon să ocupe teritoriile pontificale și să scrie Directoratului „s-a isprăvit cu autonomia statelor Bisericii”. Prin generalii săi, Alexander Berthier și Andreea Massena, Napoleon a reușit
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că în milostenie se sintetizează toate virtuțile vieții creștinești. „Tu cel sărac împrumută-L pe Dumnezeu cel bogat’ spunea el ca îndemn la facerea de bine. Minunatele înfăptuiri ale acestui mare sfânt, aparținând spațiului oriental al creștinismului, va stârni admirația creștinătății și va constitui îndemnul de a extinde aceste așezăminte care vor deveni germenii asistenței spitalicești atât de performantă astăzi. „Îndată ce ieși din cetate vezi un oraș nou care este sanctuarul pietății. Acolo boala îndurată fără murmur, pare a fi o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi au făcut românilor și pentru credința creștinească gonindu-i, pănă ce și ei s-au făcut creștini" (Micu, 1995b, p. 191). Cel "mai vârtos pentru creștinătate au fost românii urgisiți și lăpădiți. Așea, după ce gothii au venit în Dachiia, cât au ținut ei Dachiia, mari goane asupra creștinilor au făcut și multă vărsare de sânge și mulți mucenici s-au făcut" (Micu, 1995b, p. 196). Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc întru credința creștină capătă primele contururi încă din istoriografia Școlii Ardelene. După cum vom vedea, acesta va fi amplu și intens elaborat ulterior, devenind un nod central în conștiința istorică a ființei naționale românești sub forma temei sacrificiale a apărării creștinătății și a crucii prin sabie împotriva avansului semilunei propulsată de iataganul otoman. Ca o concluzie provizorie, se poate spune că ideile originii latine și a continuității etnice a românilor au devenit "mitomotoarele" (Smith, 1986, p. 58: mythomoteurs) care au impulsionat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statornic la Răsăritul Europii și au îngrozit toată partea aceasta de lume, națiile creștine, pe care poziția geografică sau politică le făcu să tremure de puterea lor, n-au avut afară de Ioan Corvinu, alt erou [p. 317] mai mare, nici creștinătatea apărător mai fierbinte. Cu adevărul în inimă și în brațe, cu crucea într-o mână și cu sabia într-altă mână, a răzbătut barbaria și a asigurat omenirii creștine pace și liniște; a înlesnit înaintările civilizației și a făcut să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aducă tot dauna recunoștință pentru ceea ce a vrut el să facă pentru dânșii, și lacrimi pentru pierderea lui cea fărăvreme!!! [p. 322]. Temele cardinale ale unității și independenței politice, mesianismul național și mântuirea neamului, eroismul militar, spiritualitatea creștină și apărarea creștinătății apusene în fața barbarismului oriental otoman etc., teme care vor fi prelucrate intens de istoriografia romantică, sunt deja prezente într-o formă avansată la Florian Aaron. Motivul independenței capătă valențe sporite, alături de accentuarea principiului naționalității în derularea istorică a românilor. Neatârnarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționalității acestora încă din primele secole după Hristos. Teza creștinismului incipient a fost lansată de Samuil Micu în 1805, care a susținut că doctrina creștină a fost îmbrățișată de romanii așezați în Dacia încă din secolul al II-lea. Ideea creștinătății primordiale a românilor este preluată și introdusă în manualele de istorie ca o altă certificare a priorității românești, de data aceasta nu pe planul prezenței istorice, ci pe planul prezenței spirituale. Cărțile școlare propagă ideea că "religiunea crestină care se
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe planul prezenței spirituale. Cărțile școlare propagă ideea că "religiunea crestină care se semînasse în Dacia de pre timpulŭ Antoninilorŭ [96 e.n.-192 e.n.], se recunoscù acumŭ [în timpul lui Constantin] ca religiune a statuluĭ" (Laurian, 1862, p. 19). Fondul de creștinătate ca bazin spiritual în care s-a format poporul român este o axiomă a identității naționale. Heliade Rădulescu, reliefând același lucru, afirmă că "Românii din Dacia lui Traian au fost creștinați deja înainte de Constantin" (1861, p. 42), iar întrucât Roma
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
botezare a barbarilor a căzut în sarcina românilor. Astfel, "Gothii și din Sythi furŏ chrestinați de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră ideea că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un focar al creștinătății și un felinar al civilizării popoarelor. Goții, avarii și celelalte popoare germanice fuseseră deja creștinate de către românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în 1878 cu victoria românilor împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar o hermeneutică spirituală, în care triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]