2,936 matches
-
p. 42)"/>. Cea mai veche atestare documentară medievală de acuzare și condamnare a unor evrei pentru delictul de infanticid ritual și de hemofagie datează din 1144, la Norwich (Anglia). Acesta a fost doar fitilul bombei. Spiritul sângeros și antiiudaic al cruciadelor a creat atmosfera propice unei uriașe deflagrații În toate țările vest-europene. Procesele, expulzările și pogromurile având acest tip de motivație s-au ținut lanț : În 1147 la Würzburg, În 1199 la Erfurt, În 1235 la Wolfsheim și la Fulda, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
254, p. 8). Unii istorici susțin că expresia a fost folosită de legiunile romane conduse de Titus la cucerirea Ierusalimului În anul 70 (vezi și Lion Feuchtwanger, Josephus, 1926), alții, că ar fi fost folosită de cruciați, fie la prima cruciadă (1096-1099), fie după pierderea Ierusalimului de către regatul latin (1187). Pentru că, În timpul primei cruciade (1099), fusese masacrată de cruciați, populația evreiască din orașul sfânt a luptat de partea sultanului Saladin. Se pare că, ulterior, cruciații ar fi folosit expresia-acronim Hep pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
romane conduse de Titus la cucerirea Ierusalimului În anul 70 (vezi și Lion Feuchtwanger, Josephus, 1926), alții, că ar fi fost folosită de cruciați, fie la prima cruciadă (1096-1099), fie după pierderea Ierusalimului de către regatul latin (1187). Pentru că, În timpul primei cruciade (1099), fusese masacrată de cruciați, populația evreiască din orașul sfânt a luptat de partea sultanului Saladin. Se pare că, ulterior, cruciații ar fi folosit expresia-acronim Hep pentru a se răzbuna pe evreii din Europa. O expresie care ar fi supraviețuit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1988. 440. George Topîrceanu, Balade vesele și triste, ediție de Ilie Dan, Ed. Albatros, București, 1986. 441. I. Kara, Obștea evreiască din Podu Iloaiei. File din istoria unui „ștetl” moldovenesc, Ed. Hasefer, București, 1990. 442. În anul 1096, În timpul primei cruciade, izbucnirile de isterie colectivă au dus la exterminarea unor mari comunități evreiești din Renania. Puși să aleagă Între linșaj și convertire forțată la creștinism, evreii din Mainz, Worms și Köln au ales sinuciderea În masă (455, I, pp. 49-50 ; 248
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mare chiar decât Palatul administrativ unde-și avea sediul atât ziarul „Vremea nouă” cât și „Colectivul Vaslui al DGPT”. Iată ce se scrisese: „Prada este deschisă de batalioanele...” În loc de „Parada este deschisă de batalioanele...” ceea ce nu se Întâmplase nici În timpul Cruciadei Antibolșevice din Răsărit din perioada 22 iunie 1941-23 august 1944. b.ș. Numai pentru cauza partidului comunist e bine să mori, bă, tovule! Alt cenzor nou-nouț, E. Agrigoroaiei, prinsese din zbor o „pradă” și mai harașo. Cum observația acestuia este
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de ținută. Mihai Drăgoi, puțin cam desuet. Vasilica Stamatin, deși statică, mie mi-a plăcut prin sensibilitatea cu care a interpretat „Scene din viața unei femei” după A. Baranga. A vorbit puțin cam încet. Diana Vacaru, cu „Ioana Zănateca”, din „Cruciada copiilor” de Blaga, cu tinerețe și spaimă; poate că n-a ales tocmai ceea ce i se potrivea. Și Irina Wincze, căreia, ca să fiu sinceră, i-aș fi dat un premiu special datorită modului ingenios în care și-a alcătuit recitalul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
regele Albert II al Belgiei și de prim-ministrul belgian, Jean Luc Dehaene, și având întrevederi cu Jose Maria Delgado, președintele Parlamentului European, cu Jacques Santer, președintele Comisiei Europene, și cu Javier Solana, secretarul general al NATO. După 1990, printre cruciade politice, mineriade, greve, alianțe făcute și desfăcute, România și-a lansat demersurile de integrare euro-atlantică. "Mămăliga" explodase în decembrie '89, dar de aici până la intrarea în NATO și UE mai era necesar și un proces graduat de omogenizare și coacere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-l avansezi direct din secretar III și nu importă ce pregătire și experiență are vârsta contează. Pe aceste principii avem cei mai "fragezi ambasadori" din Europa și din lume, plecând de la 28-30 de ani. (Aceste "întâmplări stranii" îmi amintesc de "Cruciada copiilor" din 1212, concepută să cucerească Ierusalimul. Se spune că, ajungând pe malurile Mediteranei și apele nedându-se la o parte, așa cum se profețise, Cruciada "s-a spart", micii cruciați fugind care-încotro). Pe aceste criterii am ajuns să avem un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Europa și din lume, plecând de la 28-30 de ani. (Aceste "întâmplări stranii" îmi amintesc de "Cruciada copiilor" din 1212, concepută să cucerească Ierusalimul. Se spune că, ajungând pe malurile Mediteranei și apele nedându-se la o parte, așa cum se profețise, Cruciada "s-a spart", micii cruciați fugind care-încotro). Pe aceste criterii am ajuns să avem un "celebru" ambasador la Varșovia, de vârsta "minoră", parașutat în MAE de la Comerț (si acolo cine știe de unde) și uns Excelență din secretar II. Pe aceleași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de mari... Să ne cunoaștem lungul nasului... Mă bucur că am împlinit visul nostru: "neatârnarea Moldovei". Nici n-am pohtit mai mult. Cât despre "Creștinătate", aiasta-i pe deasupra. Mă bucur și pentru ea. Dacă se unea Europa într-o mare "Cruciadă"... se frăsuie Luca Arbure. "Dacă", murmură Ștefan. Eu am strigat. Cât i-am rugat: "Veniți! Veniți!" "Vox clamantis in deserto". Păcat! S-a pierdut o mare ocazie, protestează Țamblac, bătând unde-l durea: Constantinopolul. Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rușine nu se iartă, nu se uită, nu se spală decât în sânge! Degrabă se vor scula și vor veni. În primăvara aiasta chiar. Trebuie repede și degrabă să închidă gura celor ce-or striga după unire într-o mare cruciadă împotriva Antihristului! Visele Mahomedului trebuie spulberate, să n-apuce să ne pună belciugul, c-apoi ne mână cu biciul. Deci iar, oftează Stanciu. Iar, oftează Ștefan. Greu a fost să izbândim, dar și mai greu e să păstrăm ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au săvârșit? șoptește Maria. Cred!! își afirmă cu tărie Alexandru nestrămutata credință. Apusul și Răsăritul și-au dat mâna într-o "Ligă antiotomană" cu care îi vom zdrobi! Vinzi castraveți grădinarului? La "Congresul de la Mantova" s-a hotărât o mare "Cruciadă antiotomană" pentru recucerirea Constantinopolului și alungarea turcilor din Europa. Chiar eu, ca împuternicit al Senatului Venețian, am fost trimis în Moldova să duc tratative cu Ștefan Vodă. Îi vom zdrobi într-un uriaș clește! se entuziasmează Alexandru. Marile Puteri ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-n patru și-om ieși cu fața curată și din încercarea aiasta, spune el, apoi, mai încet, făcându-și curaj singur. Desigur, nu singuri, ci cu ajutorul Ungariei, al Poloniei, al Veneției, al Papei, Europa toată. Mi-au făgăduit! O adevărată Cruciadă! Au mai făgăduit ei și altora, mormăie Țamblac în barbă. Să te audă Dumnezeu, Ștefane... Să ne audă, tușește Țamblac. Apoi, eu mă duc să-mi dau obolul cu sapa... "De bunăvoie"... Păi cum altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Abia aștept să mă avânt în luptă! Voi dezrobi Mangopul! Apoi... Și... și turcii?! întreabă Voichița ciupind struna cea mai gravă. Dacă dau turcii?! Voi pune mâna pe sabie! se avântă Alexandru, teribil. Voi ridica Apusul! Vom porni o mare cruciadă! Vom... Până atunci, le vine de hac Măria sa Domnul Ștefan! îl întrerupe cu înfocare Voichița. Domnul Ștefan în sus, Domnul Ștefan în jos! sare țâfnos Alexandru. Cu oastea lui de opincari?! Mă rog, o dată, a avut noroc. Cunoști zicala cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lăudat". Și, tot așa o ține cu osanalele: "Mergi înainte viteazule tot așa cum ai început -, că noi te vom ajuta!" Promite. Se pune chezaș de ajutor în lupta contra turcilor spaima Europei împotriva cărora adună galbeni ca să pornească o nouă cruciadă. Frumoase cuvinte, spune Maria. Măcar recunosc sacrificiul Moldovei și al lui Ștefan... Ștefan e un mare Domn! se bucură Sora. Cel mai mare!! explodează cu entuziasm Voichița. Se oprește speriată de propria ei izbucnire. Ochii tuturor s-au oprit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo, Nicopole, la Varna n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea biruință "niște țărani proști luați de la cornele plugului". E de neînțeles. Cum a fost posibil aceasta? N-ai fost la Vaslui să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
culmea exaltării. Să vină! Să vină! Vom lupta! Ard de nerăbdare! Îl vom arde cu "focul grecesc", dar, mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii vor fi izgoniți în pustiurile Anatoliei! Unchiule, continuă el cu trufie, fanatic, eu n-am pierdut nădejdea că într-o zi Constantinopolul a doua Romă, Bizanțul, Împărăția se va înălța în slava vremurilor de odinioară! O, Hellas, ca pasărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
M-am umflat, îs numai puf și fulgi, râde Ștefan. Cuvintele-s palide pe lângă sacrificiile voastre, spune Maria. M-au gâdilat cu vorbe. Mă fericeau și mai mult de poleiau înălțătoarele cuvinte cu niscai aur din cel adunat; doar pentru "Cruciada Antihristului" a fost adunat. "Vin turcii"... Să poftească cu oștile pe apă și pe uscat, că nu ne-om lupta singuri pentru întreaga "Creștinătate"... "Acta non verba"... Întocmai! Fapte! Pe Sanctitatea sa Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să apere "Cauza Moldovei" nici c-ai găsi! Ștefan îl îmbrățișează: Îți mulțumesc, Ioane! Fii gura mea care vorbește! Biciuiește-i! Să-i treacă sudorile când or auzi strigătul de luptă al ienicerilor: "Aiaiaaa Mehmet!! Mehmet!! Roma!! Roma!!" Să urnească cruciada ceea mult cântată! S-o urnească din vorbă în faptă! Cată să pătrunzi tâlcul gândurilor ascunse după prea frumoase vorbe. Vreau să știu câtă crezare... cât pot să mă bizui pe cuvântul lor. Las' pe mine! De nu l-oi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căzut. Am fost noi destul de nebuni să facem începătura... Papa, Veneția, principii Europei, Mateiaș al Ungariei, Craiul Cazimir al Poloniei, Uzum-Hassan, regele Georgiei, cneazul Moscovei, și nu numai ei, adunați într-o "Ligă antiotomană", ne-am înțeles să pornim o cruciadă! Nu voi fi totuși singur! Mateiaș și Cazimir mi-au făgăduit ajutor, cu o condiție: să mă închin lor ca vasal. O să mă închin, oftează Ștefan. Ce să fac dacă altfel nu se poate? se împacă el cu gândul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
schismatico pravoslavnico" am zis bine? Ce câștig pot să aduc Sfintei biserici apostolice? Pe când "Carissimul filio nostrum Matias Rex"... Taler cu două fețe "Sfântul" aista... Ne duce cu șosele și momele... Își răcește gura în amvonul Sfântului Petru, propovăduind la cruciade... "Vox clamantis in deserto!" încheie Țamblac. După cum vedeți, cu Sfântul Scaun i-am pus cruce, spune Ștefan oftând. Mateiaș, totuși, merge cu noi. Cu toată "demnitatea lui regală"... Avem nevoie unu' de celălalt ca aerul avem nevoie... E singurul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai Marelui Consiliu al Republicii Lagunelor? Țamblac își drege glasul și începe: La Veneția, am căzut ca musca-n lapte. Carnavalul era în toi: bătaie cu flori pe Canal Grande, măști, măscărici, cântece, beție nebunie! Și aistora le arde de "Cruciadă" precum câinelui a linge sare, mormăie Ștefan. Și?... Dogele, pe galera-amiral, arunca inelul în valuri, logodea Veneția cu Marea, încununând-o "Stăpâna Mărilor" Încaltea, să se cunune și cu Cerul și cu Pământul, să devină "Stăpâna Lumii"!... De ce nu? La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai mei, drept obiele pentru opinci! poruncește cu un zâmbet batjocoritor. Cam puțin pentru cât am dat noi, continuă el cu amar și obidă. O, Apus-Apus, trezește-te! Ați trâmbițat o "Mare Cruciadă"! Totul s-a oprit la trâmbiță! Voi, acești crai, regi, principi, ce-ați făcut pentru pacea Europei?! "Lasciate ogni speranza", Ioane! "Lasciate!..." Mai pe românește: Am sfeclit-o și cu prea-negustoreasca Veneție... N-am plecat, totuși, cu mâna goală, continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vlad mi-a scris că-l ard palmele să scoată iar sabia împotriva turcilor. Așteaptă doar porunca lui Mateiaș: "Treceți Carpații!" Cazimir se lasă el greu, dar nobilii lehi îl îmboldesc... Moldovenii, cu ungurii și cu polonezii, facem o adevărată cruciadă... Nu dăm îndărăpt, nici un pas nu dăm din ce am cucerit! freamătă Șendrea. Ne-am cucerit libertatea, am plătit scump pentru ea, și nu voi a ne mai închina la nici o "Poartă", fie mică, fie mare, nici de la Apus, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
1226 el îi atacă pe polovețieni și pustiesc groaznic Basarabia și Moldova; în 1241, cu o armată de jumătate de milion de oameni invadează Moldova, Valahia, Transilvania și Ungaria; după și printre atâția estici, își fac apariția și occidentalii; în timpul cruciadelor, protejați de papii Romei, venețienii iau în stăpânire întreg comerțul Mării Negre și al Nistrului (Cetatea Albă, numită de el Mon-Castro sau Mavro-Castron, le aparține); lor le urmează genovezii, neguțători nu mai puțin iscusiți, de la care ne-au rămas până azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]