1,631 matches
-
aprovizioneze, fără ezitare, din biblioteca lui. În sfârșit, îi dădea cec în alb să aleagă și pentru ceilalți cadouri. Ajunse pe zonă în dispoziție excelentă, fluierând ușor Marș turcesc. Întorcându-se acasă după-amiaza târziu, locotentului i-a tăiat drumul o cucoană care purta un mantou ajustat pe șoldurile generoase și o vulpe în jurul gâtului. Capul triunghiular al animalului, cu ochi galbeni, de sticlă, era prins de coadă cu un lănțișor aurit. Plină de importanța ei corpolentă, cucoana mergea cu pas energic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a tăiat drumul o cucoană care purta un mantou ajustat pe șoldurile generoase și o vulpe în jurul gâtului. Capul triunghiular al animalului, cu ochi galbeni, de sticlă, era prins de coadă cu un lănțișor aurit. Plină de importanța ei corpolentă, cucoana mergea cu pas energic, pe care zăpada înghețată a potecii îl făcea să răsune foarte înalt. Îi răspunse la salut printr-o mișcare din cap demnă și rezervată, aruncându-i totodată o privire galbenă, asemănătoare cu a vulpii. În salon
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mine geanta plină cu de-ale gurii (așa cum îi stă bine unui pacient în spitalele scumpei noastre patrii ) și alte lucruri de recuzită personală. Am făcut primii pași în afara clădirii cu tencuiala căzută pe ici pe colo, acolo unde trei cucoane în halate albe trăgeau cu poftă din țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme ori informe, multiforme, care sporovăiau ceva imperceptibil auzului meu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ele fusese trecută cu vederea și nu fusesc numită cu amănuntele toaletei, cu vorbe măgulitoare, cu toată atenția, erea o adevărată nenorocire. Ofensă mai mare era greu de închipuit. Claymoor ajunsese o mare autoritate în specialitate și nu ereau puține cucoanele care-i trimiteau daruri frumoase pentru ca să le acorde, în cronicile sale, cele mai deosebite laude. Și la Teatrul Național erea Ioan Ghica director. Sub directoratul lui Ioan Ghica au fost trimiși la Paris ca să vadă și să se instruiască Aristizza
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sau alți băcani cu bună reputație. Oamenii se culcau lăsând de multe ori o parte din vin nebăut. Dar a doua zi dimineața, vedeau cu surprindere că vinul era evaporat până la ultima picătură. O anchetă minuțioasă a dovedit cum că cucoana gazdă era evaporizatoarea. În toate diminețile, după ce se crăpa de ziuă, cucoana gazdă intra binișor în odaia în care dormeau trei din cei patru locatari. Binișor, lua ghetele și hainele spre a le curăți, apoi se apropia de masă și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ori o parte din vin nebăut. Dar a doua zi dimineața, vedeau cu surprindere că vinul era evaporat până la ultima picătură. O anchetă minuțioasă a dovedit cum că cucoana gazdă era evaporizatoarea. În toate diminețile, după ce se crăpa de ziuă, cucoana gazdă intra binișor în odaia în care dormeau trei din cei patru locatari. Binișor, lua ghetele și hainele spre a le curăți, apoi se apropia de masă și golea sticlele încă cu rămășițe de vin. Faptul era dovedit. Atunci o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
tiptil, călcând în vârful degetelor. Un miros greu de usturoi, de ceapă, de tutun, de vin și de alte mirodenii umplea aerul. Pe masă, o sticlă, pe jumătate încă plină cu un generos vin negru, provoca privirile. Era prea mult. Cucoana gazdă, ținând în mâna stângă trei perechi de ghete și pe același braț un număr de pantaloni, de jiletci și de sacouri, se îndreptă către masă. Cu dreapta prinde sticla, o duce la gură și un prelung gâl-gâl-gâl se aude
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pantaloni, de jiletci și de sacouri, se îndreptă către masă. Cu dreapta prinde sticla, o duce la gură și un prelung gâl-gâl-gâl se aude... Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe masă, ghetele și hainele se împrăștie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă, varsă, icnește, tușește, lacrimile îi curg din ochi, balele îi curg din gură. Aiurită, sufocată, iese pe ușă, urmată de râsul zgomotos care țâșnește de sub toate plapomele! Cititorul a înțeles despre ce e vorba. Cititorul ghicește cu ce
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sali Ileana, pe cari țigan Îl am cumpărat de la Sultan mezat, Înpreună cu tatăsău și cu alții ce-au fost a răposatului fratelui mieu Ioan. Și de acum Înnainti și În veci ari să-l stăpâniască dum(nea)lui i cucoana dumis(ale), nepoata Paraschiva și fiul dum(ni)lorsale Toadir, cu tot rodul ce va eși dintrânsul. Ș i spre mai adivărată credință, urmează a me iscălitură și peceti. 1817 genar 15 Arghire spat(ar) <m.p.>. D.J.A.N.I., Colecția
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
prin dughene prelucrat gata. În loc de cămăși cu altițe și pui, vezi niște cămăși încrețite și lucrate fără gust. Pentru fuste și polcuțe plătesc de cusut. Așa se varsă multe parale din economie și țărăncile se împrietenesc cu cea mai mare cucoană - lenea...” * Dincolo de editoriale cum ar fi cel referitor la „Chestiunea naționalităților”, articole susținând activitatea societății pentru cultura și literatura română în Bucovina a Societății Dumbrava Roșie din Boian cu caracter școlăresc, Societatea funcționarilor comunali din Bucovina ori „Armonia” - pentru cultivarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să vezi ? Ce să vezi ? strigă tot barul. — La plimbare, pe o vreme-nnourată, a văzut șezând pe-o bancă o femeie-nsărcinată, s-a dus la ea și i-a spus, s-a dus cu tot cu bunicuța : Vezi ce ai pățit, cucoană, dacă te-ai jucat cu puța ? Aplauze și chiar un vin din partea casei, care l-a uns pe suflet pe scriitor : — Dacă primesc un vin cunună, trebuie că e o poezie bună, râde el. — Piticanie, ai ceva cu greutatea mea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lucrurile se nimeresc să fie, pentru că de cele mai multe ori așa trebuie să fie, de unde să afli dragostea ? Orașul era gălăgios, plin de cârciumi, fie de lux, fie mai sărăcăcioase, din care tot soiul de inși, majoritatea eleganți, ținând de mâini cucoane fandosite, ieșeau și intrau neîncetat, în căutare de mâncăruri delicioase, băuturi fine și muzici care să le facă sufletele să danseze și să chiuie. La Răcaru era la fel. Petrecerea era în toi. Cum au oprit, puteau auzi deja uralele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în anii tinereții. Nu vă pot lăsa, mi-a spus ca astăzi să nu primesc pe nimeni. Dacă doriți, îmi puteți lăsa numele dumneavoas- tră și am să-i spun că l-ați căutat. — Eu ? Să-mi las numele ? Ascultă, cucoană, doresc să -l văd imediat ! — Știu, doamnă, știu, câte nu doresc asta... — Poftim ? ! și femeia a și pus un picior în prag ca să treacă de doamna Apostolescu, o femeie nu tocmai masivă, ușor de zdruncinat dacă te încordai puțin. Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
meriți, ar trebui să te lăsăm din milă să-ți faci de cap, și tot salonul s-a amuzat pe gluma țăranului care îl muștruluise pe cântăreț. — Lăsați-l în pace, nemernicilor, voi știți cu cine vorbiți ? a sărit o cucoană. — Nu e nevoie, doamnă, să-mi luați apărarea, i-a șoptit Cristi. — O, dar ce gentilom... Ia stați, băi fraților, că avem o vidietă, mă ! Ia zi, ramolitule, cu cine stăm de vorbă ? Cum te cheamă pe dumneata ? — Cristian Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ruși din enclavă. La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad, nu și-a putut stăpâni replica: „Poate că e așa cum spuneți, dar vă lipsește ceva esențial: libertatea”. „Libertatea?... Care libertate?”, s-a mirat cucoana, înfruntând privirea consternată a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Așadar, ne vom deplasa compact, după un grafic bine stabilit, ușor de supravegheat pentru cei interesați. Hotelul e unul construit după modelul Inturistului sovietic (seamănă cu cel din Vilnius), cam învechit și „obosit”, dar cu foarte mult personal. Vreo patru cucoane la recepție, care au grijă să ne ia pașapoartele pentru „verificări” (ni le vor restitui tocmai după-amiază), iar la etaj stă o altă persoană de serviciu, de la care primești și afli unde trebuie să predai cheia. Camera e onorabilă: mobilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiamă Petrescu-Comnen1, ori Petrescu-Comărniceni; pe d-sa, însă, îl chiamă Petrescu-Sadea. De mult pentru un jidan omorât se plătea un curcan. Dacă cineva l-ar ucide pe [...]*, natural ar fi să nu plătească decât prețul unui măgar. În tren o cucoană foarte inteligentă ajungând la o stație, se întreabă, privind pe geam, cu mare curiositate: de ce-or fi țăranii așa de slabi și așa de rău îmbrăcați? Ar trebui să se îmbrace și să mănânce mai bine. A, da! dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la el, cum nu te uiți la un câne! Notar e un băiat tânăr, eșit tot din sat, care se simte că va evolua spre starea de suflet a lui Irimescu. Vameș e Niculescu, un om molâu, care are o cucoană de toată nostimada. Vameșița de la Cornul Luncii. Vameșița are o soră. O dragoste între această soră și locotenentul de grăniceri sau altcineva. Gelozia vameșiții. Teoria ei că dragostea unei fete mari e un fleac. Chinurile pe care le îndură fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
colț de pădure, din desișuri, se arată un cap sperios, care dispare îndată din luminiș, cum dispare aburul în fața soarelui. De prin satul Sirețelului încă, un creștin ne spusese că avem de făcut o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de sfârșit parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna. Ne oprim: "A! ce mai faci cucoane? Ce mai faci? strigă omul negru și bărbos cătră doctor, care se dăduse jos, și întinde o mână lungă, arsă, cu multă prietenie, peste gardul de spini. Ce mai faci? Bine, zice doctorul mirat. Apoi dă un strigăt de mirare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mulțămită aproape de drum." Ne depărtăm. "Cine-i proprietarul ăsta? întreb pe doctor. Nu-l cunosc! zice doctorul. Ce crezi? în sălbătăciile astea, omul își mai pierde din minți." Ne depărtăm și intrăm în pustiu. E adevărat că trecem pe lângă proprietățile cucoanei Roza, dar nici-o ființă nu se zărește pe drum, ori în jurul curților moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Popa Guțan strigă din când în când cu vocea-i de stentor; Botez, un guard de geniu, mic, cu o față de bufon și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
veșnicie Moșia Pașcani Roznovanu (Roznovanu bătrânul ca tatăl lui Anghel, cu mașinării și colonie de italieni) Roznovanu tânărul cam șuiu. Cuconu Panaite Vasile Teodorescu Iacobachi primarele, fost vagmistru. (Un rău, care, în unire cu Teodorescu, se necăjește să facă avere) Cucoana Anica și Constanța Cum se desvoltă o fată, cultă, într-un mediu de parveniți. Ura primarelui asupra lui moș Brebu, care îl știe cine-i și care nu-l cruță. Învățătorul Preotul. Evreii. Fișel Bloc. Un filosof. Bercu Mihailovici. Șapsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta Panaite, Teodorescu și Iacobachi, primarul, își fac loc sub pielea boerului și fură de stâng; fură și din averea comunei cât pot. Iacobachi cam are de furcă cu moș-Brebu. Năcazurile țărănești. Vieața în familia lui c.c. Panaite, cu cucoana Anica și cu fata lor. Cum se întâlnește fata, Constanța, cu țiitoarea boerului. Cum vorbesc, și cum morărița se mărturisește. Cum cucoana Anica trăește cu Teodorescu, cum c.c. Panaite se alcoolizează. Cum se face o alegere. Cum se îndârjesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pot. Iacobachi cam are de furcă cu moș-Brebu. Năcazurile țărănești. Vieața în familia lui c.c. Panaite, cu cucoana Anica și cu fata lor. Cum se întâlnește fata, Constanța, cu țiitoarea boerului. Cum vorbesc, și cum morărița se mărturisește. Cum cucoana Anica trăește cu Teodorescu, cum c.c. Panaite se alcoolizează. Cum se face o alegere. Cum se îndârjesc țăranii, cum vine administrația cu căp. Dimcea cârnul. Cum acuma Iacobachi găsește prilej ca să desființeze pe moș-Brebu. Și cătră boer spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]