1,646 matches
-
În gâlgâit, anunțând că dansul pistoanelor cu cilindrii Începuse, iar toate piesele erau invitate la horă. Acel tumult a părăsit motorul și și-a făcut loc cu coatele prin mulțime, dând ghionți bărbaților sau strecurându-se printre șolduri proeminente de cucoane, mai călcând un copil pe picior, mai Împingând un bătrânel, până când a avut suficientă forță să stingă hărmălaia din piață. La Început, toți am crezut că vreunul dintre noi reușise, În sfârșit, să-și pornească automobilul, iar strigăte entuziaste de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ne rețină inutil cu vorbăria. Știi tu ce‑o să facem noi mai târziu, sugerează mama și‑l trage pe tata de‑acolo cu propunerea asta neexprimată. Acesta își ia avânt, spumegând de furie. Nu, nu vrea să fie reținut de cucoanele astea împopoțonate, fiindcă mai are încă multe planuri pe ziua de azi. E o pasăre mare care‑și face cu greu vânt de pe o cracă pe alta. Și uite‑așa pleacă și se mai uită și în alte vitrine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un colț de masă. Mă așez, privesc. Tablouri. Mobile. Cam înghesuit. Un fel de garsonieră. Am vorbit câte vrei. Poezie, curaj, revoluție, boală. Mai priveam în jur. Pictură modernă. Mobilă veche. Scaune înalte. Birou greoi. Ne tot întrerupea telefonul. Prieteni, cucoane, tot felul de viitori debutanți... Pot continua, în locul tânărului. Aș găsi glasul său terorizat de nerăbdare, rupt în fiece moment și reîn nodat... pot povesti ce a urmat convorbirii din garsonieră, drumul pe străzi, cum privea poetul minijupele și orice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un baston. Ne lasă un circular și îngroșat „bună seara“. Mulți invitați nici nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și doamna. Pe dracu’, doamne !... trecute doar prin Politehnică. Politehnica, pensionul parvenitelor !... înghesuindu-se în jurul ei să afle cum se aranjează o masă pentru musafiri sau adresa vreunei croitorese de lux sau care sunt mărcile de parfumuri demne de o cucoană. Sufocând-o cu neroziile lor muierești, cu măruntele nemulțumiri și viclenii de mahala înnobilată. Le știe secretele, bugetul, minciunile. Fără a divulga, bineînțeles, informațiile, gata să le predea, acolo sus, când nu mai are încotro. S-a obișnuit și cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-i spună și s-au gîndit s-aștepte mai Întîi să vină și-apoi să-l Îmbuneze. Și chiar așa s-au petrecut lucrurile; Într-o zi el a venit acasă la cină și-a găsit-o acolo... măi, ce cucoană mai era! dichisită și pudrată și gătită de te dădea gata... și-atunci a aflat el. De fapt, cred că asta i-a răscolit amintiri dureroase: o ura așa de tare, că nici n-a vrut să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la ochiul ăsta? Știi câți bani am dat prin spitale? Pasagerii dau din cap cu reproș civic: așa e unii, critică bătrânii, da pe ei nu se vede! Aoleu da’ ce mă doare unde m-ai lovit! Aoleu, aleo! Scuze, cucoană, scuze!, se precipită posibilul gardian public, speriat de revolta populară care se înfiripă împotriva lui. Și nici ochelarii nu-mi mai stau pe nas cum trebuie. De unde mai găsesc eu acuma rame din astea speciale, pentru lentile groase? Zi, domle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
posibilul gardian public, speriat de revolta populară care se înfiripă împotriva lui. Și nici ochelarii nu-mi mai stau pe nas cum trebuie. De unde mai găsesc eu acuma rame din astea speciale, pentru lentile groase? Zi, domle, de unde? Da’ hai, cucoană, că doar te-am atins puțin cu cotul Puțin? Așa crezi tu, că e puțin? Uite ce coate groase ai! Și dacă vrei să știi, m-ai lovit peste ureche! Aoleo ce mă doare urechea! Aoleo! Atacatorul coboară la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi rușine! De când ați intrat în casa mea mi-am pierdut liniștea. Vă sculați cu noaptea-n cap, consumați o grămadă de apă, nu mâncați decât pește și acuma trântiți și ușa?! Vreau să plecați! Imediat să plecați! - Bine cucoană, plecăm! Da’ ne vrem banii înapoi, că nu ai respectat înțelegerea. Gâfâie, se înroșește, se înverzește: - Bine, o să vă dau banii, doar să scap de voi! C XIV De multe ori Cosmin o visa pe Sabina. N-avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de arhanghelul Gabriel. Tovarășul său de banchetă, mai rafinat, cu chelie străjuită de tuleie grizonate de jur-împrejur, susținea că, din contră, jocul era întemeiat pe o gândire probabilistică remarcabilă. - Cel puțin zece ani mai ține, ascultați-mă pe mine! Unele cucoane protestară timid de sub pălăriuțele de paie mov, roz, bej, amintindu-i cugetătorului raționalist că, de la Revoluție, dăduseră faliment câteva jocuri piramidale. - Din cauză că nu s-au făcut calcule probabilistice înainte și pentru că s-a băgat mâna în bani. Stoica n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
telefon de la o voce groasă: - Spune sincer, chiar e calorifer, sau e vorba de iarbă? - Nu, domle, ce iarbă!? - Bine, dacă îl lași la șapte milioane, te scap de el. - Nici vorbă! După câteva zeci de apeluri, se decide o cucoană. Oricum, a trebuit să-l las la zece milioane - cam o treime din prețul lui real. Sabina primește un telefon de la Arthur, un misionar baptist olandez. Corespondează de multă vreme cu el. Are cam șaizeci de ani și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum o faci. Metoda optimă este una singură, cea venită de la centru. Aceasta este metoda α. Uneori se tolerează și metoda β ori γ, la mica înțelegere cu metodistul de sector. Metodistul pe sectorul 4 la limba engleză era o cucoană răvășită de bigudiuri, cu fuste strâmte pe funduțul ei rotofei. Ca să te lase să aplici metodele β și γ, accepta chiar și parfumuri, cercei, broșe. O tipă pe cinste. Liceul aduna progeniturile care nu intraseră la școli mai înalte. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar eu acum am făcut rost de camion. Pfiii, dacă m-ați fi anunțat măcar cu o săptămână înainte! Am continuat să negociem mai mult de o oră, până când șoferul, văzând că o dau cotită, și-a pierdut răbdarea: hai, cucoană, să mergem, nu vezi că nu vrea nici mort? Ăsta a fost primul avertisment pentru Sabina. A încercat să pluseze. Era septembrie, fusesem chemat la liceu. A sunat la secretariat și le-a spus că profesorul Leonard Tupilat are catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
poemului, Arta Popescu e translatată în Apocalipsa-Dragostea mea, în stare să rămână gravidă numai cu lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din flori. Ah, cucoană Apocalipsa, duduie - tristețe, prințesă, metresă - am obosit! Acum n-aș mai vrea decât o solniță umplută cu sare uscată din sudoarea femeilor pe care le-am iubit. Să stau, așa, și să mănânc pâine cu sare după obicei. Ah, Apocalipsa
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mi se dea. Alte imagini din acele săptămâni în care am locuit la "unchiul George" nu găsesc în memoria mea. Calea Victoriei unde, după-amiaza, aș fi putut să văd, cu siguranță, trăsuri elegante în care se plimbau domni cu joben și cucoane în mătăsuri, ar fi fost pentru altul, în locul meu, un punct de atracție. La fel, pozele de la cinematografe, reclamele, tramvaiele, ceasurile publice. Dar, fie că "unchiul George" mi-a interzis să mă depărtez de casă, de teamă că mă puteam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
goarna" ne-a adus la cunoștință intrarea României în război. În zilele următoare, au început să plece pe front flăcăii și bărbații tineri din sat. Întors, toamna, în București, n-am observat schimbări importante, provocate de război în atmosfera orașului. Cucoanele își etalau toaletele de toamnă, iar trăsurile treceau pe Calea Victoriei ca în vremurile normale. În schimb, mă apropiam de o perioadă fără de care viața de licean ar fi rămas, mai departe, anostă. De data aceasta, n-am mai mers la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste, după
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
apă ca lumea. Cam rău p-acolo, să știți. Domnule reporter, permiteți? Vă pot răspunde eu la întrebare. ─ Dumneavoastră sunteți? ─ Mihaela Carbon, licențiată în drept. Vă pot spune eu, cu siguranță copilul nu va fi încredințat familiei Mihai. De unde știi, cucoană? Măi să fie! Și dumneavoastră sunteți...? Negru Ion, de la opt. Duduia asta abia s-o mutat în bloc la noi, notar cică, privatizată, uite-o ce poamă e! Aici în bloc la noi, pe scara asta, noi avem uneală, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
intersecție și-o iau pe jos. Când mă vedeți, mă recoltați voi din drum, da? O tăcere suspectă s-a lăsat în maxi taxi. O întrerupe un bărbat așezat pe unul din scaunele din față. ─ Cum adică să te recolteze, cucoană? Da’ ce, ești căpșună?! Auzi la ea, s-o recolteze! ─ Ce-ai dom’le cu mine? Ce-ți pasă dumitale ce vorbesc eu la telefon? zice și Despina. Păi dacă vorbești așa tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zice și Despina. Păi dacă vorbești așa tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică s-o recolteze din drum! Cum vorbești așa?! Da’ ce, suntem pe câmp, la seceriș? Mata n-ai auzit de violuri, de câte se-ntâmplă, cucoană? ─ Ce-ai mă cu femeia, se răstește un alt pasager din partea opusă a microbuzului. Și pe dată călătorii de împart în două tabere, cea care apără dreptul Despinei de a fi recoltată și cea de părere că nu așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un pătrat de praf, lângă vreo apă cu miros de sulf? Amintirea lui Erwin, cu șepcuță și pantaloni bufanți, căruia îi dansa foxtrot și-i cânta arii din operete ca să-și mănânce știuca umplută? Erwin, băiatul ei! Slujise numai la cucoane elegante cu copii râzgâiați, socotea că numai așa se ține obrazul subțire. Ea știe ce căuta. Ani de zile a bătut orașul în lung și-n lat, o băbuță măruntă într-o rochie ponosită de catifea, cu guler de dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
grozav - avea obiceiul ca sâmbăta să ne citească din cărți o poveste ori o poezie... Într-o sâmbătă, ne-o citit o poezie cu un chiriaș care nu-și găsea locul la nici o gazdă. De aceea spunea mereu: „Rămâi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care pornesc cu bagajul acum, ... dar simt că m-apasă pereții...” Și tu ții minte vorbele iestea tocmai de atunci? Cum să nu? I-am cerut cartea învățătorului și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aduna bani dar n a cheltuit o para din sumele adunate. Mânca pe la casele oamenilor, iar tot ce strângea era a bisericilor, a oamenilor. Când era vreme rea, Titinaș plângea. - Ce plângi, Titinaș, îl întreba gazda. - Cum să nu plâng, cucoană? Eu am ce mânca, a m un de mă adăposti, dar el are, are? Nu moare de fri g și de foame? - Cine, Titinaș? - îl întrebau. - Cum, cine? Ei, adică săracii! Și Titinaș se scula de la masă și o lua
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ăsta ca la balamuc, vasăzică asta era, da’ ce se mai aude mașina dumneavoastră de scris, au exclamat, pînă jos, parcă-i picamăr, de ce nu vă cumpărați un calculator, că pe noi nu ne deranjează, și mai vin și niște cucoane-n capot, cu varză caldă și cotlete pe tavă ori doar cu tava. Oricum, nu asta-i partea cea mai enervantă; ce-i mai prost e că-mi mută mobilele. Păi biblioteca n-ați amplasat-o cum trebuie, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce), inedit, lugubru. Acum nu mai e. Transpui În două dimensiuni, că n-am vrut să spun trei, un roman care are pe puțin zece, și iei și premiul la Cannes. Film și premiu și tot mai multe cronici pentru cucoane elevate spiritual pe neașteptate și oameni cu basca pe-o sprînceană, ca pictorii, splendidă ecranizare, zice toată lumea aceea care aplaudă cum a văzut că se face la televizor, cu degetele lipite și palmele perpendiculare una pe cealaltă, deodată ropotele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]