2,007 matches
-
adică așa fel care în aieve nu este de față, ci totuși poate fi sau aievnic, adică așa fel care în fapt este de față, așa și cugetarea sau este despre materie cu putință (problematică) sau aievnică (asertorie). Adică când cugetăm despre un lucru care este numai cu putință, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aievnic, adică așa fel care în fapt este de față, așa și cugetarea sau este despre materie cu putință (problematică) sau aievnică (asertorie). Adică când cugetăm despre un lucru care este numai cu putință, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
materie cu putință (problematică) sau aievnică (asertorie). Adică când cugetăm despre un lucru care este numai cu putință, atuncea cugetarea noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. Când cugetăm noi despre un obiect, care este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noastră este problematică, iară cugetând despre un obiect ce este de față avem cugetarea aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. Când cugetăm noi despre un obiect, care este în faptă de față și ne înfățoșăm nouă vreo notă din același obiect, sau giudecăm cumcă această notă ar putea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aievnică sau asertorie așa pentru exemplu: cugetând cu un veșmânt prețios, pe care nu-l am, însă pot să-l am, cugetarea mea este problematică; iar cugetând un ceasornic pe care-l am în faptă, cugetarea mea este aievnică. Când cugetăm noi despre un obiect, care este în faptă de față și ne înfățoșăm nouă vreo notă din același obiect, sau giudecăm cumcă această notă ar putea să lipsească din acest obiect, sau din contră cumcă n-ar putea lipsi, în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
obiect, sau din contră cumcă n-ar putea lipsi, în cazul cel dentîi cugetarea noastră este întîmplătoare (contingens) sau despre materie întîmplătoare; iar în cazul cel din urmă cugetarea noastră este neapărată (necessaria) sau despre materie neapărată, pentru exemplu: Când cugetăm un om învățat, această notă, învățătura, fiindcă poate să lipsască din om, cugetarea mea este întîmplătoare, din contra cugetând eu pre un om ca pre un animal cu minte, fiindcă aceste două note animal și mintea nu pot lipsi din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
despre materie întîmplătoare; iar în cazul cel din urmă cugetarea noastră este neapărată (necessaria) sau despre materie neapărată, pentru exemplu: Când cugetăm un om învățat, această notă, învățătura, fiindcă poate să lipsască din om, cugetarea mea este întîmplătoare, din contra cugetând eu pre un om ca pre un animal cu minte, fiindcă aceste două note animal și mintea nu pot lipsi din om, cugetarea mea este neapărată. 563 {EminescuOpXV 564} Despre cele mai înalte legi ale cugetărei Regula în genere este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mintea în cugetare, însă fiindcă toată cugetarea este sau problematică sau aievnică și cea aievnică iar sau întîmplătoare sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
problematică sau aievnică și cea aievnică iar sau întîmplătoare sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice Aceea ce voim să cugetăm trebuie să fie cu putință de a se cugeta; iară ca să fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fie cu putință de a se cugeta, se cere neapărat // ca să se nărăvească cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu sine însuși, pentru că aceea ce nu se nărăvește cu sine însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
însuși nu poate prinde loc în cungiura înfățoșărilor și cunoașterilor deplin armonice. Aceea ce se poate cugeta numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numim noi ființă logică (ens logicum) iară aceea ce nu se poate cugeta este o neființă logică (nonens logicum); - adică vrând noi a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și cunoaștem acest lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a cugeta despre vreun lucru, pe dentîi îl socotim pre acesta ca pre un ce care se poate cugeta, iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și cunoaștem acest lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iară apoi supuindu-l minții noastre, adică vrând în faptă a ni-l înfățoșa, atuncea sau aflăm cumcă într-adevăr se poate cugeta și cunoaștem acest lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. Prin cuvintele neființă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lucru ca pre o adevărată ființă logică, sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. Prin cuvintele neființă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se găsește înăuntrul lucrurilor celor aievnice. Pentru exemplu: o curte în aer, un munte de aur. Dar însă noi vom întrebuința ceva și nimic în două
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în cungiura cugetărei, // iară acele ce găsim în sfera cugetărei pentru aceea nu le punem încă în sfera celor ce sunt în aieve. Așadar ceva sau un ce logic este aceea ce se află în sfera acelor ce se pot cugeta; aceea ce nu se află în această sferă se numește un nimic în privința logică, iară ceva în privire aievnică este aceea ce se găsește în sfera acelor ce sunt aievea; ce e din contra se numește un nimic în privirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu se află în această sferă se numește un nimic în privința logică, iară ceva în privire aievnică este aceea ce se găsește în sfera acelor ce sunt aievea; ce e din contra se numește un nimic în privirea aievnică. Când cugetăm noi ceva, cugetarea noastră se urmează prin mijlocirea unor înfățoșări, prin care deosebim noi acest obiect al cugetărei de cătră alte obiecte ale aceleiași cugetări. Aceste înfățoșări se numesc note, semne sau hotărâri (determinări) ale obiectului și alcătuiesc împreună conceptul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concept al vreunui lucru. Aceste note se numesc împoncișate, contraluptătoare sau contrazicătoare, iară altele sunt cari se suferă una pre alta și pentru aceea se pot uni într-o înfățoșare, și aceste se numesc note împreună-sunătoare. Acum fiindcă noi orice cugetăm cugetăm numai pin o unire laolaltă a notelor, de aci se ivește această lege: notele împoncișate nu se pot împreuna într-o cugetare. De exemplu: nu pot să cuget pre un om de cinste care să fie totodată și mincinos
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
al vreunui lucru. Aceste note se numesc împoncișate, contraluptătoare sau contrazicătoare, iară altele sunt cari se suferă una pre alta și pentru aceea se pot uni într-o înfățoșare, și aceste se numesc note împreună-sunătoare. Acum fiindcă noi orice cugetăm cugetăm numai pin o unire laolaltă a notelor, de aci se ivește această lege: notele împoncișate nu se pot împreuna într-o cugetare. De exemplu: nu pot să cuget pre un om de cinste care să fie totodată și mincinos sau
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înfățoșare, și aceste se numesc note împreună-sunătoare. Acum fiindcă noi orice cugetăm cugetăm numai pin o unire laolaltă a notelor, de aci se ivește această lege: notele împoncișate nu se pot împreuna într-o cugetare. De exemplu: nu pot să cuget pre un om de cinste care să fie totodată și mincinos sau un cerc care să fie totodată și pătrat. Adevărul acestei legi se dovedește pin conștiința noastră cea dinlăuntru, căci vrând mintea noastră a lucra împrotiva acestei legi, stă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care să fie totodată și pătrat. Adevărul acestei legi se dovedește pin conștiința noastră cea dinlăuntru, căci vrând mintea noastră a lucra împrotiva acestei legi, stă în loc și sîmpte neputință. Această lege stabilește neclătite hotară pentru acele ce se pot cugeta și așa // ni lămurește cungiura ființelor logice și această lege se numește principiul contrazicerei: principium contradictionis. După glasul acestui principiu, un lucru ale căruia note nu se nărăvesc laolaltă este logicește cu neputință, este un nimic logic. Principiul contrazicerei s-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputință este ca un lucru totdeodată să și fie și să și nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuși nu sunt în aievea de față, pentru exemplu o curte în aer; așadar acest lucru fiind în cuget însă nefiind de față poate totdeodată și a fi și [a] nu fi. Deci mai bine se poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nu fi. Deci mai bine se poate spune acel principiu cumcă: cu neputință este ca un lucru tot în aceeași privire totdeodată să și fie și să și nu fie. Acum fiindcă prin note împoncișate nu e putință de a cugeta ceva pentru că, neputîndu-se ele nărăvi laolaltă, nu se pot nicidecum împreuna într-o înfățoșare sau unitate a conștiinței, urmează cumcă din contra, acele note, care se nărăvesc laolaltă, se pot împreuna într-o 564 {EminescuOpXV 565} unire a conștiinței și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]