3,235 matches
-
două țigări, tanti cutare, m-a trimis mama să-mi dai, mai mare rușinea cum îi trimite ea la cerșeală și la milogeală pă copiii ei pentru care mănâncă rahat că s-a sacrificat. Cristinica se îmbufna. Nu vrea la culcare, iar Roșioara, iarăși, că toți copiii doarme la ora asta și numai tu stai cu ochii-n gura femeilor, păi, frumos e? Și Cristinica nu, nu se duce la culcare fără maică-sa. Ce vorbă-i aia, Cristinico? Și-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că s-a sacrificat. Cristinica se îmbufna. Nu vrea la culcare, iar Roșioara, iarăși, că toți copiii doarme la ora asta și numai tu stai cu ochii-n gura femeilor, păi, frumos e? Și Cristinica nu, nu se duce la culcare fără maică-sa. Ce vorbă-i aia, Cristinico? Și-acuma, în clasa a doua tot cu mă-ta te culci? Și când te-oi mărita, tot cu mă-ta? Adormea pe scaun și o ducea Elena în brațe în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la fel de sfios și de reținut cum a apărut cu patru ceasuri în urmă. 31. Alegerile din septembrie ’92 parcă i-ar fi readus, în sfârșit, cu picioarele pe pământ, Milică-tată, Rafaele, Octave, Codruțe, Angelico, Doinițo, puteți să vă duceți la culcare, românul s-a deșteptat, a ales pentru a două oară pe cine-i vrea binele, cât ne-om fi dat noi de ceasul morții uitându-ne în gura maestrului Vergilius, care nu e vorbă că știa el ce știa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nostru și n-o să-i mai trebuiască Blocada, o să vedeți, cât de curând ne va pune pe liber... Știau, nu-ți trebuia cine știe ce intuiție ca să-ți dai seama, Milică-tată, Rafaele, Codruțe, Octave, Doinițo și Angelico, puteați să vă duceți la culcare iarăși, care pe unde v-or fi soarta și norocul. Până atunci însă, Codruț număra la pagini: sunt șase, plus discursul președintelui, încă opt pagini dactilo, și încă trei de comentarii și declarații ale celor prezenți, să fie primit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
arunce cât colo, dezgustat de poftele sale animalice. Eu, desigur, am smuls capacul și-am ras pizza cu viteza luminii, abia deranjându-mă să mestec Înainte să Înghit. Regret să amintesc faptul că nu m-am spălat pe dinți Înainte de culcare. Deși, din moment ce nu m-am culcat propriu-zis, ci am leșinat pe canapea, am o oarecare scuză pentru această scăpare. În mod destul de previzibil, m-am trezit la cinci dimineața, moartă de sete și, firește, cu nori toxici de usturoi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de nesuportat. O imploră pentru ultima oară: — Dacă mai prețuiești cât de puțin dragostea noastră, vino cu mine, Djahane, masa e pusă pe terasă, un vânt ușor adie dinspre Munții Galbeni, În două ceasuri vom fi beți, vom merge la culcare. Servitorilor le voi spune să nu ne trezească decât atunci când Isfahanul Își va fi schimbat stăpânul. XXII În acea seară, vântul din Isfahan poartă o mireasmă proaspătă de caisă. Dar cât de moarte sunt străzile! Khayyam Își caută adăpost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sângele rău din ajun. — Tocmai am primit o invitație generoasă: găzduiți, plătiți, apărați până la capătul vieții. — De ce mare stăpânitor? — Cel din Alamut. Vartan tresare. Se simte vinovat. — Cum de-a putut ajunge scrisoarea până aici? Am cercetat toate ieșirile Înainte de culcare! — Nu Încerca să afli. Sultanii și califii Înșiși au renunțat să se mai apere. Când Hasan hotărăște să-ți trimită o misivă sau o lamă de pumnal, e sigur că ai să le primești, fie că porțile Îți sunt larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noastră. De câtăva vreme, aproape că nu mai vorbeau de altceva. Încă o zi ne despărțea de plecarea din țară, o zi întreagă și lungă, iar pentru această ultimă zi eu îmi făcusem unele planuri, așa încât m-am dus la culcare devreme. Noaptea am visat că el era mort. Șobolanul nenorocit, cel ce șterpelise scrisoarea mea de dragoste către Ariana și o strecurase profesoarei de geografie, o urâtă care, întâmplător, purta același prenume. Murise ca un guzgan, strivit și îngropat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
intrase să facă baie în fântâna Trevi. Capul mi s-a lovit de ușă cu zgomot, m-am trezit imediat, însă era prea târziu: în fața mea stătea tata. A râs, m-a luat în brațe și m-a dus la culcare. N-am primit nici o pedeapsă. Stăteam pe marginea fântânii cu Anna. Vântul ne împroșca obrajii cu stropi de apă. Fața Annei se umezise, și-a șters-o cu dosul mâinii, apoi, cu aceeași mână, mi-a șters și mie fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a apropiat de buzele ei. L-a sărutat pe tâmple, zicând: „Giovanni, ai grijă, să nu-mi fugi cumva cu vreo tinerică”. Noi am râs. Pe urmă s-a servit și cafeaua. Tata și cu mine ne-am dus la culcare târziu. Stăteam întinși pe paturile noastre, eu pe cel de sus. Lampa împrăștia mai mult umbră decât lumină. Tavanul se afla la distanță de treizeci de centimetri de vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a păstrat pe nas. Prietenii au râs și și-au dat coate, căci toți știau cât de cochet era Massimo. „Nu-și scoate ochelarii nici când se duce la culcare”, i-a șoptit Roberta Antoniei. „Dar când face sex?”, i-a aruncat Antonia îndată o întrebare, dar n-a primit alt răspuns decât un ssst, ssst șuierat, fiindcă între timp Roberta băgase de seamă că eu încă mai eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la fel, când fusese mic, ca și mie. În schimb, în ce-l privea pe John Wayne, nu mai eram așa sigur. Tata și-a pus costumul și niște șosete albastre și fine. Pantofii și-i lustruise cu cremă înainte de culcare, o dată cu ai mei. Îmbrăcat astfel, tata arăta bine. Dacă ar fi fost politician, n-aș fi șovăit să-l votez. Tata s-a privit în oglindă și și-a pieptănat părul de la tâmple spre ceafă. Pe alocuri era cărunt. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fost când ai plecat tu de acasă?” Tata a îndreptat încă o dată spre mine privirea cu care mă lua la cercetat. Făcea asta ori de câte ori avea bănuiala că mă apuc să inventez te miri ce, numai ca să nu mă duc la culcare. „Spune drept, tovărășele, ești sigur că vrei să asculți povestea? Durează mult și mâine dimineață ai să fii obosit. Când o să te trezesc, ai să dai din picioare și n-ai să vrei cu nici un chip să te scoli din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
A continuat așa câteva minute, până când mie mi-au dat lacrimile. Tata stătea întins pe spate, cu ochii deschiși. Îmi venea să cred că suntem acasă, în patul nostru de două persoane, cu posterul lui Monroe pe perete. Venea la culcare, de cele mai multe ori, după miezul nopții; mai întâi dispărea dunga de lumină de sub ușă când mama închidea televizorul. Dacă tata se culca lângă mine, eu nu mai eram încordat. Încordarea o aveam din pricina întunericului din cameră. Ion tocmai venise acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puteai să colinzi noaptea, ca la noi sau la Roma. Nu știai unde ajungi, iar unde ajungeai, poate că te așteaptau niște indivizi dubioși. Pe de altă parte, și noaptea era altfel decât la noi. Acasă, când tata venea la culcare, deschidea ferestrele și afară era mai multă liniște ca înăuntru. Opt etaje sub noi, strada se întindea pustie și cufundată în întuneric. Ultimul tramvai trecuse deja spre depou. Tata încrucișase brațele sub cap. M-am uitat la el dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
refuz. Apoi tata a trebuit să se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți, ne-am dus la culcare. Tata mi-a șoptit: „Pe capitaliști îi putem jumuli, nu-i așa?” M-a privit cu un zâmbet poznaș. Eu i-am întors un zâmbet la fel, deși nu înțelegeam nimic. Doar asta își dorise tata mereu, să ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puteam să-mi închipui despre ce ar fi vorba. Știam doar atât, că avea legătură mai mult cu femeile decât cu bărbații. Dacă tata nu rezolva repede cu Toni, se întorcea spre mine și îmi spunea să mă duc la culcare. Între timp îl lua în brațe pe Toni ca la wrestling și se opintea cu toată puterea să-l tragă înapoi, însă acela își înhățase nevasta, cu o mână îi încleșta gâtul și cu cealaltă o ținea strâns de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trebuie să te porți cu femeile, numai cu mama, cu ea nu știa. Între timp se întunecase de tot și ploaia contenise. „Poate ar trebui să ne oprim aici, pe ziua de azi. Ia-o din loc și mergi la culcare.” „Mai povestește ceva, tată. E așa de frumos să stăm aici împreună și precis că mama n-o să se supere.” „Ba da, ba da. Iar tu ai să primești doar privirile mânioase, în schimb mie or să-mi audă urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și spală-te pe dinți și pe urmă tulește-o în pat.” Când s-a întors mama acasă, i-am auzit vorbind cu glas scăzut încă mult timp, apoi în sufragerie s-a stins lumina și tata a venit la culcare. DESPĂRȚIREA Bunica a ieșit din bucătărie. Când a dat cu ochii de mine, s-a apropiat întinzând amândouă brațele. Purta ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu zi, să ne vorbească, să mănânce cu noi, însă lui îi este foame întotdeauna cu o oră înainte de masă sau cu o oră după și exact atunci când Noga se întoarce de la școală, el adoarme, iar atunci când ea merge la culcare, el se trezește, păcălindu-ne cu prezența lui înșelătoare, făcând-o pe ea să-i fie și mai foame, dacă nu cumva a fost alegerea lui asta, să scape de noi ca să nu ne dezamăgească din nou, sau e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe o fetiță pe care o duci la culcare după baia de seară, ochii mi se închid deja, dar el bufnește în râs, acesta nu a fost decât începutul, trebuie că mai ai multe alte surprize pentru mine, iar eu murmur, chiar așa? El spune, sigur că da, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cea tristă, dar iată că ea este încă tristă, din cine știe ce motiv, iar el este încă încordat, maxilarele lui urcă și coboară în timp ce mestecă, scoțând un scrâșnet deloc plăcut, deja abia aștept clipa în care amândoi se vor duce la culcare, atât de tare mă apasă prezența lor, iar eu voi sta pe terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală, pentru că el îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el, poate că nici ea nu este capabilă, iar ea spune, Noga poate, are o mamă bună, mult mai bună decât ai avut tu, eu mă retrag, nu-mi fac plăcere complimentele ei nenorocite, îi spun, hai să mergem la culcare, mamă, dar ea mă trage lângă ea, îmi mângâie încetișor fața, parcă ar fi fost oarbă, degetele ei emană miros de parfum și fum de țigară, iar când mă întind pe canapea, îmi dau seama că el nu îmi mângâiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi trebuit să mi-o trezească, simt cum crește în mine o furie sălbatică, atât față de ea, cât și față de el, îmi vine să îi las și să fug de amândoi, să își rezolve singuri problemele. Noga, mergi la culcare, eu nu pot duce și consecințele faptelor tatălui tău, nu am idee ce se întâmplă cu el, eu știu doar că te iubesc, dar, în clipa în care ea tace tristă, mă întreb pentru o secundă dacă acest lucru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Reiko. — Memoriile? — Glumesc, spuse Reiko, râzând. Ne culcăm pe la ora zece și dormim ca niște bebeluși. Nu ți se pare că ducem o viață sănătoasă? M-am uitat la ceas. Era puțin înainte de ora nouă. — Deci, se apropie ora de culcare, nu? — Bine, dar azi e o zi specială, așa că putem sta până mai târziu. Nu ne-am văzut de atâta vreme și vreau să stăm de vorbă. Hai, spune-mi ceva. — Mai devreme, cât am stat singur, mi-au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]