6,333 matches
-
când tu mă alinti. Ce dulci idei, mintea îmi naște când te ating, ce șoapte se rostesc încet, privindu-te fierbinte, ce nostalgii de dorul pielii tale în mine se sting, cad hainele pe jos,cum să mai fiu acum cuminte?? Săruturi fără număr cad în neștire că frunzele din pom, mângâieri dese te acoperă că o mantie, să mai fiu eu om?? Rațional și fără nebunie, de vreau să te iubesc enorm? ce dans ciudat până la cer este amorul,la
ÎNCÂNTARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382457_a_383786]
-
buna dispoziție îți e curmată brusc de betonul contemporan,trântit brutal peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-aș fi găsit utilitatea. Și totuși,o cruce așezată cuminte în spatele bisericii, îmi atrage atenția : „ Sub această piatră grea șade biata soacră-mea. Doar o zi de mai trăia, Zăceam eu și citea ea . De unde atâta înverșunare,nu pot să înțeleg. Dar până nu faci foc ,nu iese fumul atât
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
mai veghetor. Și eu, cu vântu-n plete, cu ploi ce cad pe față, Cu brațele întinse ca ramul dezgolit, Simt în tăceri astrale cum cerul mă răsfață, Căci mugurul din scoarță, la viață s-a trezit. Și stă în așteptare, cuminte, pân-la clipa, În care primăvara-i va da un nou avânt, Plesnind de sănătate, își va-nălța aripa, Uitând, lăsând în urmă și trudă și pământ. 05/20/16, Barcelona -Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Și iarăși ai plecat / Lucica Boltasu
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
are gură și curaj, spre el cine se uită-orbește, de el poți să te-apropii doar în camuflaj. Semn cinci Împachetat este-n trei locuri și-i foarte tare colorat, de te împrietenești cu el te-nvață jocuri de semn cuminte, nu de scelerat. Semn șase E semnul cel mai negru la culoare, îmbrăcămintea lui este murdară și crăpată, că e cu noi, ne face o favoare, secretul lui, în lateral o umflătură delicată. VRĂJITOAREA CU CREIER DE SÂRMĂ E prinsă
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
că îmi aduce hăinuțele curate, pe care le îmbrăcam numai duminica, când mergeam cu ei la horă. -Mămico de ce mă îmbraci cu hainele bune? -În seara asta mergem la logodnă, se însoară Gicu, te iau și pe tine, să fii cuminte, ai înțeles? A venit bunicul împreună cu bunica, nenea Gicu, unchiul meu și împreună cu părinții mei, am plecat spre casa fetei, ce urma a fi pețită. Bunicul avea o damigeană de o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană cu
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
păstra cuminți copilăria, Plutind aievea-n minți inventive, Cum infantile carnetele de istoria Mică, dar cu mii vibrații emotive! Uităm adesea de's rele sau bune, Scăpătat ades negativul în minte, Strangulat răul din gene făcure, Păstrând ceea ce-i mai cuminte! Far'de minunatul somn al vieții, Mulți ar fi plâns și agonizat, De n-ar mai fi fost visele ceții, În greutăți câți s-au dezarmat?! Iubirea-i înțelepciunea-n viață, Chiar că te vezi singur pe apă, Vâslirea clipelor
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
mergea băuta! Entuziasmul crescuse. Neinspirat, Sandu le-aruncă întrebarea: -Ascultați! Avem peste șaptezeci de scaieți toți! Deja! Ne-am trăit traiul și ne-am mâncat mălaiul! Să ne gândim și la cum am vrea să ne dormim veșnicia! Cel mai cuminte și cu frica lui Dumnezeu, Anghel, mărturisi sfiit: -Mi-aș dori să fiu înmormântat creștinește, ca tot neamul meu răposat, în cavoul familiei de la Pătrunjelul, adică Reînvierea. Și pecetlui opțiunea printr-o cruce largă. -Pe mine m-au convins coreenii, sud-coreenii
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
cale oameni buni” sau „Dumnezeu te ajută prin oameni, nu te ia el de mână să îți arate ce să faci.” La biserică m-a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
bine, nu!...m-am vindecat Te uit cu fiecare boare de vânt ce-adie.... Vântu-a stat Dar să te uit, te scot din mine Tu- încrustare din adânc, Tu veac flămând de fericire Să nu mai dormi...sub sânul stâng; Cuminte ca de închinare Mă pun Lumină la ferești În ceas târziu, ultimă boare De vânt, unde Iubire,...ești! Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Unde Iubire, ești / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015. Drepturi
UNDE IUBIRE, EȘTI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382661_a_383990]
-
Voi ocupa mereu un loc aparte În inima-ți acuma încercată. De intriganții care vor să sape După durerea care te îneacă. Cu Dumnezeu eu sunt acum tovarăș Fiindcă destinul vrea să se răzbune. Pe toți aceia ce-i credeam cuminți Și care ne-nvățau ce-s fapte bune. Când cinstea și iubirea se-ntâlnesc Se-nfiripează vers de poezie. Și chiar mândria eu o regăsesc În toat-această mare nebunie. De vrei să-ți faci acuma o părere Sau să răzbuni
RĂZBUNAREA DESTINULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383851_a_385180]
-
fără cuvânt! Fericită e taina care ne leagă! Acum și atunci când n-o să mai fiu, Iubește-mă dar, poezia mea-ntreagă Până la capăt o să te scriu; „Spune-mi, iubito, dragostea, ce-i?” Răspunsul nu l-am uitat niciodată, De fată cuminte, prin ochii mei Când te-ai pierdut întâia dată... Ea e minunea ce-mi stăruie-n gând, Pururi izvorul cel viu să ne-adape, Cine de Dragoste nu e flămând? Cuvântul acesta și azi ne încape! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică
NIMENI DE DRAGOSTE NU E SĂTUL.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383964_a_385293]
-
Acasă > Strofe > Atașament > DORINȚA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec ore sau ani? Secundele se-nlănțuie cuminți, Iar marșul lor mă scoate din minți, Alimentând ai inimii vulcani. S-a inserat sau e devreme? Soare și luna, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le ascult de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am așteptat
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
mir făcură semnul sfintei cruci pe geamuri, uși, pereți și tavan. De fiecare dată bărbatul era pus pe ghidușii, iar femeia abia aștepta îmbrățișările sale. De data aceasta soțul își strecură brațul pe sub gâtul firav al soției care se cuibării cuminte la pieptul său. Gândurile le zburau aiurea. Pătru șopti parcă mai mult pentru sine: - Cu siguranță mă voi întoarce cu bine din călătorie și împăcați sufletește ne vom continua viața pe care ne-a lăsat-o Bunul Dumnezeu. Ne vom
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
ale ochilor căprui îl amețesc ca un vin bun,iar dorința de a fi aproape de această ființă încântătoare îl înlănțuiește ca o ispită fierbinte, de neoprit. Ea explică lin, dar coerent, ca un adevărat profesionist bancar condițiile conversiei, el ascultă cuminte ca un școlar, dar privirea i s-a lipit că o ventuză de aceste buze ispititoare care pronunță fraze adecvate specialității și sistemului. Și mai departe irisul ochilor de peruzea, explorează gâtul bronzat al tinerei și ajunge la rădăcina sânilor
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
aparte. Timpul însă, aduce întodeauna neprevăzutul, plăcut sau mai puțin plăcut și acesta face parte indubitabil din existența umană, pământeană sau cosmică. Încet,încet Ștefan și Ștefania încep parcă să se redescopere, între ei se înfiripează o relație de amiciție, cuminte și caldă, iar ușor ea evoluează spre o duioasă prietenie. Își trimit mesaje pe telefoanele mobile, simt nevoia să se caute, vorbesc din ce în ce mai des, povestesc cum își petrec timpul liber, ce preferințe culinare au, ce le face familia... În câteva
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
să-l judec, ci să mă bucur atunci când se pocăiește. Așadar, meditând la Sfânta Evanghelie de astăzi, ar trebui să ne preocupe și tema fiului celui mare, pentru că poate fi și tema noastră, a celor care suntem corecți, a celor cuminți, pe care ne paște riscul suficienței în corectitudine. În primul rând este tema noastră, a slujitorilor, a celor care suntem deja „în casă“, obișnuiți cu Sfintele Taine, obișnuiți cu păcătoșii care pleacă sau vin la Tatăl. Oare nu îi judecăm
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
fac chiar milostenie, însă nu fac toate aceste lucruri cu bucurie. În corectitudinea și cumințenia lor, au multiple limitări și frustrări, care se verifică îndeosebi în felul în care se raportează la celălalt, mai ales când acesta este păcătos. Ești cuminte, dar permanent cu ochii ațintiți la păcatele altora, suferind chiar pentru faptul că Dumnezeu îi iartă și pe aceștia. Poate că tu, cel cuminte, ești așa pentru că nu ai avut curajul să fii altfel. Nu ai avut curajul să ceri
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
îndeosebi în felul în care se raportează la celălalt, mai ales când acesta este păcătos. Ești cuminte, dar permanent cu ochii ațintiți la păcatele altora, suferind chiar pentru faptul că Dumnezeu îi iartă și pe aceștia. Poate că tu, cel cuminte, ești așa pentru că nu ai avut curajul să fii altfel. Nu ai avut curajul să ceri un ied și să te veselești cu prietenii, așa cum fratele cel mare îi reproșează tatălui din Evanghelie. S-ar fi îndulcit și el, dar
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
Articolele Autorului Bănuielile Ramonei Ramona și-a propus ca la prima întâlnire cu profesorul Condurache să fie foarte atentă la comportamentul lui față de Angela. I se păruse ceva suspect în reacția colegei sale, când a tachinat-o, dacă a fost "cuminte" cât a stat singură cu proful. Nu era convinsă că s-ar fi putut întâmpla ceva deosebit între cei doi, ținând cont de faptul că Sebastian era considerat în liceu un personaj destul de dur cu elevii, mai ales cu cei
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
chema Lili. Eu i-am pus numele. Îmi plăcea. Avea o alura impunătoare, strălucitoare. Lili mă ierta și mă lasă să merg la culcare când eram obosită. Nimic din ce scriam nu se pierdea, rămânea acolo, pe coală albă, aștepta cuminte continuarea. Asta nu mă iartă. O singură clipă de neatenție, o singură apăsare pe alta clapa și totul dispare! Sau mai rău, mi se întâmplă uneori lucruri de domeniul sf, scriu una și se salvează altă prin fișiere pe care
ÎMI E DOR… de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384138_a_385467]
-
-a lui singurătate. Tremurând ca unde-n spume/ Între trestie le farmă,/ Și visând o-ntreagă lume,/ Tot nu poate să adoarmă...”; Pădurea: „În al umbrei întuneric/ Te asemăn unui prinț/ Ce se uit-adânc în ape/ Cu ochi negri și cuminți”; Floarea: „Și te-ai dus, dulce minune,/ Ș-a murit iubirea noastră -/ Floare-albastră! floare-albastră!../ Totuși este trist în lume!” Nu știm, dar ne imaginăm că leit-motivul florii în creația eminesciană a provenit din sensibilitatea sa, sau, poate, influențat de curentul
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
-i șoptește: „O, rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu știu să le-ascult./ În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit- adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria s-a pierdut undeva în ceață și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
suflet se zbat în mii de gheare. Trupul tău fierbinte, ce geme de sub haină, inima mi-a frânt-o, mă ispitește-n taină. În sânge-ți nebunia, mă scoate chiar din minți și sânii tăi ca piatra și ochii tăi cuminți. Cât de rece-i cerul, când mi-e odaia goală, se zbate-n mine timpul, parcă-ar vrea să moară. Știu că îmi simți durerea, dar totuși vrei să pleci, căci asta este viața, să lași și să petreci... M-
VIAȚA ȘI DESTINUL... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383381_a_384710]
-
pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când totul se va termina acolo unde
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]