2,938 matches
-
cum ne‐a fost sortit, Ai fost „mama noastră” Vrednică ești de respect Mamă de la țară Ne‐ ai crescut pe toți la piept Prin colb, sub povară. Mulțumim din inimă, Mama noastră bună Noi din lacrimi de cristal Își facem cunună Suflet blând și glas plăpând Cântă și suspină, Mamă ești cuvântul sfânt Care ne alină. Nu greșesc atunci când spun Că‐ n lume sub soare, Viața, traiu‐l face bun Mama muncitoare. Râde, cântă și iubește Fără multă larmă, Mama plânge
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
grădină și în vie. Dă la pui, face curat Muncește echilibrat, Iar atunci când dă de greu Se roagă la Dumnezeu. Foarte des de dimineață E la Nicolina‐ n piață. Achită facturile și cumpărăturile. Bunica‐i o mamă bună A bunicului cunună. E cuminte și duioasă, Ea‐ i bijuterie‐n casă. Fără Gina și bunica Viața noastră e nimica. Să rugăm pe Duhul Sfânt Să trăiască cât mai mult. Cu o sinceră‐ ndrumare Bunicu din suflet mare, Dorește la fiecare, Pace, iubire
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vii! De când te‐ aștept, visând mereu în prag! De voi cădea cu fruntea la pământ Stejar bătut de brumă și de vânt, De‐ oi adormi și negurile reci Vor‐ năbuși o inimă pe veci, Deasupra‐ mi visul tău va fi cunună! 161 Putea‐vor vânturi să răstoarne stânci, Să năvălească mările adânci. Alunecând șuvoaie pe podmol, De‐a pururi n‐ or putea din lutu‐mi gol Să‐mi smulgă chipu‐ ți prins în flori de lună! Eena Farago (1878‐1954) La
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu mintea‐ ngenuncheată și‐i mut cucernicul popor, Eternitatea prinsă‐n cadre Își poartă sfântul ei fior. Învins de taina mare‐a clipei, Se‐ nchină sufletul supus În fața veșnicei icoane Cu răstignirea lui Isus. Ce blând se uită chinuitul De sub cununa lui de spini, Lumina resemnării mute E scrisă‐ n ochii lui senini. Nu‐ l dor piroanele din carne, Zâmbește pașnic, iertător, El știe că de veci învie Acei ce pentru alții mor. La poala crucii e Maria, și‐ n chipul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Sunt Ana, Sora mea geamănă, Maria‐Basaraba a fost furată într‐o noapte de un bărbat frumos și sălbatic. De atunci nu am mai văzut‐ o... Din când în când o visez plângând în limba mamei noastre Cândva, împreună, împleteam cununi de flori rar e. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum! Împreună, cândva, trăgeam clopotele. Câtă încântare atunci, câtă tristețe acum ! Suntem ca două biserici despărțite de ape ca o livadă tăiată în două de cutremur ca ziua cu două versante
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. 16. Ostașii au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. 17. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, și I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au început să-I ureze, și să zică: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" 19. Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. 20. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
în limba licaoneană: "Zeii s-au coborît la noi în chip omenesc." 12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mînuia cuvîntul. 13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților, și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14. Apostolii Barnaba și Pavel, cînd au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, și au strigat: 15. "Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? și noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
porneau împărații la război, Ioab a pornit, în fruntea unei puternice oștiri, să pustiască țara fiilor lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Ioab a bătut Raba și a nimicit-o. 2. David a luat cununa de pe capul împăratului ei, și a găsit-o în greutate de un talant de aur: era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o mare pradă din cetate. 3. A scos afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
leapădă de Iisus ridicând mâinile, Iisus în fața lui Pilat, care stă sub baldachin, iar un ostaș îi toarnă apă să-și spele mâinile în semn de nevinovăție față de hotărârea luată față de Iisus, Batjocorirea lui Iisus, îmbrăcat în hlamidă roșie și cununa de spini și apoi legat la stâlp și lovit. Compoziția este străbătută de un mișcător dramatism. Coborârea lui Iisus de pe cruce și punerea în mormânt, de asemenea, o scenă de un profund dramatism. De remarcat este durerea ce se vede
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
-te dar, și omoară-mă; căci m-a apucat amețeala, măcar că sunt încă plin de viață." 10. M-am apropiat de el, și l-am omorît, știind bine că n-avea să mai rămînă cu viață în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățară pe care o avea la braț, și le-am adus aici domnului meu." 11. David și-a apucat hainele și le-a sfîșiat, și toți oamenii care erau lîngă el au făcut același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
poporului, tăbărăște împotriva cetății, și ia-o, ca să n-o iau eu și să vină asupra mea cinstea." 29. David a strîns tot poporul, și a mers asupra cetății Raba; a bătut-o și a luat-o. 30. A luat cununa de pe capul împăratului ei, care cîntărea un talant de aur și era împodobită cu pietre scumpe. Au pus-o pe capul lui David, care a luat o foarte mare pradă din cetate. 31. A scos pe locuitori, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lucru, ci de toaletă, poetul latin tocmai se ușurase și acum se privea în oglindă. „Laurii lui Vergiliu” îi căzuseră până la sprâncene. Arăta destul de comic, chiar vulgar. Îi mai lipsea doar cana de bere din mână. Ridică ceva mai sus cununa, dar încă nu se declară mulțumit. Îi mai lipseau doar vreo doi centimetri până la perfecțiune. „Lasă-ți fruntea liberă. Să se vadă bine ce fel de om ești.” Își potrivi „laurii lui Vergiliu” puțin deasupra frunții, după dorința mamei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor din preajma sobelor svelte, cu teracota albă modelată în ghirlande și scene pastorale. Fete și flăcăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și darurimulte - le-am rupt-rupt-rupt-rupt! Pentru ca animalul dracului să nu mai ragă ca dracu și să nu mai pălească din copită și să nu mai dea din urechi și să nu mai biciuiască cu bicele, să nu mai cununească din cununa de spini și să nu-l mai - fiindcă el, Dracu de Măgar l-a bătut În cuie i-a dat să beie oțet și fiere și l-a și l-a și l-a o-mo-râ-Îâât!!! - Ce-i cu tine, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
N-are de făcut decât o sută de pași. Împrejur, inevitabila zarvă a taberelor regale. Soldați, slujitori, negustori ambulanți. Câteodată, râsul Înăbușit al unei curtezane. Cât de lung pare drumul, iar el se târăște singur. De obicei, Îl Înconjoară o cunună de curteni, dar cine vrea să mai fie văzut Împreună cu un proscris? Până și solicitanții au fugit, ce-ar mai putea căpăta de la un bătrân căzut În dizgrație? Cineva se apropie, totuși, un om de treabă Înveșmântat Într-o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șoldul. Asta micșora șchiopătatul. Când șchiopătezi și lumea se leagănă cu tine în vreme ce mergi, ai mereu în fața ochilor o imagine ușor înclinată. M-am apropiat. Vocii i s-a adăugat o față, feței i s-au adăugat riduri și o cunună de fire de păr împrejurul cheliei. Bunicul Annei se uita la picioarele mele. „De ce șchiopătezi?” a întrebat el. „Nu știu. Tata știe”, am răspuns eu. „Poverino.” A ridicat mâna dreaptă de pe masă și mi-a pus-o pe creștet. „Principalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și ai Luminilor ar fi fost condamnați să păzească Întru eternitate Însuși simbolul Tradiției și al Sapienței. Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
doi ani de muncă, eram mulțumit de mine Însumi. Mă distram. Și Între timp o cunoscusem pe Lia. 35 De vrea pe nume cineva să-mi spună, sunt Lia eu și mâinile-mi perindă floare de floare, ca să-mi fac cunună* (Purgatoriul, XXXVII, 100-102) Lia. Acum doresc cu disperare s-o revăd, dar aș fi putut să n-o Întâlnesc niciodată, și, ar fi fost mai rău. Aș vrea să fie aici, să mă țină de mână, În timp ce reconstitui etapele prăbușirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trompete, acesta de bună calitate, poate era ceva de Gabrieli, iar efectul sonor era de un gust mai sigur decât cel vizual. La dreapta, o altă figură feminină Îmbrăcată În catifea stacojie, cu o centură albă, iar pe cap o cunună de lauri, și alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă sticloși, minerali. Au fost puși pe două pernițe și un bătrân le-a turnat În gură picături de sânge... Au sosit alte femei, aducând trâmbițe aurite, Împodobite cu cununi verzi, și i-au dat una bătrânului, care a apropiat-o de gura celor două creaturi Încă suspendate Între o lâncezeală vegetală și un dulce somn animal, și a Început să insufle viață În trupurile lor... Sala s-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Italia, și din Iberia până la Marea Neagră, odată cu învățătura, crezul și botezul Mielului sacrificat, și cele șapte simboluri-relicve sacre proteguitoare, ale grației Acestuia, menite să le șteargă muritorilor, păcatul din Eden: Așchiile din Sfânta Cruce, apoi Sfânta Lance, Marama Sfântă și Cununa de Acacia, Sudarium-ul și Sfântul Giulgiu, și Potirul Sfânt. Tu, Mare Maestru, amintește-ți! Adu-ți aminte cum ai fost binecuvântat, în Ptolemais Antiohia, pentru onoarea neprețuită de a duce Cupa lui Iosif din Arimateea, ucenicul tainic al Domnului nostru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din cuiburi, se materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste, ca de dafin, de aloe și de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Făcea ei asta și la tramvaiu electric, care era linia lu paișpe, e-hei, ce nebun a fost Niculaie, ce nebun și ce deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a luat decât premiu-ntâi cu cunună, și băiatu directorului, de ședea-n bancă cu el, n-apuca decât premiu doi. Deștept, din clasă prindea tot, că pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]