5,148 matches
-
și fenomenelor recognoscibile. În ceea ce privește conceptele despre "situațiile narative tipice" utilizate din 1955, aceasta înseamnă că ele trebuie revizuite în lumina noilor cunoștințe din cercetarea narațiunii, dacă funcționalitatea lor rămîne valabilă. Acum, după ce a fost atins țelul originar al unei clasificări cuprinzătoare și sistematice a modurilor narative esențiale, putem să încercăm să ne punem de acord ceva mai mult decît înainte cu "recalcitranța" unor lucrări naratologice individuale, iar prin aceasta să aducem și teoria narațiunii cu încă un pas mai aproape de realitatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
e decisivă, ci mai degrabă despre localizarea persoanei desemnate în interiorul sau în afara lumii ficționale a personajelor dintr-un roman sau o povestire. Termenul persoană va fi totuși păstrat, ca atribut distinctiv al celui de-al doilea element constitutiv, pentru că este cuprinzător. Totuși, criteriul esențial al celui de-al doilea element constitutiv iar acest lucru nu poate fi exagerat nu este relativa frecvență a apariției unuia dintre cele două pronume personale "eu" sau "el / ea", ci problema identității sau a non-identității sferelor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
insinua ca interpretare a propoziției "John stătea jos". Dacă, pe de altă parte, predomină o situație narativă actorială, atunci interpretarea acestei propoziții ca o descriere a experienței interioare este de asemenea posibilă. Analiza trăsăturilor necesită astfel cadrul unei teorii narative cuprinzătoare și sistematice. În concluzie, aș vrea să subliniez o neînțelegere din partea lui Chatman, care a fost probabil cauzată de o formulare imprecisă din textul versiunii originale a Situațiilor narative (1955). Aceasta prezintă interes în relație cu redefinirea situațiilor narative. Chatman
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
i-a înmînat lui Stephen o scrisoare referitoare la boala botului și a copitelor și i-a cerut să o trimită redactorului unui ziar din Dublin. La cererea domnului Deasy, Stephen aruncă o privire peste scrisoare: Am fost scurt, dar cuprinzător, spuse domnul Deasy. E vorba despre boala asta de vite, boala botului și a copitelor. Uită-te și dumneata peste el. În chestiunea asta nu pot exista mai multe păreri. Îmi permit să abuzez de spațiul dumneavoastră. Doctrina asta a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diadice sau monadice, aranjamentul tridaic al unui sistem implică un număr de avantaje precum cele care urmează: fiecare situație narativă este definită de trei elemente constitutive (persoana, perspectiva, modul). Conceptul este astfel, potrivit teoriei genurilor, determinat într-un mod mai cuprinzător decît sînt tipurile unui sistem monadic bazat pe o singură opoziție; structura triadică a tipologiei permite aranjarea tipurilor într-un cerc. Forma circulară reflectă natura solidară a sistemului, pe de-o parte, și caracterul său dialectic, pe de altă parte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
parte, sînt indicii potrivit cărora, sub aparenta lipsă de formă a atîtor romane victoriene, se ascunde o regularitate formală și structurală care încă nu a fost studiată suficient. Probabil că nu este o coincidență faptul că unul dintre primele studii cuprinzătoare din această direcție a fost consacrat nuvelelor și romanelor lui Tolstoi, Dostoievski, Gogol și ale altor autori ruși a căror vitalitate narativă, la fel ca aceea a victorienilor, depășește majoritatea convențiilor formale. Opera în discuție este O poetică a compoziției
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
camera de primire a reședinței episcopului atrag imediat atenția vizitatorilor. Aceștia descoperă noua sofa o bizarerie oribilă de creton deosebit de grosolană. Nu e rostit, totuși, nici un cuvînt despre locul acestui articol de mobilier. Cititorului i se oferă un inventar destul de cuprinzător al mobilierului din cameră, însă nu apare nici o referire la modul în care acesta este aranjat. Concretizarea acestei încăperi în imaginația cititorului este posibilă numai în măsura în care se presupune că aranjarea mobilei în cameră respectă probabil designul unei camere de primire
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezentate și astfel a dezvoltat o colecție foarte diferențiată de forme de prezentare. Din acest motiv analiza unor asemenea tehnici a atras și atenția unui număr mare de naratologi. Cartea lui Dorrit Cohn Transparent Minds 300 este studiul cel mai cuprinzător consacrat acestui subiect pînă în prezent. Acesta tratează, de asemenea, în detaliu bibliografia secundară în limba engleză, germană și franceză referitoare la această problemă. Studiul lui Cohn este deosebit de important pentru aplicarea teoriei mele, pentru că analizează tehnici folosite în reprezentarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
of the Late Colonel, și în alte povestiri din volumul The Garden Party and Other Stories 399. O reflectorizare a naratorului poate fi găsită la alți pozatori moderni, cum ar fi Virginia Woolf 400 și Muriel Spark 401. Un studiu cuprinzător al acestui fenomen interesant din romanul modern nu s-a întreprins încă. 6.4.2. James Joyce, Ulise Reflectorizarea personajului-narator este, într-un fel, continuarea tendinței situațiilor narative, de la cele auctoriale la cele personale, care poate fi observată în romanele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o serie de trăsături deosebite ale mai multor personaje ficționale și, probabil, ale naratorului, fără ca o comunicare relevantă să aibă loc între persoanele în discuție. El denumește acest fenomen transpersonalizare. Transpersonalizarea înseamnă participarea unei conștiințe individuale la o conștiință mai cuprinzătoare, supraindividuală sau îndepărtarea granițelor care separă o conștiință individuală de alta. În acest context, revărsarea noțiunilor și motivelor din conștiința naratorială, adică din cea auctorială, în cea a conștiinței personale a unui personaj ficțional și viceversa este deosebit de importantă, deoarece
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cuprinde diversele posibilități de narațiune care sînt reprezentate treptat în evoluția istorică a romanului și a nuvelei. În acest punct istoria și teoria literară se întîlnesc. Această teorie a narațiunii a fost concepută cu intenția de a oferi un sistem cuprinzător atît de forme narative care pot fi doar imaginate, cît și de forme narative realizate de-a lungul timpului. De asemenea, aceasta poate servi drept cadru de referință conceptual pentru critica literară și pentru interpretare. Bibliografie I. Opere Austen, Jane
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Elisabeth Gülich). Vezi Wiliam O. Hendricks, "Studiul structural al narațiunii: model de analiză" ("The Structural Study of Narration: Sample Analysis"), în Poetics 3 (1972), 112 și Elisabeth Gülich, "Erzähltextanalyse (Narrativik)", Linguistik und Didaktik 15 (1973), 326. O trecere în revistă cuprinzătoare a modelelor de text narative cu o bază lingvistică (și naratologică) o oferă E. Gülich și W. Raible în Linguistische Textmodelle, München, 1977, 192-314. 8 Käte Hamburger, Die Logik der Dichtung (1957), Stuttgart, 21968. 9 Johannes Anderegg, Fiktion und Kommunikation
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Potentialities of Linguistic Criticism, Groningen, 1970, 120-121. 121 Cîteva dintre observațiile lui Hamburger din prima ediție a Logik... (1957) privind folosirea timpului în genul liric (p. 194), au fost eliminate din ediția a doua. 122 Ultimele două discuții critice, mai cuprinzătoare, din Situațiile narative tipice (aproape la un sfert de secol după apariția lucrării!) nu au putut fi tratate aici în mod detaliat. Unele dintre obiecțiile aduse în cadrul acestora, totuși, au fost anticipate în lucrarea mea Teoria... Vezi Jürgen H. Petersen
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ed.), Landschaft und Raum in der Erzählkunst, Darmstadt 1957; și G. Hoffmann, Raum, Situation, erzählte Wirklichkeit, Stuttgart 1978. Ceea ce rămîne de făcut este stabilirea unei relații între ambele aspecte ale prezentării spațiale, așa cum a încercat deja Hoffmann, în cartea sa cuprinzătoare despre romanul anglo-american. 272 Vezi capitolul 4, p. 143, nota 1, unde este oferită o bibliografie despre teoriile narative care iau în considerare filmologia. Se trece sub tăcere aici faptul că filmul reprezintă o formă mixtă de artă a spațiului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
capitol dedicat comunităților virtuale, însă acesta va face obiectul unui proiect distinct. PARTEA ÎNTÂI Capitolul I Importanța ideii de comunitate în istoria gândirii 1. Reîntoarcerea eternă 1.1. Relevanța ideii de comunitate Chiar dacă putem schița oricând fără efort un inventar cuprinzător al termenilor-cheie în gândirea socială, pe de o parte cruciali, iar pe de altă parte deosebit de dificil de definit, puține sunt conceptele atât de relevante ca cel de comunitate. Relevanța sa extraordinară este dată de faptul că atunci când îl analizăm
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la comunitate, respectiv Comunitate. Desigur, ideal, acestea două pot fi convergente. Având în vedere aspectele concrete, mulți gânditori au utilizat termenul pentru a se referi la o modalitate de suprapunere între relații specific și o anumită arie geografică. Există o cuprinzătoare arie a disputelor cu privire la ce tip de relaționare socială este specific comunităților. Unii argumentează că în comunități indivizii trebuie să se afle "față în față", în timp ce alții acceptă că ea îi poate uni și pe cei care nu se cunosc
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dimensiunile structurale ale comunității. Această dualitate a conceptului reprezintă miezul confuziei conceptuale căreia i-a dat naștere. Realitatea "spiritului comunitar", simțul apartenenței pe care oamenii îl arată într-o entitate socială și culturală la o scară redusă care este mai cuprinzătoare decât familia dar totuși mai impersonală decât birocrația sau organizația de muncă." (Hamilton în Cohen, 1992: 8) O altă consecință a dualității amintite este aceea că în calitatea sa de prescripție normativă "comunitatea"a interferat prea frecvent cu descrierea empirică
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
scopul ei este permanent, această asociație este permanentă și ea. Ea nu dispare, precum asociațiile ce își propun eradicarea anumitor practici, odată ce scopul a fost atins. Atunci când suntem în fața unui interes cu caracter universal avem nevoie de asociații tot mai cuprinzătoare. De exemplu, instaurarea justiției este posibilă prin stat. Acesta are un rol aparte între asociații, deoarece el are în atenție într-o măsură mai mică sau mai mare aproape orice interes. Prin monopolul utilizării legitime a forței fizice, statul are
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în comunitate"), un set de relații morale și sociale între membrii comunității și între aceștia și nemembrii. Așa cum primele două sunt legate, și acestea sunt conexate la rândul lor. În comunitate identificăm de asemenea și modele de relații dense, multidimensionale, cuprinzătoare (economice, spirituale, culturale, sociale). Deși este o entitate colectivă, comunitatea are capacitatea de a fi, de a deveni subiect. Este o specificare în spiritul lui Etzioni, deoarece se indică "vocea morală a comunității", amintind de superegoul freudian care socializează și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
nu poate fi descifrat cu claritate, rămâne ideea completitudinii, a întregului. Fie că amintesc de aspectele existenței individuale, de specificul obligațiilor între membrii comunității, sau de alte aspecte de aceste tip, ideea din fundal este aceea a includerii cât mai cuprinzătoare. Poate nicăieri altundeva nu apare atât de clar exprimată această modalitate de abordare ca în următoarele rânduri. "Oriunde membrii oricărui grup, mic sau mare, trăiesc împreună într-o asemenea manieră încât împărtășesc nu cutare sau cutare interes particular, ci condițiile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
apariției unor asemenea manifestări sunt diverse, dar consecințele sunt identice. Oamenii nu mai au valori puternic internalizate, ethos-ul este vag iar scopurile vieții devin neclare. Cum nicio comunitate reală nu poate fi complet izolată, există un context comunitar mai cuprinzător care le influențează și în care se integrează. Toți oamenii de pretutindeni știu că în afara comunității lor există alți oameni și alte comunități. Ideea de distanță și ideea de diferență sunt două elemente de gândire care definesc relațiile dintre indivizii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
diferite maniere, apropiindu-se mai mult sau mai puțin de imaginea comunității complet dezvoltate. Unele rezultă în principal din rudenie și localizare, altele din idealuri împărtășite sau dintr-o întreprindere comună. "Un grup este o comunitate în măsura în care include o arie cuprinzătoare de interese și activități; în măsura în care are în vedere indivizii în totalitatea lor și nu doar din perspectiva rolurilor sau a contribuțiilor specializate ale acestora; și în măsura în care relațiile de implicare și cultura sunt împărtășite." (s.a.) (Selznick, 2002: 20) Atenția se reorientează
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
astfel. Comunitatea trebuie să fie alta decât familia pentru a deschide calea depășirii situației prezente. 2.16. Calea "helvetă" Există și abordări neutre ale problemei comunității, în sensul considerării lor ca grupări de indivizi ce se subsumează unei definiții foarte cuprinzătoare. Este și cazul abordării propusă de Ioan Mihăilescu, care arată că: "Prin comunitate teritorială se înțelege un grup de oameni care trăiesc în cadrul unei anumite diviziuni sociale a muncii, într-o anumită arie geografică, având o anumită cultură comună și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai important. Vom vedea în continuare cum decurg aceste abordări. 3.1. Localizare și spațiu Pentru definirea comunității, mulți autori pleacă de la dimensiunea spațială, înțelegând astfel o arie comună a existenței: sat, oraș, district, țară sau chiar o arie mai cuprinzătoare. Pentru a merita denumirea de comunitate, aria respectivă trebuie să poată fi distinsă de alte zone, frontierele sale având un anume înțeles, viața din interiorul lor având caracteristici specifice. Literatura nu este precisă raportat la dimensiunea teritoriului comunității, care, aparent
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care inconștientul interpretează sensul mișcărilor posibile într-un orizont ne conduce la două posibilități: înaintare în orizont, sau sensul anabasic, respectiv retragere din orizont sau sensul catabasic. Deși Blaga folosește aceste sensuri pentru a evidenția specificul unor spații culturale foarte cuprinzătoare, noi credem că se poate utiliza și pentru arii restrânse din spații culturale relativ omogene. Fără a fi neapărat și mai importantă decât precedentele elemente, năzuința formativă are o vizibilitate mai mare. Apetitul formei îl face pe om să nu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]