9,076 matches
-
profesor? Sunteți profesor, dacă am auzit eu bine. Asistent, mai precis. Dați-mi voie să mă prezint: Petru Șendrean. Anastasie Zegrea, farmacist pensionar. Nu locuiți În oraș. Nu. Dar nici nu sunteți străin de el. Nu aveți, vreau să zic, curiozitatea avidă sau blazarea mimată a turiștilor, nici graba celor Între două trenuri. Mă Înspăimântați, domnule profesor. Când ați avut timp să mă citiți? Sunt lucruri care sar În ochi, domnule Zegrea. În care ochi, dacă nu vă e cu supărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi putut uita ceva, deși repetase de atâtea ori fraza asta la care muncise În taină, zile În șir și pe care o rostise cu glas tare abia aseară. E un citat din Marii Dascăli? Întrebă Flavius-Tiberius cu o curiozitate falsă, răutăcioasă. Citat pe dracu! veni prompt răspunsul bătrânului. Era dezamăgit de ușurătatea fiului său, dar și de propria sa limbuție. Hotărâse să se pocăiască, să vorbească cât mai rar cu putință și numai cu tâlc, În cuvinte și expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă ar fi fost vorba de ploaie, de zăpadă, sau de alte fenomene naturale. Ba Încă i se păru că deslușise În strălucirea ochilor ei chiar o anume curiozitate. Aseară, la ședința asociației de locatari. Și tu ce-ai zis? Ce să zic? Tăcu o clipă, Încercând parcă să-și amintească cât mai fidel declarația din balcon. Le-am spus așa: Sper ca fiecare dintre voi să aibă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și că doamna Îi făcuse chiar un semn discret cu mâna stângă, eliberată pentru o clipă din manșonul din blană de vulpe, iar domnul Își scoase cu eleganță pălăria, salutând-o la rându-i. Se Îndepărtară privind vitrinele cu o curiozitate reținută, ca și cum ceea ce Îi interesa cu adevărat pe ei era faptul de a fi Împreună și de a privi Împreună lumea printr-un singur ochi, ca un ciclop mic și blând, jumătate femeie, jumătate bărbat. Puteau să meargă oriunde, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și convertit apoi la yoga, jogging și psihanaliză. Nu, acolo mă dezbrăcam doar, veni răspunsul ei, dezinvolt, provocator, Începu să râdă. Râdea și el. Cu ea, totul e ușor: o Înmormântare, o naștere, o revoluție. Le privea cu o egală curiozitate, Întocmai cum ar privi o eclipsă totală de soare, o broască țestoasă sau o pictură de Baba ori Ilfoveanu. Cu ochii ei albaștri, cu chipul ei oval și pistruiat, cu sânii ei mici și rotunzi ca două mingi de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din mâini și, după ce o Împătură cu grijă, o puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chipuri și siluete, să audă nume și să le rețină, să zâmbească numai când simțea nevoia și nu tot timpul. Până atunci nu fusese decât un zâmbet Înghețat rătăcind Într-o mare de zâmbete reci și priviri de o apăsată curiozitate, care o hăcuiau fără milă ca pe o bucată de carne nelipsită din meniul tradițional de revelion. Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
abia Îl mai recunoșteai. Doar balcoanele blocului au rămas aceleași: pline de tot felul de obiecte, mai mult sau mai puțin folositoare. Pe laturile mici ale balcoanelor, cei prudenți Își făcuseră dulapuri din melacart pe post de scut protector Împotriva curiozității vecinilor, și de anexe ale cămărilor care altfel ar fi explodat de borcane cu zacuscă, lădițe cu cartofi, ceapă și mere. Iarna, blocul Împrăștia În jur un miros plăcut de afumătoare sau depozit de mezeluri, amestecat, din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să se Împiedice de te miri ce În căutarea automatului de scară. Pentru un insomniac ca el, plimbarea asta făcea cât o seară plăcută la Club. Chiar mai mult, dacă se gândea că Grațian nu dădea pe acolo nici măcar din curiozitate, ceea ce nu-l Împiedica să-i facă pe toți membrii clubului „nostalgici”. El nu avea nostalgii. Abia Îi ajungea timpul pentru a citi ziarele și pentru câteva drumuri pe săptămână până la Cuptorul de aur. Aici pâinea proaspătă nu se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi apucat? Înainte de a avea un răspuns la această Întrebare, omulețul Îl mai surprinse o dată prin ușurința cu care trecea de la o stare la alta: de la mânie la resemnare, de la imprecație la o anume toleranță, de la indiferență la o vagă curiozitate. De data asta sări ca ars În picioare și Începu să urle: Tovarăș? Io, tovarăș? Cu tine mă? Să mă faci tu pă mine tovarăș! Pă mine, mă? La câțiva ani de la Revoluțiia noastă! A noastă, mă! Tu-ți grijania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al Comitetului de Explorare a Ne-spațiului sau un străin care găsise una dintre cărțile mele de vizită și formase numărul din curiozitate. Dată fiind precaritatea legăturii, poate că nu existase nici un apelant, ci doar o defecțiune de sistem, o eroare în rețea. Oricine ar fi fost, în mod cert nu fusese Clio Aames. O noapte nedormită, petrecută cu ochii ațintiți la Fragmentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spusese unde să afla Infirmeria și mă simțisem ușurat să aud că era la o distanță de doar cincisprezece minute de mers pe jos. — Dar acum e închisă, dragule. Pentru Dumnezeu, de ce vrei să te duci tu acolo? — Din pură curiozitate, fusese tot ce reușisem să spun. Ea-mi zisese că arătam îngrozitor și îi răspunsesem c-o să mă simt mai bine după o plimbare. Nu păruse deloc convinsă de asta, dar probabil că hotărâse că nu mă cunoștea destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam că apariția la cină cu o fată îmbrăcată la repezeală în hainele mele lălâi îmi va aduce, în cel mai bun caz, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cred, nu astăzi.“ — Pur și simplu așa simt, am zis cu voce tare. Ea îmi cântări cuvintele. — Pur și simplu așa simți. Adică, o știi în adâncul sufletului. Așa ceva? Încerca să mă ia peste picior, dar o anima prea multă curiozitate, în întrebarea exista o urmă de sinceritate. Simțeam că lucrul acela absurd mă supraveghea încă dintr-un ungher al minții. Da, chiar așa, am spus. În linii mari, cam așa ceva. Scout înclină din cap așa cum fac jucătorii de șah între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins mâna fără să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în plin basm. În prima, naratorul, văzând, la o poală de deal, o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu într-o sală uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ridicat brusc, a fixat prima vizită în rezervație, apoi și-a văzut de drum. Eram în faza în care îmi doream să se întâmple ceva nou în viața mea; am acceptat mai mult din acest motiv, dar și din curiozitate. Cum spuneam, Aspida ne privea de la geam, ea a bălmăjit ceva... mi-a întins mâna ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singurătatea. Și mai puțin cred în telefoanele lor. Ce vor cu toții de la mine, așa, dintr-odată? Doar certitudinea morții mele să ne apropie, așa, deodată? Aș înțelege dacă aș avea moșteniri de lăsat și disputat. Dar nu, pesemne o misterioasă curiozitate apropie rudele și prietenii în proximitatea morții. Ei vor să știe, să experimenteze câte ceva, preventiv și inițiatic, din experiența morții. Le-am spus în nenumărate rânduri că nu sunt pregătit, că nu am de gând să mor, nu acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prea tare!? a fost întrebată în câteva rânduri. Caut soluții alternative! răspundea ea de fiecare dată. Așa au fost poate puținele momente când a avut o atitudine pozitivă, ca și cum n-ar fi fost vorba despre ea, era mai mult o curiozitate, o dorință bizară de a acționa. Cu o detașare extraordinară, privea la scenariile ce se derulau în fața ochilor ei, multe dintre ele nemiloase și pline de cruzime. La capătul celor patru ore, a făcut bilanțul și a rămas cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
voi întâlni. Serile și nopțile este liber să se plimbe singur, ziua somnambulizează și noaptea bate cârciumile din Ouro Prieto de unul singur, căci nu caută niciodată tovărășia nimănui. Mai stă de vorbă circumstanțial cu localnicii ce-l abordează din curiozitate, dar fără prea multă convingere, fiind cunoscut că virtuțile lui din starea de veghe nu ar fi diferite de cele ale unui om normal. Îmi place efervescența acestui orășel mai scrie ea format dintr-o piațetă minusculă, unde încap zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din jurul meu, cu chipuri de fum, păreau împietriți; nimeni nu schița nicio mișcare sau vreo intenție de a da ajutor. Și cu toții se uitau la mine cu ochii lor volatili, ce nu erau deloc reprobatori, ci numai vădeau o avidă curiozitate. Mă priveau cu toții ca și cum ar fi așteptat un gest al meu discret, care să ridice la loc cele două corpuri infinite de bibliotecă în picioare, împreună cu cărțile răzvrătite și victimele lor, sau măcar o explicație. Mă priveau perplecși, ca și cum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
astea doar cel egoist, indiferent, plictisit sau excedat de curtoazia celorlalți. Celelalte doamne ocupau poziții extreme pe bancă și interceptau de-o viață, tulburate de acești curenți ce aproape niciodată nu li s-au adresat lor. Asistau cu încordarea și curiozitatea de odinioară și energia, care le-a rămas, o dedicau acestui scop: de a înțelege măcar acum natura relațiilor și a secretelor, fie ele doar mentale sau închipuite. Prietene apropiate și nedespărțite, ea nu le-a vorbit niciodată de sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se cerea, prin urmare, continuat, în timp ce eu trebuia să mă scol neapărat. De ce, nu știu, pentru că azi e duminică și nu trebuie să plec nicăieri. Un impuls lăuntric, salvator mă îndemna să întrerup visul și un altul alimentat de o curiozitate morbidă mă obliga să-l continui. Acum văd totul foarte clar. Sunt într-o adunare în care cred că încerc să mă explic vizavi de ceva foarte important, să mă fac înțeles. Nu mă pot vedea, dar probabil că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau spirite ale lui Ignacio de Loyola și ale altor oameni luminați, doctori, vraci, sfinți, pentru a vindeca miraculos, sau pentru a efectua operații spirituale vizibile și invizibile. Cei sosiți aici cu boli incurabile vin din disperare sau doar din curiozitate, să-și depășească destinul. După credințele locale, "entitățile" sălășluiesc peste tot: în camerele de energie sau de curenți din "Casa", în băile de cristal, unde te pot ciupi de cot sau atinge discret pe mâini, ele pot face operații spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putea spune că ceva o dirija, pentru că nesiguranța, teama de necunoscut, oscilațiile în luarea deciziilor îi dispăreau din momentul tentativei lor de conștientizare. Simți că... privirea nu-i mai era tulbure, limpezimea îi dădu încredere, încrederea se combină cu o curiozitate fără margini. O foame de a ști, o dorință care ieși din găoacea muțeniei întunecate pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]