1,720 matches
-
întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
i plăcea foarte mult acea tichie neagră. -E o perioadă în care ai mult de lucru, zise Ramona privindu-l cu multă blândețe. -Da, așa este, dar vezi tu Ramona altele sunt cele care mă macină. -înțeleg prea bine, dar curmă-ți suferința, voi fi alături de tine orice ar fi, îi spuse Ramona cu ochii plini de lacrimi. Se întunecă. Pe cerul de un albastru închis, încă nu se ivi luna. Radu o luă pe Ramona de mână și acum amândoi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
până în Ulița Mare „un viță prefector s-au apucat de tocmește dughenele cele vechi și zice că ce au făcut prefectorul el nu știe, ci va să stăpînească; de care mă rog mării tale ca dupe hotărîrea anaforelei să să curme această pricină. Robul mării tale, Locman gherahul”. Numai că cei de la „biserica ungurească, nu ședeau cu mâinile în sân, ci își adunau dovezi în favoarea lor. Chiar a doua zi după „jaloba gerahului”, deci la 10 iunie 1777, niște mahalagii sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
noaptea asta, iată, sună O serenadă din topor, Amanților, pierduți sub lună, Poeți cu putredul amor. O dormi în noaptea infinită, Burghez cu aer triumfal, Dar preistoric animal În rațiunea aurită. Sub luna blondă nu se plânge, Ci răzbunările se curmă, Martirilor scăldați în sânge, Cânt serenada cea din urmă. O dormi... dar voi urca spre soare În zbor sublim de-aeroplan... Cu vise dulci, burghez tiran: E aurora-ngrozitoare... Pastel - Adio, pică frunza, Și-i galbenă ca tine, - Rămâi, și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de năpăstuirea Muntelui celui proclet, de urgisirea și de perfidia Apelor ce năboiseră în galerii, neaducându-și sufletul în starea de a răbda asuprirea Sorții, a frigului și a întunericului, Pamfil Duran încercase a-și scurta zilele și a-și curma viața ce-i fusese dăruită Ci noi, așa slăbiți și aproape neputincioși, cum ne aflam, nu ne-am lăsat până nu l-am tăbârcit pe geamblacul sondei, unde l-am așezat cât mai potrivit și vânt i-am făcut, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fost ales comandant: cum hotărăsc eu, comandantul, așa rămâne și ceilalți se supun și execută Deci, cu această problemă pusă la cale, ne-am aciuat și noi, iarăși, care pe unde putea: unii pe geamblacul sondei, alții iar în scrânciob, curmându-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Europa, Asia, America, să apropie de viitor duhoarea crimei și să săvârșească miruirea groazei și disperării. Aducându-i în Carpați, pe banii plugarilor și păstorilor, îi întreținu, pe aceleași spinări îndoite, ani de zile. Însă, brusc, filotimia și îmbelșugarea se curmară: apucat de sminteala cărpănoșiei, Grandomanul invocă necesitatea avântului neprecupețit și strângând șurubul economiei țării, la extrem, introduse istovitoarele raționalizări. Citat epocal și istorică sâsâire : Revolțonari, acum plecați pe continentele voastre de baștină, ca să ridicați popoarele băștinoase la luptă. Tutulor, multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de asfalt, care se macină într-o iarnă? De mânie și pentru a-și sublinia neîncrederea în viitorul revoluționar al omenirii, cu iluzorii baricade revoluționare, ridicate din pietre de caldarâm, slobozi un vânt asurzitor, prin care termina dialogul și care curmă în mod neașteptat și abrupt pledoariile politice premonițiale ale Venerei de la Academie. Tot atât de abrupt și de pe neașteptate i se termină sejurul la Sans-Souci și lui Vladimir care, numai și numai din cauza excesului și abuzului, al acțiunilor sale originale, aventuroase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acești oameni să iasă nebunește în fața morții, eu m-am întrebat și mă întreb de multe ori și credeți-mă că nu am găsit un răspuns exact doar presupuneri. Totul este prea greu pentru ei, sunt lași nu-și pot curma singuri viața sau pur și simplu nu gândesc decât în ultimul moment dar prea târziu. Știu că viața este un lucru prețios, nu știu de ce unii renunță atât de ușor la acest dar, pentru mine ai lua acest dar, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
face cu boala asta care bântuia prin toată Africa. Erau din ce în ce mai mulți copii fără părinți, iar orfelinatele erau singurul lor refugiu. Oare asta să i se fi întâmplat și acestei copile? Și de ce era într-un scaun cu rotile? Își curmă firul gândurilor. N-avea nici un sens să facă speculații în legătură cu lucruri pe care nu le putea îndrepta. Avea chestiuni mai presante de rezolvat, ca, de exemplu zgomotul ciudat pe care-l scotea scaunul cu rotile. — Scaunul tău scârțâie, aduse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aibă grijă de un copil handicapat? Mma Potokwane nu pomenise nimic de asta când deschisese subiectul. Strecurase în discuție un copil în plus - fratele fetiței - iar acum pomenea în treacăt despre scaunul cu rotile, de parcă ar fi fost totuna. Își curmă firul gândurilor. Și el însuși s-ar fi putut afla în scaunul acela. Mma Potokwane se uita pe fereastră. Se întoarse să-i vorbească. Vrei s-o chem pe fetiță? întrebă ea. Nu încerc să te forțez, domnule J.L.B. Matekoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
angajeze o femeie care să aibă grijă de nevoile lor zilnice. Va trebui să găsească o dădacă - un bărbat nu ar putea să aibă grijă cum se cuvine de copii. Un soi de îngrijitoare, cam ca educatoarea de la orfelinat. Își curmă brusc firul gândurilor. Uitase. Era aproape însurat. Mma Ramotswe e cea care avea să fie mama acestor copii. Se așeză greoi pe un butoi de benzină răsturnat. Acum copiii intrau și în răspunderea lui Mma Ramotswe și nici măcar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Unui înțelept îi stă bine, uneori, să tacă. Te incomoda în desfășurarea imediată a evenimentelor. Nebunia lui cu iepurii e o chestie cu bătaie lungă, iar ziua în care îl va ucide pe Magistrat e nesigură: poate acesta își va curma viața singur. Sau va fi înjunghiat de către Caravella. Ai o mulțime de posibilități. După cum cred mulți dintre locuitorii Stațiunii, Actorul, Caravella, Romancierul și încă vreo câțiva se vor întâlni, cândva, în Iad. Acolo îl vor găsi pe Magistrat. A făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a încerca să salveze planeta Venus de Enro, iar Patricia Hardie afirma că funcționarii săi permanenți se interesau de non-A dintr-un punct de vedere educativ. Gosseyn vedea o sumedenie de avantaje în această luare de contact. Roboperatorul îi curmă meditația: - Madrisol, secretarul Ligii, vă va vorbi. Abia fură pronunțate aceste cuvinte și imaginea unei fețe înguste, se desenă puternic pe ecranul video. Omul arăta cam la patruzeci și cinci de ani și pasiuni multiple se înscriau pe trăsăturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică, recapitulând scena. Trei celule într-o sală betonată, trei ferestre, una în fiecare celulă, la cinci metri cel puțin, de sol fără ușă. Examenul se curmă. Fără ușă? Privirea parcurse fulgerător pereții în căutarea despărțiturilor în ciment. Nu erau. Repede, merse la barele care separau celula sa de a femeii. Repede, memoriză o parte de sol din propria celulă și din celulele vecinilor. În sfârșit, încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ști că se poate, și de-a o face realmente, astea erau două aspecte complet diferite ale problemei. În acest spațiu restrâns, radiația atomică putea să fie la fel de periculoasă pentru utilizator cât și pentru adversar. - Cred (și glasul Discipolului îi curmă firul gândurilor) că ar trebui, ar fi mai bine să ne înțelegem. Te avertizez că nu m-am folosit încă de toate resursele mele. Gosseyn era dispus să-l creadă. Era de ajuns ca Discipolul să facă apel la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn era mai ușor de spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se prezentau douăsprezece dintr-ale lui Enro. Pentru Ashargin aducea a magie, dar nu și pentru Gosseyn. Prezicătorii de pe Yalerta luptau alături de flo-ta Celui Mai Mare Imperiu, iar apărătorii nu aveau practic nici cea mai mică șansă. Șirul amintirilor fu curmat de glasul ironic al Marelui Amiral, în spatele lui: - Prințe, începe adunarea. Cu mare ușurare luă loc la masa lungă a Consiliului. Constată că stătea în stânga amiralului. Rapid, ochii înregistrară și restul scenei. Încăperea era încă și mai mare decât crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Un robot venusian îi atacă atunci conștiința. Avu vreme să gândească tulburat: - Nu poate fi Venus; n-au avut timp să ajungă. Deci nu putea fi vorba decât de un atac frontal al Ligii. Dar cum trecuseră? Gândurile i se curmară. Acum, lupta cu disperare pentru a împiedica dominarea corpului lui Ashargin. 20 Non-axiome În interesul rațiunii, fiecare individ trebuie să elimine "blocajele" sistemului său nervos. Blocajul este o perturbație semantică, care împiedică nașterea unor reacții adecvate. Unele blocaje pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
s-a părut, Nu cred că e al cuiva de pe aici, Unii câini nu ies niciodată din curte, acolo trăiesc și mor, cu excepția momentului când îi duc pe câmp să-i spânzure de o creangă de copac sau să le curme viața cu o descărcătură de plumbi în cap, Să ascult această poveste nu mi se pare cel mai plăcut mod de a începe ziua, Așa e, atunci s-o începem într-un mod mai puțin omenesc, dar mai milos, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie de energie conținută. Niște degete... sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna în aer, pierzând contactul cu solul. Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aleasă Îi cheamă pe toți la masă. De n‐ ar fi vrednică Gină I‐ar fi casa o ruină. Noi am suferi cu toții și părinții și nepoții. Cine e de capul lui E om fără căpătâi. Căci destinul i se curmă Ca la barca fără cârmă. Dar când Gina nu mai poate Are pe Rică la spate Priceput și muncitor, Aduce în casă spor. El rezolvă treburi grele Face‐n curte toate cele. Gina cu Rică‐mpreună Lasă‐n urmă treabă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
plini de lacrimi Prinde iar de mă sărută. „Poate, maică, sunt bătrână ... și‐ a prins dorul să mă‐ndrume Să mai văd odată maică, Ce mi‐a fost mai drag pe lume! Caerul mi‐i pe sfârșite... Mâine, poate‐ și curmă firul, și‐ ntre patru blăni de scânduri Să mă cheme cimitirul ... Jale mi‐ i de voi mămucă, și visez chiar și deșteaptă, Cum, pe‐ o margine de groapă, Bietul taică‐tău m‐ așteaptă ... Tu odorul mamei‐n urmă Să te
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și familia prof. univ. dr. Natalia și Nicu Simion, de a căror bunătate și bunătăți m-am bucurat cu prisosință. Recunoștință până la capătul de drum. REFLECȚII (CXLVIII) Nici cu mintea de pe urmă Nu suntem mai înțelepți. De aceea, nu se curmă Nedreptăți în timpi nedrepți. * Trăiesc în vis, de vlagă seci Doar pasiuni tardive - Par mărăcini într-un ghiveci Ori umbre maladive. 10 octombrie 2003 Vulpea când n-ajunge spune: „Strugurii sunt acri tare”; Omul prinde-n sac, depune, Face chiar
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte gîtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiață, Părea un junghiu că-i curmă suflare și vieață... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-acuma a lui rămîne-n veci. Și sufletul ei dulce din ce în ce-i mai cald... Pe ea o ține-acuma, ce fu a morții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]