2,918 matches
-
anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice...a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii”. Despre Mihai Eminescu este interesant de știut că devenise junimist înainte de a fi fost cunoscut personal de membrii societății. Iacob Negruzzi descrie întâmplarea: „Acasă mă pusei la gura sobei... Aruncând ochii
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
orbită de furia geloziei, omorându-și copiii, nu se ucide pe sine prin ei? Cât despre cea de a treia femeie, Lena din zona Năsăudului, mama care-și blastămă feciorul... cum ar mai putea scăpa de răzbunarea pământului care se cutremură ascultându-i blestemele? Mai mult decât dorința mea de a sublinia vechea zicală: „Cine seamănă vânt, culege furtună” am vrut să găsesc o scuză celor trei. Pentru că drumul spre iertare începe prin puterea și dorința de a-l înțelege pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lume egală, identică, lipsită de personalitate. După o săptămână, mai pregnant la Paris, am regăsit masa enervantă de turiști care au invadat Europa, ca niște gândaci de bucătărie. Toți sunt la fel, îmbrăcați identic, mergând identic, acționând identic. M-am cutremurat, m-am speriat, mi-a repugnat. Ieri, joi, am citit dimineața, bărbații roluri de bărbați iar femeile pe cele de femei, dar tot fără a ști ce vom interpreta. Seara ni s-au spus rolurile și s-a făcut o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
apare cu aceleași puteri seismice și este perechea bourului solar. El mișcă pământul printr-o simplă zvâcnire de picior și îndepărtează obiectul magic aducător de somn nimicitor: „eu când oi tremura din picioru meu o dată și când oi da, să cutremură pământu și pe stăpânu meu l-aruncă-n capătu pământului și-i sare căpățâna de la cap” (Fărcașele - Olt). Întregul pământ se mișcă pentru a restabili starea de conștientă întemeietoare, fiindcă Terra Genetrix însăși resimte nevoia regenerării arhetipale. Un text din colecția basmelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn pe celălalt”. Influența asupra stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său solar completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grâu și să coace” (Fărcașele - Olt). Bourul din colinde, a cărui scuturare provoacă un potop asurzitor, are în basm un corespondent în Cornea, bourul care poartă numele instrumentului făcut din coarnele sale, ca sugestie a funcției lui sacrifi- ciale. El cutremură pământul prin mișcarea piciorului, care ia aici funcția de stâlp al lumii. Ca animal „cosmofor, sau purtător al luminii”, bourul are dreptul de a modifica durata diurnă și de a hotărî traiectoria soarelui pe boltă. Basme din Fărcașele, Olt, Scheiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a renăscut Germania din dezastrul cauzat de nazismul hitlerist prin declanșarea celui de al Doilea Război Mondial. Vedeam acum o Germanie pașnică în rândul națiunilor libere. La ora 12 trecem granița germano-franceză... Un spontan și puternic „Vive la France!” a cutremurat autocarul și ne-a adus un fior plăcut că pătrundem pe teritoriul sorei noastre bune, eterna Franță. Acum mă bucuram și pentru că în timpul războiului am suferit pentru înfrângerea momentană a aceleiași Franțe. Pe teritoriul francez aveam impresia că atât locurile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
autoritățile nu și-au făcut datoria până la capăt, depinde de dumneata și de mine, dragă cititorule, ca moartea neelucidată să fie clarific ată, în limita putințelor noastre de acțiune. Să lăsăm să se îndeplinească voința Cerului, a Judecătorului. Cine se cutremură șiăși regretă faptele față de El, are împăcarea Dumneavoastră. Așa să fie! La momentele cerute de cele sufletești, dar și de biserică, nu uit de pomenirea celor pierduți: soți e și fiu. Iată unele din dovezile că am rămas împreună: Să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i graiul pâinii Când de vânt, se mișcă vara. În rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-s vechi izvoade, Povestiri din alte vremuri, Ce citindu-le-nșirate Te-nfiori și te cutremuri. Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii Care-o plâng și care-o cântă Pe la vatra lor, țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge gura cămeșii țărănești la gât bainet baionetă bandă fanfară batăr
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Brașov la tot felul de ședințe. I-am spus să mai „chiulească” pentru că oricum are motive, fiind bolnav, dar prezența lui se face necesară și astfel trebuie să fie peste tot. Acum are ceva necazuri cu liceul care a fost „cutremurat” și s-a ales cu ceva răni care trebuie înlăturate. Mama nu se simte nici ea grozav. Nu știu de ce amețește destul de des, nu mai vede. Inima să fie, aceleași glande?... Azi dimineață se lamenta. Nu e bine și n-
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pentru că altfel Veconi (și sunt doi bată-i să-i bată!) plus Caian, plus Gabor, unul mic cât un grăunte, dar nevricos din fire, ar îmbătrâni lângă etre și avoir! La cutremur, Caian, de pildă, a rămas cel mai puțin cutremurat de cele întâmplate. Rugându-l să fie mai liniștit, mai îndoliat pentru că țara trece prin momente grele și poartă doliu, el a răspuns cam așa: „Iaca ! Da ce, eu am murit? Când oi muri, atunci port doliu, până atunci, nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
niște locuințe abandonate. Începuse deja să se audă zgomotul vârtejului. Un sunet nepământean. Ceva ce nu seamănă cu nimic din ceea ce am auzit în viața mea. Nu pare nici cascadă, nici șuieratul vântului, nici huruitul pământului când începe să se cutremure. Lasă impresia unui gâtlej uriaș care horcăie. Uneori se aude mai tare, alteori mai încet. Continuu sau cu intermitențe. Câteodată pare panicat, de parcă s-ar înăbuși. — Ai impresia că mârâie la cineva, am zis. Ea s-a întors spre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pârâit. Îmi simțeam stomacul în gât. Nu mai aveam aer, nu mai puteam respira. Parcă mă ștrangula ceva. Din gâtlej nu-mi mai ieșea nici un sunet. Bubuituri groaznice de parcă se prăvăleau niște stânci peste noi. Pământul a început să se cutremure neregulat. Aveam senzația că ceva absolut îngrozitor o să ne înghită cu totul. Îmi venea să mă ascund, dar n-aveam unde. N-o puteam lua nici îndărăt. Fata alerga înainte, spre sursa zgomotului infernal, și trebuia s-o urmez. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu avea cotituri și nici n-am dat peste ceva de care să ne lovim. Era neted ca un teren de bowling. Înaintam fără obstacole în cale. Gâfâiam îngrozitor. Alergam ca nebunii spre un punct fatal în timp ce lumea subterană se cutremura din toți rărunchii. Din când în când auzeam bufnituri îngrozitoare, de parcă se ciocneau niște bolovani uriași unul de altul. Pe când ne afundam tot mai mult în bezna aceea, împinși de împrejurări, simțeam ceva zvârcolindu-se și luptând din răsputeri să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mișcătoare. La început am crezut că era doar o iluzie optică pricinuită de lovitura de la cap. Am scos lanterna, mi-am luminat mâinile și am constatat că ele nu tremurau. Stăteam încă bine cu nervii, dar asta însemna că se cutremura pământul. — Lipitori! țipă ea. Urcă din gropi. Sunt milioane. Dacă mai pierdem timpul și ajung la noi, ne sug tot sângele. — Aoleu! Deci la ele te gândeai când ai zis că ne paște ceva mult mai grav decât un cutremur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment unor oameni care o cunoșteau de ani de zile. Fata își ridica privirea din oglinda plină de dâre de cocaină, aruncându-mi o privire mirată, apoi se cutremura și se apleca din nou pentru ca o altă linie albă să dispară printr-o bancnotă de douăzeci de dolari strâns înfășurată. După nunta ceea - după ce Robby m-a ținut de mână pentru întâia oară - a urmat începutul. Adică momentul distinct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană încă ne răsfăța și m-am cutremurat la gândul incongruenței acestei vremi incontestabil nonautumnale în timp ce Kentucky Pete îmi explica originea sărbătorii: Halloween are la bază ziua celtică de Samhain - ultima zi a calendarului celtic și singura dată din an când cei morți se întorceau și „te înhățau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Helen. S-a oprit, a prizat altă linie. M-am gândit că ar fi bine să-ți spun. - O, Doamne, de ce o fi sunat-o Jayne pe nevastă-ta? Am încercat să arunc întrebarea doar în treacăt, dar m-am cutremurat cuprins de un acces de paranoia indus de cocaină. - E îngrijorată că iar te droghezi și bănuiesc... gesticulă Jay, că n-are dreptate...adevărat? - Oare n-am depășit toată ironia asta răsuflată? N-ar fi trebuit să renunțăm să jucăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tare pe fereastră, să pot vedea mai bine. Silueta s-a întors scurt, de parcă și-ar fi dat seama că e urmărită, iar eu am zărit o clipă fața celui care venise la petrecere costumat ca Patrick Bateman. M-am cutremurat, ușurat că ne părăsea - amintindu-mi iarăși că va trebui să mă reîncarc. (Tipul nu era decât o glumă, mi-am spus; nu era decât amănuntul neașteptat, care se materializează la fiecare petrecere.) Când am închis fereastra și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o pauză, apoi, ca o favoare făcută lui Jayne, am adăugat: Pun pariu că Jay a făcut-o. - Nu, zise Jayne. Deja se decojea la începutul verii, acum doar s-a accelerat. Omar frecă cu palma peretele casei (m-am cutremurat) apoi s-a șters pe pantaloni. - Arată ca niște urme de... gheare, zise el. - Adică o sculă? am întrebat. Ce-i aia urmă-de-gheară? - Nu - ca și cum scurmă vreaun animal. După care Omar tăcu. Dar nu știu cum s-a urcat animalul ăsta - sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întrebi una ca asta, iubito? - Cred că sunt monștri în casă. Spuse asta cu voce groasă, de drogată, îmbrățișându-și păpușa. Nu m-am dat seama că am zis: - Sigur, poate uneori, iubita, dar... decât atunci când fața i s-a cutremurat și a izbucnit în plâns. - Iubit, nu, nu, nu, ei nu sunt adevărați, iubita. Sunt doar închipuiri. Nu pot să-ți facă nici un rău. Am zis asta deși ochii mei erau fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trebuie să fie înăuntru. Răspundeam propriilor mele întrebări. - Domnule Ellis, n-am găsit nimic în casă. Alt ofițer apăru și întrebă, cu un scepticism puțin disimulat: - Domnule Ellis, ați putea să ne dați o descriere a acestui intrus? M-am cutremurat. Mai târziu, scriitorul mi-a reamintit ce declarasem. El avea transcrisurile. - Toți dormeam și...un zgomot l-a trezit pe fiul meu...era...nu știu ce era...probabil avea puțin peste o jumătate de metru...avea o claie de păr blond și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în stare s-o fac. Instinctul îmi spunea că era cu atât mai bine pentru ei cu cât stăteau mai multă vreme departe de mine. După ce toată lumea a plecat am avut curajul de a mă uita în oglindă. M-am cutremurat. Restaurantul Dorseah Diner din Pearce era situat nu departe de una din ieșirile de pe autostradă într-un sector înconjurat de un teritoriu plat și arid - cu excepția unor copaci de eucalipt care explodaseră din pământ - copaci de care eram sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
undeva departe, la capătul Pacificului - după ce au fremătat deasupra paginilor acestei cărți, împrăștiindu-se printre cuvinte și zămislind altele noi - începură să iasă din text, pierzându-se dincolo de mine, apoi se spulberară, iar soarele își modifică poziția și lumea se cutremură, apoi merse mai departe, deși totul se sfârșise, și ceva nou a fost zămislit. Marea atinse malul de pământ unde o familie, conturul ei, ne privea până când ceața i-a înghițit pe toți. Din partea celor lăsați în urmă: vei fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit, Vasile Epurescu a purtat porecla: „Epurescu-Apostrofă“! Însărcinarea dată lui Beizade Mitică Ghica de a forma cabinetul era numai o încercare de a diviza opoziția și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]