1,639 matches
-
ca un dispozitiv de link-uri cu exteriorul. Premisa spectacolului conceput de Vava Ștefănescu este foarte tare. De la un punct încolo însă, registrele pe care evoluează performance-ul se amestecă și forța inițială se diluează. Mai precis spus, se dispersează. Totuși, Cvartet pentru o lavalieră este unul dintre cele mai senzoriale spectacole din România în acest moment. Un concentrat de reactivitate la un context limită. Trei corpuri sunt închise într-o cabină care le strânge pielea, care le tasează senzațiile și le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
este unul dintre cele mai senzoriale spectacole din România în acest moment. Un concentrat de reactivitate la un context limită. Trei corpuri sunt închise într-o cabină care le strânge pielea, care le tasează senzațiile și le alertează panica. În Cvartet pentru o lavalieră, angoasa de proximitate e sursa mișcărilor strâmte, înghițite, nevrotice sau, dimpotrivă, dezinhibate. Un spațiu în care te simți ca o felie de cașcaval într-un senvici poate provoca cele mai paradoxale reacții. Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de atingerea iminentă a corpului vecin într-un interior astmatic. Le vine să se suie pe pereți de nervi. Și-atunci mănâncă o banană. După care iar se împing, se adulmecă și delimitează porțiuni din spațiu cu propriile lor corpuri. Cvartet pentru o lavalieră testează rezistența la imixtiunea celuilalt în spațiul vital al fiecăruia, în pielea care nu-și mai permite luxul fizic singurătății pentru că este lipită de porii celor din jur. În cabina în care picioarele și mâinile se îmbârligă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
aduce la limita suportabilului. Li se amestecă părți din corp, trepidații ale respirației. Sunt ca niște tampoane care absorb zgomotele pe care le primesc și le împrăștie. Fluxul de informație corporală se diseminează activ prin ramificarea suntelor sparte în trup. Cvartet pentru o lavalieră e tipul de performance care folosește toate sursele organice de prezență individuală și colectivă. Care acutizează spaima transmisă de la unul la altul și blocajul în blocaje: locative, interioare, corporale. Un spectacol hiperfiziologic Cei trei dansatori controlează dramaturgia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
locative, interioare, corporale. Un spectacol hiperfiziologic Cei trei dansatori controlează dramaturgia situației cu care se cofruntă până când refuză orice tip de control și clachează. După ce acoperă fiecare colțișor din cabină, se așază pe jos sufocați de vria propriilor lor corpuri. Cvartet pentru o lavalieră e un spectacol hiperfiziologic care mixează mișcări brute, violente cu gesturi relaxate și chiar exhibiționiste. E un performance care obligă la un minimalism gestual puternic. Singurele momente în care condensarea motrică își pierde din autenticitate sunt spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
de degetele care îi amprentează, Carmen Coțofană, Mihaela Dancs și Adrian Stoian sunt urme care se șterg. Urme care aburesc pereții până când nu se mai văd, într-un performance care îl face pe spectator să reflecteze la propriile blocaje. P.S.: Cvartet pentru o lavalieră a fost realizat cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național și sponzorizat de cel care a conceput site-ul LiterNet, Răzvan Penescu. Bogdan Popescu este câștigătorul Premiului Național de Proză „Ziarul de Iași“ Bogdan Popescu a fost desemnat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
exclusiv Abbado. Lor li s-au alăturat prieteni de marcă ai dirijorului, cum sunt violoniștii Kolja Blacher și Renaud Capuçon, altistul Diemut Poppen, violoncelista Natalia Gutman sau membri ai quartetului Alban Berg. Și mai important, șefii de pupitre sunt muzicienii cvartetului Hagen și cei ai Septetului de suflători ai Filarmonicii din Berlin, ansamblul condus de clarinetista Sabine Meyer. O societate muzicală de prieteni, într-o armonie perfectă cu dirijorul și, ceea ce se spune mai puțin, o societate de instrumente de primă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ce completează setul, explică și faptul că Abbado nu a mers pe un teren total necunoscut. Pentru Arturo Toscanini, considerat întemeietorul festivalului, a fost reunită în 1938 o orchestră în care șefii de pupitre ai coardelor erau membrii unui celebru cvartet interbelic, Busch. Concertul inaugural s-a desfășurat la 25 august 1938, Tribschen, la periferia Lucernei, în fața vilei lui Wagner, unde compozitorul a compus Idila Siegfried pentru soția sa Cosima, la aniversarea zilei lor de căsătorie. Toscanini evoca deja în aprilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
din Maeștri cântăreți și Simfonia a 2-a de Beethoven. „Busch sunt maniaci“, adăuga Toscanini, fiindcă vroiau să repete un repertoriu pe care îl știau deja prea bine. Iar la începutul lui august, dirijorul îi scria din nou Adei despre cvartetul Busch: „Asta e o altă familie pe care o invidiez! Trăiesc pentru ei și muzică. Nu au în ei infernul pe care îl trăiesc eu. Dumnezeu să-i țină veșnic în pacea lor de invidiat!... „Toscanini era mai puțin preocupat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și elevi, ba chiar și rubedenii. Cunoaștem o mătușă a unuia dintre membrii formației Voces, care nu are treabă cu muzica simfonică, dar apare de fiecare dată în sala de concert când vin acești minunați ieșeni, ca să-și vadă nepotul. Cvartetul profesorului Viorel Munteanu din Iași putea să lipsească din program Și pentru că tot am pomenit de Voces, am fi dispuși să credem că festivalul cu adevărat a început cu recitalul cvartetului ieșean. Un cvartet cu pian de Brahms și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
când vin acești minunați ieșeni, ca să-și vadă nepotul. Cvartetul profesorului Viorel Munteanu din Iași putea să lipsească din program Și pentru că tot am pomenit de Voces, am fi dispuși să credem că festivalul cu adevărat a început cu recitalul cvartetului ieșean. Un cvartet cu pian de Brahms și un cvintet, tot cu pian, de Șostakovici ne-au făcut să plonjăm în marea muzică. Având ca invitat un pianist belgian, cu nume de vedetă de la Real Madrid sau Manchester United, Jean-Claude
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
minunați ieșeni, ca să-și vadă nepotul. Cvartetul profesorului Viorel Munteanu din Iași putea să lipsească din program Și pentru că tot am pomenit de Voces, am fi dispuși să credem că festivalul cu adevărat a început cu recitalul cvartetului ieșean. Un cvartet cu pian de Brahms și un cvintet, tot cu pian, de Șostakovici ne-au făcut să plonjăm în marea muzică. Având ca invitat un pianist belgian, cu nume de vedetă de la Real Madrid sau Manchester United, Jean-Claude Vanden Eynden, realmente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
care au fost măiastru redate, așa cum dramatismul și jucăușenia lui Șostakovici au sunat exemplar. Dincolo de glumele nesărate care circulă pe seama lui Șostakovici - știm și noi vreo două -, rămâne un genial compozitor, care câștigă teren în posteritate, pe an ce trece. Cvartetul prof. Viorel Munteanu din Iași - dedicat celor de la Voces, în fine... - putea să lipsească din program. Nu că ar fi o lucrare mai slabă, dar nu se lipea de restul pieselor. Și iar ajungem la obsesia compozitorilor noștri de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cultură. Doi burtoși care contrastau cu cele câteva doamne săsoaice din fața noastră, în rochii de stofă și catifea groasă, având și dantele scoase parcă din pânzele vechilor olandezi. După cuvântul de deschidere, bla-bla-bla, a urmat o lucrare, desigur, românească. Un cvartet de Vasile Spătărelu, dacă memoria nu ne joacă feste, aflat la conducerea Conservatorului din Iași la acea vreme. Iată cum vin de se leagă lucrurile. Cvartelul ca cvartetul, nu discutăm valoarea lui, parcă nu se mai termina, dacă era să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
După cuvântul de deschidere, bla-bla-bla, a urmat o lucrare, desigur, românească. Un cvartet de Vasile Spătărelu, dacă memoria nu ne joacă feste, aflat la conducerea Conservatorului din Iași la acea vreme. Iată cum vin de se leagă lucrurile. Cvartelul ca cvartetul, nu discutăm valoarea lui, parcă nu se mai termina, dacă era să ne luăm după grimasele celor doi mahări brașoveni și ale grupului de sprijin. Știm bine, nu doar din muzică, atitudinea gândăcărimii subalterne în funcție de capriciile sau pasiunile „șefului“/„șefei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mai termina, dacă era să ne luăm după grimasele celor doi mahări brașoveni și ale grupului de sprijin. Știm bine, nu doar din muzică, atitudinea gândăcărimii subalterne în funcție de capriciile sau pasiunile „șefului“/„șefei“. Cu chiu, cu vai s-a terminat cvartetul lui Spătărelu și a venit binecuvântata pauză. Toamnă mai dulce ca acum, balcoanele sălii din Brașov aveau o vedere frumoasă și toată lumea se relaxa într-o pauză care parcă se prelungea nepermis. Până a venit peste noi, printre coloanele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Chopin. În sfârșit, am fost poftiți la partea a doua și am avut surpriza să vedem cum grupul de oficialități locale molfăia satisfăcut, ba chiar una dintre beizadele se scobea între dinți de zor. Și așa am realizat că după cvartetul lui Spătărelu s-a servit o mică gustare caldă, la botul calului, cum se spunea cândva, care a satisfăcut pe cei îndreptățiți la astfel de servicii. Doamnele cu dantele - ședeau în fața noastră - au bombănit și ele ceva pe limba lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
încununat virtuțile marii muzici, spre bucuria tuturor, inclusiv a celor care urmau să raporteze încheierea cu succes a unei acțiuni muzicale. În care și muzica românească a fost promovată cu brio. Ne-am amintit de acest pitoresc detaliu cu prilejul cvartetului oferit bucureștenilor de Viorel Munteanu. Cum suntem cam același leat, nu are de ce să supere acolada noastră amicală. O surpriză plăcută: Filarmonica din Oslo Seara cu Voces - repetăm, excelentă, pentru că partea strict muzicală ne interesează în primul rând - a continuat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
unul am aflat de apariția lui de la muzicologul Stephan Poen, de la Roma, care semnează o prezentare pasionată a setului. Și nu e de mirare, fiind vorba de soțul regretatei și excepționalei mezzosoprane care a fost Elena Cernei, una din solistele cvartetului vocal ce interpretează cele două capodopere. Indiscutabil, interpretările și înregistrările sunt de o mare calitate, iar remasterizarea pe discurile compact fără cusur. Vocile soliștilor, mai ales soprana și mezzosoprana, eroinele Marii misse mozartiene, impresionează prin emisia vocală clară, cristalină, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
fi originar din Rioja și că adevăratul lui nume este Juan Cruz. Dar adevărul e cu totul altul: patriotismul Îi este notoriu; devoțiunea față de Commendatore, perpetuă; accentul, deosebit de neplăcut. Domnul Commendatore Sangiácomo, Ricardo Sangiácomo, Eliseo Requena, Giovanni Croce - acesta e cvartetul uman care a fost de față la ultimele zile ale Pumitei. Arunc În cuvenitul anonimat gloata salariată: grădinari, argați, surugii, maseuri... Mariana a intervenit irepresibil: — Acu ai cum să zici că nu iești invidios și neîncrezător dân fire? N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cel mai bun al lui... Fiodor Drujinin, pe filiera unei școli ruse care începea după primul război mondial cu un violonist austriac, astăzi practic uitat, Robert Pollak. Elevul lui și profesor al lui Drujinin a fost Vadim Borisovsky, membru al Cvartetului Beethoven, căruia Șostakovici i-a dedicat majoritatea cvartetelor sale. Memoriile lui Drujinin sunt un exemplu de abordare critică a vieții muzicale și grila sa de mărturii și lectură merită subliniată. El condamnă tendința de a lipi etichete de genul „«cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
filiera unei școli ruse care începea după primul război mondial cu un violonist austriac, astăzi practic uitat, Robert Pollak. Elevul lui și profesor al lui Drujinin a fost Vadim Borisovsky, membru al Cvartetului Beethoven, căruia Șostakovici i-a dedicat majoritatea cvartetelor sale. Memoriile lui Drujinin sunt un exemplu de abordare critică a vieții muzicale și grila sa de mărturii și lectură merită subliniată. El condamnă tendința de a lipi etichete de genul „«cel mai bun violonist din lumeț, «cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de istorie“. Muzica lui reflectă „tenebrele și oroarea fricii, violențele și suferințele care conduc la o apoteoză tragică în tensiunea ei (finalul Simfoniei a 5-a) sau la transfigurarea misterioasă în claritate și calmare față de ceea ce este etern (al treilea cvartet, Sonata pentru violă și pian). Nici un artist contemporan nu a știut să exprime cu o asemenea forță clarvăzătoare presentimentul evenimentelor ce se pregăteau în umbră (cu excepția, poate, în literatură a lui F. Dostoievski și F. Kafka). Atunci când, după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Și, poate, ciocanul greu al onorurilor, al gloriei tardive, al ascensiunilor sociale a dat o lovitură și mai dură operei lui Șostakovici în anii 1950-’60 decât întreaga critică din anii 1930-’40“. Drujinin a fost cooptat ca altist în Cvartetul Beethoven, în locul profesorului său V. Borisovsky, bolnav, la începutul anilor ’60, perioadă ce a corespuns premierelor cvartetelor al 9-lea și al 10-lea de Șostakovici. Pagini emoționante descriu repetițiile împreună și observațiile asupra omului: „În mijlocul celor care îl iubeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mai dură operei lui Șostakovici în anii 1950-’60 decât întreaga critică din anii 1930-’40“. Drujinin a fost cooptat ca altist în Cvartetul Beethoven, în locul profesorului său V. Borisovsky, bolnav, la începutul anilor ’60, perioadă ce a corespuns premierelor cvartetelor al 9-lea și al 10-lea de Șostakovici. Pagini emoționante descriu repetițiile împreună și observațiile asupra omului: „În mijlocul celor care îl iubeau și îi pe care iubea, el se transforma de la un capăt la altul. În public, tensiunea nervoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]