1,915 matches
-
al Edessei. Unii dintre cavalerii francezi au considerat că și-au îndeplinit scopul pelerinajului și și-au exprimat dorința să se întoarcă în patrie. Unii dintre nobilii originari din Ierusalim au subliniat că nu ar fi fost înțelept să atace Damascul, care se dovedise un aliat de nădejde împotriva dinastiei Zengide. Totuși, Conrad, Ludovic și Baldwin au insistat să fie atacat Damascul, iar în iulie a fost concentrată o armată aliată la Tiberias . Cruciații au hotărât să atace orașul dinspre vest
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
întoarcă în patrie. Unii dintre nobilii originari din Ierusalim au subliniat că nu ar fi fost înțelept să atace Damascul, care se dovedise un aliat de nădejde împotriva dinastiei Zengide. Totuși, Conrad, Ludovic și Baldwin au insistat să fie atacat Damascul, iar în iulie a fost concentrată o armată aliată la Tiberias . Cruciații au hotărât să atace orașul dinspre vest, în zona apuseană aflându-se plantații de pomi fructiferi, care le-ar fi asigurat o sursă importantă de hrană. Cruciații au
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
iulie a fost concentrată o armată aliată la Tiberias . Cruciații au hotărât să atace orașul dinspre vest, în zona apuseană aflându-se plantații de pomi fructiferi, care le-ar fi asigurat o sursă importantă de hrană. Cruciații au ajuns la Damasc pe 23 iulie, avându-i pe militarii din Ierusalim în avantgardă și pe cei ai lui Conrad în ariergardă. Musulamanii au atacat armatele creștine pe tot parcursul înaintării lor prin livezi, dar cruciații au reușit să-i respingă pe damaschini
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
ai lui Conrad în ariergardă. Musulamanii au atacat armatele creștine pe tot parcursul înaintării lor prin livezi, dar cruciații au reușit să-i respingă pe damaschini peste râul Barada până în oraș. Cruciații au inițiat asediul imediat ce au ajuns în fața porților Damascului. Asediații ceruseră ajutorul mai multor lideri musulmani: Saif ad-Din Ghazi I al Alepului și Nur ad-Din al Mosulului. Vizirului Mu'in ad-Din Unur a încercat fără succes despresurarea Damascului printr-un atac concentrat asupra taberei cruciate. Neîncrederea se manifesta în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
până în oraș. Cruciații au inițiat asediul imediat ce au ajuns în fața porților Damascului. Asediații ceruseră ajutorul mai multor lideri musulmani: Saif ad-Din Ghazi I al Alepului și Nur ad-Din al Mosulului. Vizirului Mu'in ad-Din Unur a încercat fără succes despresurarea Damascului printr-un atac concentrat asupra taberei cruciate. Neîncrederea se manifesta în ambele tabere: Unur nu avea încredere în Saif ad-Din sau în Nur ad-Din, deoarece se temea că Damascul ar fi fost ocupat de musulmanii veniți în ajutor, iar cruciații
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Mosulului. Vizirului Mu'in ad-Din Unur a încercat fără succes despresurarea Damascului printr-un atac concentrat asupra taberei cruciate. Neîncrederea se manifesta în ambele tabere: Unur nu avea încredere în Saif ad-Din sau în Nur ad-Din, deoarece se temea că Damascul ar fi fost ocupat de musulmanii veniți în ajutor, iar cruciații nu cădeau de acord asupra cărui conducător creștin i s-ar fi cuvenit stăpânirea orașului după cucerirea lui. Pe 27 iulie, cruciații au decis să se mute pe parte
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
iulie, cruciații au decis să se mute pe parte de răsărit a orașului, care era mai slab fortificată, în zonă fiind însă resurse mai mici de apă și de alimente. Cum Nur ad-Din ocupase poziții în partea de vest a Damascului, cruciații nu au mai putut să se reîntoarcă pe pozițiile inițiale. Mai întâi Conrad și mai apoi întreaga oaste creștină au decis să se retragă la Ierusalim. Toți creștinii s-au simțit trădați de partenerii lor de luptă. A fost
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
În Europa, Bernard de Clairvaux a fost la rândul lui umilit atunci când încercările lui de organizare a unei noi cruciade au eșuat, el încercând să se disocieze de catastrofa celei de-a doua cruciade. Bernard a murit în 1153. Asediul Damascului a avut consecințe dezastruoase pe termen lung pentru Ierusalim. Damaschinii nu au mai avut încredere în regatul cruciat, iar orașul a fost predat lui Nur ad-Din în 1154. Baldwin al III-lea a cucerit Ascalon în 1153, ceea ce a făcut
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
un scurt consiliu de război, ofensiva a fost declanșată, scopul ei fiind curățirea regiunii din jur de trupele sultanului ayubid, Al-Adil. Om încercat în lupte, acesta a prefrat să evite o înfruntare, adoptând tactica retragerii și regrupării forțelor musulmane în jurul Damascului, în timp ce o parte din trupe erau trimise ca întăriri la Ierusalim sau lăsate în jurul unor cetăți cheie ca să oprească inamicul în drum să-l rețină o vreme, să-l hărțuiască până la epuizare. Cruciații s-au îndreptat spre Tiberiada, bătălia-sperau ei-avea
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
fost lung și greu; abia după un an, în luna noiembrie a anului 1219, cetatea era cucerită. Dezastrul fusese prevăzut de Al-Kamil, de aceea, încă din luna martie a anului 1219, el îndemnase pe fratele său Al Muazzam, vicerege al Damascului, să dărâme zidurile de apărare ale Ierusalimului pentru ca, la nevoie, să ofere cruciaților, în schimbul pozițiilor ocupate în Egipt, cetatea mult visată, dar o cetate nefortificată practic deschisă oricând unui atac. Negocierile au început încă înainte de a fi fost cucerită Damietta
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Umar),cuceresc mica urbe, sub steagul Islamului, în anul 636. Noul oraș Ramla devine noua capitală a districtului Jund Falastin , ce înlocuise provincia romană și bizantină Palaestina Prima și face de acum parte din provincia Siria(Sham) cu centrul la Damasc. Ramla, situată mai spre centru, se folosește de serviciile portului Yaffa. Cu timpul , populația Yaffei se arabizează și localitatea devine un oraș arab, ajungând în cele din urmă, sub stăpânirea turcă și britanică în secolul al XX-lea, cel mai
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
două tabere - creștină catolică și musulmană. Ordinul Cavalerilor Teutoni primește in anul 1196 la Yaffo mai multe proprietăți din partea regelui Henri de Champagne. În 1196, profitând de funeraliile la Akko (Acre) ale "regelui Ierusalimului" Henri de Champagne, sultanul ayubid din Damasc Malik 'Adel Saif ad Din, fratele lui Salah ad Din , recucerește Yaffa , măcelărind acolo 20 000 de cruciați. Orașul este însă curând recuperat de forțele creștine . Zidurile lui sunt întărite cu ocazia venirii în Țara Sfântă a doi suverani faimoși
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
el, temporar, un han pentru aceștia din urmă. Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Yaffa ajunge să ia locul Ramlei ca centru administrativ al districtului. (Palestina era considerată atunci ca parte din Siria, respectiv din vilayetul Damasc). Sfârșitul veacului al XVIII-lea fu, în schimb, pentru Yaffa o vreme de răstriște. In anii 1770 izbucnesc lupte între guvernatorul Galileei, Dahar al Umar al Zaidani și rivalii săi din Damasc , din Liban și din Palestina . În anul 1772
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
atunci ca parte din Siria, respectiv din vilayetul Damasc). Sfârșitul veacului al XVIII-lea fu, în schimb, pentru Yaffa o vreme de răstriște. In anii 1770 izbucnesc lupte între guvernatorul Galileei, Dahar al Umar al Zaidani și rivalii săi din Damasc , din Liban și din Palestina . În anul 1772 oastea sa ajunge și la porțile Yaffei, pe care o apăra Ahmed Tukan, fratele guvernatorului Nablusului. În ciuda sprijinului primit de la flota rusă, Dahar al Umar nu izbutește să cucerească orașul decât după
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
anii 1860 autoritățile otomane reușesc să restabilească ordinea și stabilitatea. Dacă în trecut Yaffa era capitala unui sanjak de sine stătător, din anii 1870 ea face parte din sandjakul Kuds (Ierusalim), parte a vilayetului (provinciei) Siria (Sham) cu capitala la Damasc. Din 1887 sandjakul acesta devine un sub-guvernatorat (mutasarriflik) independent de Damasc și dirijat direct de la Istanbul. Între anii 1868-1879 numărul locuitorilor Yaffei crește într-atâta ( 17,000 în 1887 ) încât este nevoie să se dărâme ziduri ale cetății pentru a
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
în trecut Yaffa era capitala unui sanjak de sine stătător, din anii 1870 ea face parte din sandjakul Kuds (Ierusalim), parte a vilayetului (provinciei) Siria (Sham) cu capitala la Damasc. Din 1887 sandjakul acesta devine un sub-guvernatorat (mutasarriflik) independent de Damasc și dirijat direct de la Istanbul. Între anii 1868-1879 numărul locuitorilor Yaffei crește într-atâta ( 17,000 în 1887 ) încât este nevoie să se dărâme ziduri ale cetății pentru a-i cuprinde <.S-a amenajat atunci, în anii 1879-1888 o stradă
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
șarpelui sionist" cât timp este in fașă .La începutul anului 1920,în acelaș timp cu arabii din alte zone , și arabii din Yaffa au demonstrat cerând alipirea Palestinei, zisă și Siria de Sud , la noul regatul arab efemer instalat la Damasc de către Feissal ibn Hussein. Dupa vizita în Palestina în aprilie 1921 a ministrului coloniilor al Marii Britanii , Sir Winston Churchill ,care a respins cererea notabilităților arabe de a interzice imigrația evreiască în Palestina și de a renunța la întemeierea Căminului Național
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Heraclius cel Tânăr a fost încoronat ca împărat în capela Sfântul Ștefan, odată cu soția sa Fabia, care și-a luat numele de Eudoxia. Când Heraclius a preluat puterea, Imperiul era într-o situație disperată. În 613, perșii au luat orașul Damasc și, cu ajutorul evreilor, în 614, au intrat în Ierusalim. Egiptul l-au cucerit în 616. Ei au întreprins incursiuni și în Anatolia, departe de Chalcedon. Situația era atât de disperată încât se punea problema ca capitala să fie mutată la
Heraclius I () [Corola-website/Science/306740_a_308069]
-
Unirii din Albă Iulia, 1968), mozaic (Supermagazinul din Târgoviște) sau din moduli ceramici (Hidrocentrala Porțile de Fier, 1973)." Lucrările sale sunt cuprinse în selecții de artă românească prezentate peste hotare: Moscova (1964), Varșovia (1979), Varșovia, Praga, Leningrad (1972), Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow (1974), Lisabona, Ankara, Atena (1975), Praga, Istanbul (1976), Paris, Copenhaga, Pekin, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia (1977); Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwaukee Wisconsin (1978); Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico (1979); München (1994). Ia parte la manifestări
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
putere și primul război civil islamic condus de Mu'ăwiya, guvernator al Siriei. Când Alī, nepot al lui Mahomed, a fost ucis în timp ce se ruga la Kufa, Irak, Mu'ăwiya a fondat dinastia omeiadă de califi (661-750) cu capitala la Damasc. Adepții lui Ali, fiul său Husain (care a condus o revoltă împotriva omeiazilor), și descendenții lor au fondat în cele din urmă secta șiită. Sub 'Abd al-Malik (685-705), omeiazii au ajuns la apogeul puterii lor, cucerind Asia Centrală, coasta Africii de
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
șase zile În 1973, Sadat, împreună cu Siria intra în Războiul de Yom Kippur cu Israel de a returna pârtiile ocupate de Israel din Războiul de șase zile, trei divizii al Israelului sub comanda generalului Ariel Sharon ajung până la Cairo și Damasc (Siria) Sadat cere că Uniunea Sovietică să intervină. Inițial la începutul războiului era o victorie ai Egiptului și și-a returnat regiunile ocupate, s-a deschis Canalul Suez, aceasta a ridicat moralul poporului egiptean. La 19 noembrie 1977 Sadat devine
Anwar Sadat () [Corola-website/Science/302987_a_304316]
-
Uruk aprox. 2340-2316 î.Hr. 2340-2316: Lugal-zaggesi Dinastia din Akkad aprox. 2334-2154 î.Hr. 2334-2279: Sargon 2278-2270: Rimuș Când Asiria a devenit un imperiu, a fost împărțită în mai multe părți mici, numite provincii. Fiecare purta numele orașului principal, ex. Ninive, Samaria, Damasc și Arpad. Fiecare avea un guvernator propriu, care avea grijă ca toți locuitorii să plătească taxele. El mobiliza soldații pentru război, și asigura lucrătorii pentru construcția templelor. Era responsabil și pentru impunerea legilor. În acest mod, asirienii au reușit să
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
soldați, forțele lui Vytautas cam 2.700.000 de luptători, (plus "un mare număr de ruteni"), ajutați de 500.000 de tătari. Printre forțele care ar mai fi ajutat armata poloni-lituaniană s-ar fi aflat și ""saraceni, turci, păgâni din Damasc, Persia și alte ținuturi"". Enguerrand de Monstrelet afirma că teutonii aveau cam 300.000 de oameni, în timp ce dușmanii lor conduși de regii ""Lituaniei, Poloniei și Sarmației"" au adus pe câmpul de luptă cam 600.000 de luptători. Istoricii zilelor noastre
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
1,13; 1Tim 1,13). De la Ierusalim (și, în general, din Palestina), voia să extindă persecuția și în diasporă, unde trăiau înfloritoare comunități iudaice. Numit și întărit cu scrisori de recomandare de către Marele Preot de la Ierusalim, el se îndrepta spre Damasc, faimos oraș sirian]]. Cu foarte mare probabilitate aceasta se petrecea prin anul 36 e.n.. Pe drum însă a avut loc celebrul episod al convertirii sale instantanee ca urmare a vederii lui Isus, care-i reproșa blând: "„Saule, Saule, de ce mă
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
după acest tainic eveniment, Saul are primele sale contacte cu lumea creștină nu ca persecutor, ci ca ucenic al lui Christos. Și-a recăpătat vederea - pierdută pe cale, în momentul viziunii - odată cu Botezul pe care l-a primit de la Anania din Damasc (cf. Fap 9,9-19). Abia restabilit, a încercat, de îndată, o activitate misionară (sau cel puțin apologetică), dar fără succes (Fap 9,19-22). După această primă tentativă, s-a retras în pustiul Arabiei, la sud de Damasc, unde a petrecut
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]