15,914 matches
-
precauție și abilitate. Nu concepea să rămână fată bătrână la casa mamei sale. Făcea ce făcea și-și mărturisea sieși că totuși, partida cea mai bună rămâne Alex. își confecționa măști de fațadă, folosea tot felul de artificii ce aveau darul de a o pune în valoare în fața cavalerului preferat. Teama ca acesta să nu afle că ea naviga în două sau chiar în trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
închis un ochi toată noaptea. Până a doua zi, când avea să afle toată povestea, detaliat, i se părea bietei mame un veac. Trăia alături de fiica ei, cu toată intensitatea, marea decepție. * Zilele ce urmară, săptămâni în șir, nu avură darul de a aduce liniștea și pacea în casa lor. Atât pentru Olga cât și pentru mama ei; acestea au curs învolburate, ca niște torente prăvălite de pe versanții dealurilor din preajma orașului, în anotimpurile ploioase. Rana pricinuită în adâncul sufletului avea toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
țigara abia aprinsă. Inginerul Georgescu se uită la el, îl măsură Întrebător, până acesta își dădu seama de ce inginerul îl privește cu atâta insistență. Ieși afară, stinse țigara și revenind, își ceru scuze: - Am uitat, domnule inginer! Când ai un dar cu care te-a înzestrat duhul cel rău, uiți repede că alții nu pot suporta această iarbă a dracului. Cred că am să mă las de beleaua asta. Am mai încercat de câteva ori, că nu e greu, dar nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fără a invoca vreun dubiu, că viața merită trăită din plin. Părinții lui Mihăiță au intuit încă în primii lui ani de viață, apoi din vremea când frecventa grădinița că băiatul lor fusese înzestrat de zânele cele bune cu multe daruri. Cum era și firesc, ei căutau să le descopere și, prin toate mijloacele, să le înaripeze, pentru ca fiul lor să poată zbura spre cele mai înalte piscuri ale vieții. De altfel, aceasta este dorința firească a fiecărui părinte pentru copilul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ca un magnet, mai ales de când vizitase cu clasa clubul elevilor din oraș, unde asistase la un concert susținut de copii cam de vârsta lui. Ar fi dorit să cânte la vioară. I se părea că virtuțile acestui instrument au darul de a scoate sunete venite ca din alte sfere, acestea lipindu-i-se de inimă ca un balsam. Dar oare voi reuși? se întreba copilul când rămânea singur, numai cu el. Această dorință devenise aproape o obsesie, dar Mihăiță nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
eveniment. Nu dură mult timp că Mihăiță, cu vioara într-o mână și cu arcușul în alta, năvăli în sufragerie unde își găsi ambii părinți, care dădeau impresia că îl așteptau. Îi îmbrățișă și le mulțumi doborât de emoție pentru darul făcut. Din ziua aceea, după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri apoi, întors acasă, exersa mai multe ore pe zi. Deși se străduia din răsputeri să stăpânească acest instrument mai nărăvaș ca un armăsar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prim salut pentru venirea pe lume. Puse deoparte fotografiile și începu scrisoarea: Neprețuita mea prietenă, Tu care nu judeci niciodată pe nimeni, sunt sigură că vei înțelege că nu din rea voință sau din alte motive, care ar fi avut darul să impieteze prietenia noastră, nu ți-am scris o perioadă deosebit de lungă. Aș vrea să mă crezi că am fost prinsă ca într-un clește de unele situații ce păreau a fi fără ieșire, la care s-a adăugat și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vizită la doamna Zoica, știi, doamna aceea de la fișier, care a ieșit la pensie anul trecut pe caz de boală... Mai bem câte o cafea, ne mai ghicește în cărți... Doamna Zoica e foarte drăguță și ospitalieră și are un dar de a povesti, tu, ceva de speriat; chiar lucrurilor banale știe să le dea culoare, și te face să le guști cu mare plăcere! O dor cumplit picioarele, biata de ea, și nu poate să se deplaseze, dar vin fetele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
câtva timp problema luase o amploare fără precedent. Când fenomenul devenise de nestăpânit, îngrijorările sale crescură. Anunță organele în drept, dar în același timp își amintea de fostul magaziner, Moș Ghiuriță. De fapt, toți îi spuneau Moș Guriță, pentru că avea darul de a povesti orice întâmplare cu punct și virgulă, luând-o încă de la facerea lumii. Da, dar pe timpul lui era ordine, materialele nu lipseau, gestionarea acestora se făcea la milimetru și la gram, ca la carte. De multe ori îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de moarte, dătător de liniște eternă! Ea însăși se poate să-și fi stors viața ca pe un ciorchine de strugure, lăsându-mi mie sucul, amestecat cu otrava care îl omorâse pe tatăl meu. Înțeleg acum cât de prețios era darul ei! Oare mai trăiește? Poate, la ora la care scriu, se află în piața unui oraș îndepărtat din India, dansând la lumina unei torțe, cu gesturi asemănătoare celor pe care le-ar face dacă ar fi mușcată de o cobră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că am cancer la creier?” Teribile amintiri! De la Tudor Popescu și Ileana Berlogea, nu am Întîlnit, În viața atît de cariată de vanități a scenei, o personalitate atît de simpatizată, unanim acceptată, oriunde bine primită, precum Elisabeta Pop. E un dar ? E o strategie ? ZÎmbetul ei greu descurajabil, fanatismul cu care s-a a runcat În ...scotocirea străfundurilor scenelor și a observării nesănătoaselor culise, dar mai ales simplitatea cu care abordează creatorii, Îi acordă un loc privilegiat În istoriografia teatrului național
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
înjurau dă mamă?", întrebă, lansându-se într-o ipoteză și secretara. "Ce-ai, mă, ce-ți veni?", se încruntă baba spre funcționară. Abia atunci văzu că în spatele acesteia se ițiseră o mulțime de mutre avide de cunoaștere. Chestia asta avu darul de a o scoate și mai tare din minți: "Ce-i cu voi, mă, p-aici? La ce vă uitați ca boii? Ă? La ce, mă, la ce?". Domnul Cuzbășan luă atunci o atitudine curajoasă și responsabilă cel puțin așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care material de construcție de-aici, ca să-și repare lui casa, practic și casele din jur, racolate de pe la sași cu acte false, ca și cum ar fi fost ale lui. Și ca să fie acoperit, îl trimitea pe Valy cu tot felul de daruri la mai marii funcționari care serveau în Olimpul pseudo orășelului. Nu zadarnic apăruse în oraș zicala: N are-atâta bucă Jina / Ca so pupe domnul Sima tovarășul Coriolan Jina fiind primarul orașului. Ce era să zic? Un să trăiți măcar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Grig, că cutare banc e răsuflat sau că l-am auzit demult? Mă durea gura să zic? Nu. Nu se face așa. Sau să-l tratez cu indiferență. Nu puteam s-o fac? Nu. Nu se face așa ceva. Fiecare cu darul lui. Dacă lui îi place să fie admirat spunând bancuri, lasă-l, domnule, în pace. Și încă ceva: știe că noi, familia Paloș, nu ducem niciodată vorba. Ceea ce vorbim, aici rămâne. Și aceasta e o garanție de bază. Poveștile cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
obligatoriu filtrată prin gândire. Practic nu era nicio izbucnire de acest fel. Poate că nici n-aș fi reușit să stabilesc o legătură trainică cu această femeie, dacă nu m-ar fi copleșit deschiderea ei sufletească, parcă nemaiîntâlnită, dar și darul ei de a fi bine intenționată cu cel de lângă ea. Într-un cuvânt, Relia era cu totul și cu totul alt fel de femeie decât Iozefina. În primul rând, mai puțin senzuală, lucru care se putea vedea de la o poștă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știe? Când ești bolnav, toți roiesc în jurul tău, oferindu-ți atenție, milă și compasiune, într-un cuvânt, ești în centrul atenției. Pare un beneficiu destul de bun, nu? Câți nu î și doresc să fie în centrul atenției? Dar, este un DAR greu de imaginat. În momentul când ești în centrul atenției, referitor la boală, ai din partea familiei și prietenilor milă, compasiune și ri ști să te obișnuiești așa și să nu mai reușești să ieși afară din această zonă numită boală
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
București, pensionarea. Era încă în bună formă. A apărat însă un cod al comportamentului neconcesiv care stă în firea lui pătimașă. Și-a apărat propriul model. Oha! Puiu!, cum îi spun cei apropiați, are în el însuși o vistierie de daruri omenești. Mai întâi arta de a fi prieten, cultul prieteniei. Nimic mai frumos decât frăția lui cu Nicolae Herlea în șirul orelor petrecute împreună, beție a cântului frumos (bel canto), revărsat în difuzoare de înaltă fidelitate: vocile ilustre. Nimic nu
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
tensionată, riscantă, ci ritualizată, familiară, amicală. De altfel, multe dintre comentariile produse în media și pe internet au intrat într-o paradigmă asemănătoare, a atitudinilor minimalizatoare și indiferente la etic, evocîndu-se prostia personajelor, sumele prea mici aflate în joc, obiceiurile ("darurile") în genere românești și în particular maramureșene - și mai ales anulîndu-se orice judecată prin sloganuri generalizatoare (de tipul: toți fură, nimeni nu e cinstit, așa e pretutindeni în lume etc.). La un nivel superficial, exterior, atrag desigur atenția trăsăturile regionale
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
povestea ei secționată nuvelistic, Brejnev însuși e prezent parcă doar - iertați-mi discretul cinism - ca să moară. El nu este propriu vorbind un personaj, ci o atmosferă, un mod de existență, o formă subtilă de legitimare. Dispariția lui fizică are tocmai darul de a clătina un mit infantil și nimic mai mult. Ceea ce contează, ceea ce rămâne e aerul fetid al cartierelor sovietice, plin de vorbe întortocheate și de viziuni culpabilizante. O dată parcurs, romanul lui Iulian Ciocan își pretinde, fără alte amânări, relectura
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
care uneori ne duce pe acel platou care pare al ne-adaptaților, al acelor falși ratați din care se recrutează apostolii unei credințe" (p. 233, în vol. IV). Citez (din același loc) o frază tipic brebaniană, în prelungirea aceleiași idei: "Darul zeilor este, cred eu, tocmai această regăsire activă a temelor adolescenței sau chiar ale pubertății, când cerul idealurilor de deasupra capetelor noastre vii și înfierbântate desena cu claritate acea "cale lactee a destinului" - "cale" pierdută mai târziu, în timp și
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
la el și mi-am dat seama imediat ce l-am cunoscut că, dacă ar fi avut norocul să se nască într-o altă epoca, dacă s-ar fi născut la Revoluție, ar fi devenit general al Imperiului, poate mareșal, cu darurile lui de comandant, cu bravura fizică de care a trebuit să dea dovadă de-a lungul unei cariere extrem de periculoase ar fi avut pur și simplu un alt destin. Cand scriam cartea și am făcut portretul, sper că nu este
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
cu neputință ca materia să ființeze fără vreo formă anumită; totuși nu este imposibil ca o anume formă să ființeze fără materie“. Din acest motiv nu am mai considerat necesar să vă convoc pentru tratative. Ceea ce spun specialiștii dumneavoastră are darul să mă tulbure, Majestate, mai ales că printre ei se numără și Toma d’Aquino. În cazul ăsta, nu credeți că extratereștrii vor decima toată populația insulei, În căutarea a ceva ce nu se găsește nicăieri? — Este o ipoteză demnă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
generic „aurolaci“ și participase activ la plantarea de arbori pe marginea străzii. — Să știți de la mine! Chiar și În Atlantida se foloseau cristale care concentrau energia telurică și o transformau În electricitate. Așa s-au construit piramidele! Intervenția ei avu darul de a crea o nedorită tensiune În rîndul celorlalte membre ale Cercului. Doamna Tamara ridică din umeri, neîncrezătoare și vădit nemulțumită. — Mă rog, În măsura În care considerați necesar... Deși nu văd la ce ar folosi. Din cîte știu eu, Joanna-Jeni nu are
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căsători, nici după aceea, nu se culcase cu nici o altă femeie, În afară de Naggie. Desigur că nimic n-o obliga să-l creadă, și chiar nu-l crezu și-i spuse asta cu toată hotărîrea, deși un pic Încurcată, ceea ce avu darul să-l enerveze pe Bill, care plecase trîntind ușa. Ceea ce nu mai făcuse niciodată pînă atunci. În zilele următoare, presa a avut voie să scrie, iar populația a putut afla aproape totul, din surse bine informate, dar care au dorit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru a-mi Întinde mîna. Am trecut pe aici să navigăm puțin pe internet și ne-am cam lungit la vorbă... N-am vrut să vă mai deranjez acasă... Mi se adresa din nou cu pronumele de politețe, ceea ce avu darul să mă pună pe gînduri. Bazil părea și el destul de Încurcat. Sau poate confuz. Nu se mai ridică de pe scaun, ci Îmi Întinse mîna și scutură de cîteva ori din cap, confirmînd astfel salutul meu. — Oricum aveam de gînd să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]