1,546 matches
-
se trudește cultura apuseană, de jos în sus, în loc să aștepte coborârea cerurilor. Credincios creștinismului primelor timpuri, Răsăritul a păstrat nealterată așteptarea sfârșitului și acest sfârșit ca țintă a strădaniilor sale. El nu s-a lăsat răpit pe plan religios, de deșertăciunea controverselor fără rost, sau de arhitectura supusă stricăciunii...". 8 Pentru o mai bună înțelegere a problematicii teologice extrem de delicate a iconomiei, a se vedea Pr. Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu, Învățătura ortodoxă despre iconomia divină și iconomia bisericească, ediția a II
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai mult ca alții prin orice mijloace, de a avea slava oamenilor pe de o parte și ideea de dreptate și adevăr pe de altă parte, a avut cîștig de cauză instinctul primitiv . în locul unei prestații demne, oamenii au ales deșertăciunea! în decembrie 1989 Ion Iliescu ieșea cu un tupeu viclean în față ca și salvator al națiunii spunînd referindu-se la cuplul Ceaușescu: ,,acești oameni au întinat idealurile socialismului !”. Ceea ce a urmat sub conducerea regimului Iliescu se cunoaște: omorul a
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
dacă noi sîntem aici pentru perfecționarea noastră spirituală, atunci este clar că după pragul morții există ,,ceva” , adică o altă etapă a dezvoltării sufletului. De altfel și Biserica Ortodoxă în discursul său anemic se referă la acest aspect: ,,lumea este deșertăciune” iar scopul omului pe pămînt este ,,ridicarea sa în spirit” ! Și tot la un mod anemic, Biserica face referire la ,,cealaltă lume” adică este vorba de un alt plan al existenței . La orice înmormîntare, preotul reamintește celor prezenți că cel
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
într-o zi în mod miraculos rezolvarea va veni. Cineva ne-a ajutat în efortul nostru. ,, Adunați bogății în cer și nu pe pămînt !” Aceste cuvinte ne spun încă o dată că viața pe pămînt nu are nici o finalizare, reprezintă practic ,,deșertăciune” și că trebuie să ne pregătim spiritual pentru ,,Cealaltă Lume “. De altfel Isus a dat un exemplu foarte clar atunci cînd, aflîndu-se în deșert și fiind ispitit de diavol să devină ,,stăpînul lumii” , a refuzat categoric. în sfîrșit învierea lui
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
și romanul Les Faux Monnayeurs al lui André Gide și derivatul acestuia, romanul Punct contrapunct, de Aidions Huxley, ar putea fi numit un roman despre cum se scrie un roman. Mult 'criticatul mod de prezentare folosit de Thackeray în Blidul deșertăciunilor - menționarea permanentă a faptului că personajele sunt marionete făcute de el-este fără îndoială o specie a acestei ironii literare : literatura amintindu-și ei însăși -că nu este altceva decât literatură. Cea de-a doua metodă, opusă primei, este metoda "obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
după Călinescu, "istoria omenirii pînă în prezent", poemul eminescian, nehotărît în a se opri la un singur titlu, își trage în ultimă instanță sensul comun al demonstrației din sfera semantică a Ecleziastului. Avînd, deci, ca orizont sapiențial gîndul Ecleziastului despre deșertăciune, panorama imaginară acoperă mai multe spații fondatoare văzute în grandoarea și ruina lor: Mesopotamia, invocată prin "Babilon, cetate mîndră cît o țară"; Palestina, cu asceza pustiului în care s-au încercat evreii: "Sion, templul Iehovei"; "miticul" spațiu al Ierusalimului și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
după ce expune o cale atît de încărcată de simboluri, Eminescu să mute centrul de greutate al scenariului și să focalizeze meditația poetică pe episodul dac, frămîntarea sa cea mare, cum observa Călinescu. Figură lirică a archaeus-ului, o atare frescă a deșertăciunii spațiilor fondatoare reprezintă, în fond, prin episoadele sale între care și Egipetul, o fenomenologie po(i)etică unde Eminescu ne înfățișează într-un registru aparte "identitatea în pluralitate" a spiritului (fondator al) lumii, cel care, în Avatarii faraonului Tlà, se
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Dumnezeu cuprinde gândirea, simțirea și faptele noastre și constituie rostul nostru de adevărați credincioși ai lui Dumnezeu, care primim mântuirea și viața veșnică. în El se încrede sufletul meu, Lui mă rog cu putere și El îmi curăță gândurile de deșertăciuni și mă ajută să biruiesc orice ispită prin rugăciune stăruitoare. Sufletele oamenilor, și mai ales ale creștinilor, ar fi pustii și bântuite de patimă ucigătoare fără credință și rugăciune, care ne apără și sunt izvor de putere și mângâiere dulce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ales în rugăciune, este „să vă iubiți unii pe alții precum eu v-am iubit pe voi... întru aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii mei.”. Răspunsul nostru la iubirea lui Dumnezeu este rugăciunea. în rugăciune și prin rugăciune părăsim deșertăciunile acestei lumi și coborâm în sufletul nostru. Aici ne întâlnim cu Hristos și El ne învață cum să ne rugăm și ce cale să urmăm. Prin rugăciune se unește cerul cu pământul, cei de jos se roagă celor de sus
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pentru că am lăsat calea dreptății Tale și am umblat în voile inimii noastre; ci ne rugăm neasemănatei bunătății Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulțimea milei Tale și ne mântuiește pentru sfânt numele Tău, că s-au stins întru deșertăciuni zilele noastre. Scoate-ne din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre și omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm și ție să viețuim, Stăpânului nostru și Făcătorului de bine. Și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de altfel, optimistă: moartea e integrare în spațiul cosmic și e aceeași pentru toți: Așa v-a dat vouă Dumnezeu". Eroul basmului din varianta oltenească ajunge la această înțelegere, chiar dacă tardiv, a lumii și legilor ei, și se convinge de deșertăciunea actului întreprins de el: "Ce mai îmi folosește mie Tinerețe fără bătrânețe... dacă n-am pe nimeni pe lume?" Basmul muntenesc are o profunzime cu mult mai mare atât în ce privește ideea operei (plecând să caute nemurirea, eroul găsește alături de ea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încolțirea în unde concentrice, iluminând opacitatea corporeității. Nu rareori întâlnim, la Voiculescu, ipostaze ale imaginii trupului de lumină, străbătut de iradierea creșterii interioare. În lumea exteriorității trupul e o "cetate a timpului", "pătimașul trup" sau carnea-capcană (în poemul Vraja) supuse deșertăciunii, fragilă imagine a trecerii și a neantului. Din perspectiva sufletului însă, ieșirea "din vama trupului" e însuși posibilul deschis de imaginea interiorului năzuind spre frumusețe: "Și-n râvna lui spre frumusețe, lutul/ Îți modelează marile splendori"6. Splendoarea nu e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adorație, imaginea se retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii, fragilității: "a deșerta înseamnă a aduce spre vedere lăuntrurile, a deveni față spre vederea tuturor, fața ta de taină"12. Dacă ochiului "natura-i apare ca o transparență"13, ceea ce apare se arată pe culmea dispariției, acolo unde totul e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tot vrei să joci la un singur cap, cum să câștigi jucând la capul lui Ciuvică? (Jurnalul Național, 29 octombrie 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Dna Zoe Petre numește cu exactitate câteva dintre simptomele acestui „pitoresc bâlci al deșertăciunilor” care se dovedește a fi scena politică autohtonă („indulgența complice”, „voioasa empatie față de iscusința și de venalitatea flagrantă”, epidemia „schimbărilor la față”), se declară „stupefiată de cantitatea de energie - și de venin - oricând disponibile când vine vorba de Emil Constantinescu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a instaurat ordine în documente. Consuela Vlăduțescu Capitolul I - Trăsături dominante ale Ordinului Franciscan 1. Oglinda lui Cristos, oglinda sufletelor simple „Într-un moment în care învățătura evangheliei era aproape ignorată, Francisc a fost trimis de Dumnezeu spre a demonstra deșertăciunea înțelepciunii omenești, și, cu nebunia sa, să-i aducă pe oameni la înțelepciunea lui Dumnezeu.” (Toma de Celano) Mesajul Sfântului Francisc a fost primit cu încredere și entuziasm. Era simplu și înălțător prin mărturia vieții creștine și a exemplului personal
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de parale”. Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână, aproape În fiecare poem, cu Omar, desi Îl desparte aproape un mileniu de celebrul cântăreț al deșertăciunii. Umbră lui Îmbibata cu vin, ca remediu universal al tuturor angoaselor, se strecoară În condeiul poetului contemporan nouă și devine un fel de alter ego ce-și mângâie stăpânul cu Grasă de Cotnari. Înaromate cu licoarea lui Bachus, versurile devin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
15 „Ștefan Bârsănescu” Iași (Cercul de artă plastică „N. N. Tonitza”) - Marele premiu pentru Pictură. Iată „Demonul”, poezie de Ruxandra Hrișca, clasa a XI-a „Zburătorul” Onești: „Incisivii Îi crescuseră/ voluptuos/ În pieptul meu./ Și l-am Întrebat:/ „Ce gust are deșertăciunea?”/ Ochii săi au licărit o secundă,/ apoi a surâs, lăsând să-i curgă/ un fir de sânge negru/ din colțul Încrezut al buzelor:/ „Mori și vei află!” ” Și proza de Fărîmă Maria-Mădălina, Colegiul Național Iași, clasa a XI-a D
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și da la iveală ticăloșia nativă : E mai frumos, firește, mai mândru ca-nainte,/ Dar vai, ce suflet josnic se-ascunde-n el ! O minte/ Mai limpede ca-n vremuri - cuvântu-i curge lin,/ Dar țipă îngâmfarea-i, prostia lui, din plin,/ Deșertăciunea, ura și dragostea de sine. (IV, p. 115). Sacrificiul lui Prometeu pare să fie zădărnicit de nimicnicia celor pentru care l-a înfăptuit. Piesa nu se încheie însă pe o notă mizantropică, dimpotrivă. Ultimul act, destul de artificial și neconvingător, aduce
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bucuria,/ Acelora ce-n lacrămi așteaptă pe Mesia (V, p. 128). Bucuros să vadă că suferințele îndurate n-au fost zadarnice, Prometeu își asumă perpetuarea sacrificiului pentru mântuirea umanității : O, câtă fericire să știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-o să vie/ Nu va părea visare-mi o tristă nebunie ! (V, p. 126). În urma lui, Than, cuprins de remușcări din pricina lepădării de protectorul său, contemplă scena răstignirii prin mijlocirea lui Hefaistos, care scoate în evidență suprapunerea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că zărește deșertăciunea prin găurile mantiei purtată ostentativ de Antistene în semn de dispreț pentru bunurile lumești (XV 36) ; anunță calm, când este izbit cu piciorul de cineva, că își consideră agresorul tot atât de nedemn de a fi dat în judecată cum ar fi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
poate veșnic își vor aduce aminte de mine și vor spune : „Socrate, cel care a fost osândit la moarte de atenieni...” Ce le-aș putea lăsa altceva decât această moștenire grea ? N-am scris nimic. [...] Sunt om... am și eu deșertăciunea mea... Vreau să se vorbească de Socrate (p. 101). În ultimele clipe, filosoful începe să se îndoiască de natura divină a Demonului de care s-a lăsat mereu călăuzit și se întreabă dacă nu cumva acesta e propria sa plăsmuire
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dezordinea înconjurătoare, după opinia cam îndrăzneață a unor contemporani de-ai mei, comandată de nu știm cine și de unde! Facem amândoi o pauză, Montaigne retrăgându-se în locul preferat din bibliotecă, poate pentru a medita și mai adânc asupra puterilor și deșertăciunilor omenești, asupra atitudinii în fața vieții, în ideea aflării adevărului privind rațiunea scurtei existențe pe pământ. Răgazul meu îl foloseam naiv și aproape inutil. N-am fost în stare să constat, precum cei mult mai știutori, că exaltarea, solemnitatea, orgoliul, exuberanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
multă decât toți înaintașii mei. Am învățat multe și știu multe. M-am străduit să înțeleg bine ce este înțelepciunea, ce este prostia, ce este nebunia. Dar mi-am dat seama că și strădania aceasta e tot goană după vânt. Deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune, zice Eclesiastul. De fapt, înțeleptul nu ne dezarmează, ne avertizează sever. Și totuși, taina învăluie totul. 86 Se poate pune un semn al echilibrului între clipă și eternitate? Mi se pare inutil a insista asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
toți înaintașii mei. Am învățat multe și știu multe. M-am străduit să înțeleg bine ce este înțelepciunea, ce este prostia, ce este nebunia. Dar mi-am dat seama că și strădania aceasta e tot goană după vânt. Deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune, zice Eclesiastul. De fapt, înțeleptul nu ne dezarmează, ne avertizează sever. Și totuși, taina învăluie totul. 86 Se poate pune un semn al echilibrului între clipă și eternitate? Mi se pare inutil a insista asupra adevărului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Am învățat multe și știu multe. M-am străduit să înțeleg bine ce este înțelepciunea, ce este prostia, ce este nebunia. Dar mi-am dat seama că și strădania aceasta e tot goană după vânt. Deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune, zice Eclesiastul. De fapt, înțeleptul nu ne dezarmează, ne avertizează sever. Și totuși, taina învăluie totul. 86 Se poate pune un semn al echilibrului între clipă și eternitate? Mi se pare inutil a insista asupra adevărului care arată ce prăpastie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]