1,962 matches
-
mâinile privind sfioasă când la unul, când la altul, și tremura. Numai când bătrânul începu să mormăiască, zise stins: "Papa!" Bolnavul ședea pe spate ca un om care a luat un narcotic greu și nu G. Călinescu poate să se deștepte. Cu ochii întredeschiși, tulburi privea prostește în jurul lui, și cu mâinile se silea să găsească ceva în jurul mijlocului. În sfârșit, izbuti să-și aducă aminte: - Che-che... - Cheile? înțelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, și-i întinseun inel încărcat cu chei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-l tratez numai în creion numărul 1. Vasiliad: Am clienți care mă scoală noaptea din somn degeaba, ca să mă duc să constat decesul. "Nu puteai să aștepți până dimineața?" zic eu. "Faceți-i o injecție, domnule doctor, poate se deșteaptă din leșin!", " E mort, cocoană, n-auzi?" Uite așa pățesc. Olimpia: Bărbații nu pot să stea două zile fără femei și fără băutură. Sunt blânzi numai o lună înainte și o lună după nuntă, și pe urmă cad iar în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bând cafea. Zicea că numai Marina e în stare să respecte aroma cafelei ; a soacră-sei era infectă. Pascalopol, din tact, venea mai rar și convenise cu moș Costache sa-l cheme atunci când are nevoie de serviciile lui. Nu voia să deștepte bănuieli în Aglae că ar urmări ceva, și de aceea afecta oarecare răceală ceremonioasă față de Otilia, a cărei liniște mai tristă, ce e drept, dar încrezătoare, îi dovedea lui Felix că se-ntîlnea cu Pascalopol. În cele din urmă, Otilia însăși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știu că ați avut destul timp la dispoziție ca să vă treziți la realitate, dar domniile voastre nimic; v-a luat ucigă-l toaca mințile că altceva nu mai poate omul să Înțeleagă, văzând că nu vreți sau nu puteți să vă deșteptați. O să spuneți că-s nebună, dar nu sunt singura tot „simplul cetățean”, cuminte, onorabil, obișnuit din greu În mai greu, spune la fel. Nu-l auziți?! Păcat! Când Îl veți auzi, va fi prea târziu pentru voi. Asta e! Să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
prin a dori tuturor, buni și răi, văzuți și nevăzuți, știuți și neștiuți tradiționalul „La mulți ani cu sănătate, minte și noroc!” Așa am Învățat de la bunica ; când eram mică nu Înțelegeam logica acestor cuvinte În urare, apoi „m-am deșteptat” și dacă analizați bine lucrurile, vedeți că sunt necesare toate, Împreună, pentru că degeaba ai noroc dacă nu ești sănătos sau nu ști ce să faci cu el, degeaba ai minte și noroc dacă nu ești sănătos ca să le folosești și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
vedem! Când ne închinăm la animale, cum e în India cazul vacii, pe care și Gandhi o socotea sacră, avem noi superioritatea și înălțimea de judecată cuvenită ca să tratăm peiorativ un asemenea cult? Mai curând noi ar trebui să ne deșteptăm, pentru că vedem astăzi atâtea emisiuni cu animale, încât nu mai putem ignora faptul că fiecare dintre ele, întreaga diversitate a speciilor, este o minune a naturii, ceva de o perfecțiune nebănuită și inimaginabil de real. De la gânganie până la elefant, spiritul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
două situații aparent simetrice. Mi a povestit o femeie care a stat arestată într un lagăr khmer, în timpul sângeros al khmerilor roșii, că șobolanii sunt o mâncare gustoasă. Atâta aveau ei mai bun acolo, în lagăr. Și mi s-a deșteptat în minte remarca unui coleg de detenție, cu veche experiență: că prin 1959, pe vremea foametei, când erau ținuți pe bacuri, deținuții purtau mare grijă coloniei de șobolani de pe bacuri, ca să nu fie toți exterminați deodată, pentru că erau o mâncare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe o monedă de rișcă și ca pe un joc de loterie în care nu știu în ce situație voi ajunge și care, oricum, mă va proiecta într-un cadru nefamiliar, necunoscut, străin. Deci faptul că în mine s-a deșteptat ideea că pot să plec a fost descoperirea că îmi pot deveni mie însumi străin și că nu voi mai fi sigur pe viitorul meu prescriptibil. S-a petrecut o cotitură importantă, și ea are configurația unei idei. De ce? Vom
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să rămână înăuntru și să ia forma memoriei unei vieți întregi, care se hrănește și este irigată de „prinderea“ însăși a vieții în propriul ei întreg, în care se află acum înrădăcinată. Acesta este sensul de idee care s-a deșteptat în mine când am simțit că „pot să plec“. Această bruscă schimbare de sens este simplă; dar nu ușoară. Nu m-am trezit simplu, ca „bună ziua“, că pot să plec; ci m-am trezit înfrigurat că „pot să plec“. Nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tampoane și se făcea mici de tot, că dacă îi vedea vizitiu, le lua șepcile, bașca chelfăneala. Făcea ei asta și la tramvaiu electric, care era linia lu paișpe, e-hei, ce nebun a fost Niculaie, ce nebun și ce deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a luat decât premiu-ntâi cu cunună, și băiatu directorului, de ședea-n bancă cu el, n-apuca decât premiu doi. Deștept, din clasă prindea tot, că pe maidan cin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venea acum bine și se făcuse ora de pornit, lăsaseși costumul cel vechi să-l curețe și să-l calce, nu mai era vreme să treci nici pe acasă, nici pe la camera ta mobilată. Așa că iată-te acum în birjă, deșteptat din moțăială, dar tot nehotărât : de ce te-ar fi putut chema ? Orișicât te lași condus numai de rațiune, la oameni nu poți susține că te pricepi, întrucât te trezești din partea lor cu destule surprize. Sophie însăși te-a surprins cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe merit, el se risipește în cozerie cu personaje politice de mâna a doua, frecventând lumea parcă numai cu scopul de a tezauriza de peste tot informații derizorii ? O tentativă la fel de vană ca umplerea butoiului Danaidelor și care, în sufletul magistrului, deșteaptă tot mai mult bănuiala ușurătății ? Și de ce oare sau, mai exact, de unde această mică-înviorătoare-bucurie care refreșisează fața suptă a Profesorului Mironescu, în timp ce enumeră în mintea sa defectele musafirului ? Două suflete am în pieptul meu, spune, cu îndreptățire, poetul... — Dumneata, domnule
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimic ! se bucura tăticu. Că așa-i zisesem, că e o școală unde nu dai niciun ban, tot ei îți mai dă, să te ție. Și io plăteam, da aveam și de ce : era băiat bun, Ilie. Așa și fii-su : deștept de n-are pereche, și tot cu nasu-n carte ! Că mai las o morții de carte, îi mai zic io, când îl văz tot așa. Mai ieși și tu și mai umblă ! D-aia toți are drag de el, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
telefonul. Și cum se plimba el mai departe, tot mai nervos că nu venea ordinul. „Niciodată nu a avut armata un asemenea elan... Toți nu așteaptă decât un semn ca să ne apărăm teritoriile furate !“ Și pe urmă, când am cântat Deșteaptă-te, române, și am plâns cu toții, a plâns și Muti... Cel mai tare a plâns Larisa, care pe urmă s-a dus să prepare un crușon veritabil... Bietul nenea Jorj ! „Niciodată nu a avut armata un asemenea elan“... Nu știa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a stins. Doar pașii soldaților bat cadența pe asfaltul străzii. Și deodată, din piepturile tuturor, izbucnește strofa următoare: "Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine..." Liliana tresare, întorcînd mai mult capul în stînga, spre soldați. Copleșit și el de acest Deșteaptă-te, Române, Mihai își scoate pălăria, rămînînd cu privirea fixă pe rîndurile de tineri în uniformă. Alături, trupul Lilianei e scuturat încet. Observă că pe dosul palmelor, așezate cuminți în poală, cad lacrimi. Își simte și el ochii încețoșați. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
oprit și certat cu strășnicie: "Vrei să ne lege?!..." Mai apoi, pe cînd stătea împreună cu Teona, la traversarea străzii centrale, s-au oprit din cauza unei coloane de soldați. Dintr-o dată, la un semn, în plin centru al orașului, a izbucnit Deșteaptă-te, Române. Teona i-a strîns mîna cu putere și s-a plecat spre el, șoptindu-i: "Scoate-ți pălăria, te rog!..." Strada s-a eliberat. În tăcerea instalată între cei doi, se aude motorul mașinii trăgînd din greu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
concubinaj. Și-apoi, era prea înfrînt de plecarea Teonei, ca să mai stea singur... Blestemata de Teonă! murmură și-și adîncește capul în pernă, lunecînd în somn. Cînd se trezește, Violeta stă în picioare, la capătul patului. Probabil că l-a deșteptat zgomotul ușii sau scîrțîitul parchetului. Sare din pat și, ca un prim gest, vrea să se uite la ceas. E trei, îi informează Violeta pe un ton fără nici o inflexiune. Mihai înghite în sec. Te rog! îndrăznește el să întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se prefăcu în dușmănie pe față contra guvernului romeic. Pîn-acum Suleiman, care vâna autocrația asupra turcilor, nu avea decât un singur rival periculos în persoana frățîne-său Mohamed din Asia; de acuma-nainte însă spiritul iscoditor al lui Mircea știu să deștepte pe un al doilea rival mai puternic în fratele său Musa, pe care-l pofti cu acest scop dincoace în Europa. Pentru Mircea nemulțămirile provinciilor europene din Turcia contra lui Suleiman nu erau o taină, deci se puse cu tot
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin o putere ne-nlăturată și care e pus sub legea acestei somațiuni interne. Pentru că el e cel mai mult dotat, de-aceea el și dă mai mult decum poate aștepta sau pretinde publicul, căci el descopere lumi până aci necunoscute, deșteaptă tipuri cu cari împopulează fantazia noastră, făcîndu-ni-le familiare nouă însă fiindcă el dă nemărginit mai mult decum voia sau chiar presupunea publicul, de aceea nu găsește de comun la aparițiunea sa un teren potrivit pe care ar putea să înflorească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
peste urechi daca cineva i-ar spune cumcă el vorbește franțuzește ca țăranii din Auvergne și din Franche-Comte". {EminescuOpXIV 288} Din motivele aceste se esplică molcomia noastră față cu greșeli de dialect, fiindcă simțul nostru neci n-a fost încă deșteptat până la o așa simțibilitate pentru de-a fi atinși și jenați până și de greșeli ne-nsemnate spuse de pe scenă. Cu-atît mai îngrijită și mai conștiințioasă trebuie să fie din cauza asta proscholiul unui actor în privința emancipărei de dialect. Daca se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de-aceea și face astfel de apucături stângace. Cu o observare (fină) detaliată va vedea orcine cumcă așa este și va găsi confirmate de adevăr real cele susținute de noi. Greșala slăbirei diftongului face un efect nu comic, pentru că deșteaptă intuițiunea ordinarităței în care rătăcește nobleța, greșala a doua însă, lărgirea vocalului în diftong, face efect comic, pentru că prezintă o opintire de putere cu totului nenorocită. Daca vocala e după natura ei sunetul plin și ne-mpiedecat, consonantul din contra e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu poate merge până la aceste estreme. Atât tonul infim cât și cel estrem de care e capabilă vocea umană nu trebuie să ni se prezinte ca estreme, pentru că escită intuițiunea unei siluiri la care tonul a fost forțat, prin urmare deșteaptă icoana forțărei. Întru formarea înălțimei și profundității se pune mai mult valoare pe aceea ca polii vocei să fie încă timbrați și produși fără sforță (silă). Numai prin aceasta ni se impune binefăcătoarea siguranță cumcă vorbitorul mai posedă încă un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totul afară de hotarăle ei și asupra cărora nu face pretenții, nici poate fi încurcat în certe pentru aceasta. În sfârșit procedura sceptică adevărat că nu este mulțămitoare pentru întrebările rațiunei, dar e totuși o (preexercitare ) un exercițiu pregătitor, pentru a deștepta precauțiunea ei și a arăta mijloacele temeinice care o pot asigura în proprietățile ei legitime. ARHITECTONICA RAȚIUNEI PURE Pricep sub arhitectonică arta sistemelor. Fiindcă unitatea sistematică este aceea ce din cunoștință comună face știință, adică face numai dintr-un agregat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o duioșie infinită și un simț al umorului aproape la fel de fin ca al doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii o cam criticau În ultima vreme, fiindcă pleca mereu nopțile și nu se Întorcea decît tîrziu, În zori. Îl deștepta de fiecare dată. Pe el, care adormea mult după ce Vilma Îl credea cufundat În somn: de fapt, se prefăcea că doarme și, de cum pleca, deschidea ochii mari și Începea să se gîndească la tot felul de lucruri. Se gîndea cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dădea la o parte perdeaua de tul și o vedea pe maică-sa așa cum era, nemachiată, dormind adînc, nespus de frumoasă. În cele din urmă se hotăra să o trezească, mîna lui Îi atingea ușor brațul și ea, care se deștepta Întotdeauna retrăind pentru o clipă cele petrecute În ajun, răspundea printr-un zîmbet adresat, peste masa unui club de noapte, bărbatului care-i mîngîia mîna. Julius Îi atingea din nou brațul: Susan se răsucea În așternut Întorcîndu-i spatele și ascunzîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]