25,049 matches
-
se gândea deja cum să urce dealul de la Lutărie... După un firicel de odihnă la Fântâna cu ciutură, au pornit. La cine îi tânjala? a întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum gândești și cum faci treaba. Ești încă tânăr. Unde ai învățat să pui fiecare lucru la locul lui? l-a întrebat moș Dumitru. La oaste, moș Dumitre. Am fost sărjănt comandant de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lucru la locul lui? l-a întrebat moș Dumitru. La oaste, moș Dumitre. Am fost sărjănt comandant de grupă. Acolo am învățat - a răspuns Vasile Hliboceanu, privind spre zare, a aducere aminte parcă. Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dacă îi bun de gură, cum să nu-l tragă aproape? l-a completat Gheorghe Amnar. De ce sunteți cârcotași, măi băieți, și vă legați de om degeaba? Cine o spus cum să coborâm râpele din pădure? Cine ne-o urcat dealul de la Lutărie? Voi sau el? Spuneți! a întrebat cu vehemență Ion Cotman cel tăcut. Badea Ion are dreptate - a intrat în vorbă și Mitruță Ogaș. Cât îi de priceput moș Dumitru și n-o găsit așa repede felul cum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întrebat cu vehemență Ion Cotman cel tăcut. Badea Ion are dreptate - a intrat în vorbă și Mitruță Ogaș. Cât îi de priceput moș Dumitru și n-o găsit așa repede felul cum să coborâm valea și cum să urcăm dealul. Si voi grăiți. Să știți că faceți păcate vorbind așa despre Hliboceanu - i-a dojenit din nou Ion Cotman, trăgându-și sufletul, pentru că a vorbit prea mult. Mitruță s-a mulțumit să privească cu reproș la Gheorghe și la Alecu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
haita de lupi, moș Pâcule? a întrebat Hliboceanu. Diseară, la Crâșma din drum. Colea la căldurică, cu un vinișor fiert dinainte și cu niște guri căscate ca ale voastre în față, îi altceva - a răspuns Pâcu, râzând cu mare poftă. Dealul Lutăriei l-au urcat după sfatul lui Hliboceanu. Prima sanie, cu patru boi, ca să rupă omătul. Celelalte au mers ușor pe pârtia tăiată... Hlibocene, îți umblă mintea bine de tot. Până la urmă, ne dădea și nouă prin cap, dar tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în mijlocul iernii, patronul, împreună cu Dinuța și cu Georgel, au plecat la munte. In ce loc anume, asta nu vă pot spune, pentru că nu știu. Dar de plecat știu că au plecat. Acolo, distracție pe cinste. Toată ziua cu sania pe deal...Pe urmă, la restaurante. Intr-una din zile, însă, Georgel - cum îi el mare - se răstoarnă cu sania și dă cu capul de un bolovan. S-o pălit rău de tot. Din ziua aceea, Georgel nu mai mergea cu patronul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a asigurat Ion Cotman. Dacă spui tu, Ioane...Te cred. Așa că... N-a apucat moș Dumitru să-și termine gândul, când Costache crâșmarul a și pornit trap spre beci, cu oala în brațe... Când cornul lunii s-a ivit deasupra dealului Ponoarelor, în crâșmă era liniște deplină. Cărăușii au adormit fiecare cu gândurile lui... „Am mai întâlnit oameni fără de glagorie, dar ca Georgel aista nu. Dar dacă povestea îi inventată de mehenghiul ista de Pâcu? Năstrușnic cum îl știu, îi în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
loc de tine. Dar nu m-oi împiedica eu de un ciot, ci am să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și să mai răsuflu, dar costișa din fața mea îmi fura privirea... Atâtea flori râdeau la soare încât puteai crede că nu-i nici un fir de iarbă, ci numai flori... Parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu făină - a răspuns Pâcu, cu o mutră care parcă voia să spună: „Spuneți voi ce credeți, iar eu fac ce vreau”... Soarele n-a apucat să se trezească înaintea cărăușilor. Abia s-a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prietenii: aista nu, acela nu, și până la urmă n-o mai rămas nici unul. „Ia stai oleacă, Rifcă” - am zis eu „pe cărăuși i-ai pus la socoteală?” „Nu!” „Atunci ei trebuie să fie.” Si de dimineață tot cu ochii pe deal stau. Si uite, n-am stat degeaba. Ați sosit și sunteți bine veniți - a încheiat Aizic vorbăria, în timp ce cărăușii își dădeau coate, zâmbind pe sub mustăți. Bine veniți, bine veniți. Da’ eu aș vrea să fim și bine plătiți, jupâne. Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba. Doctorii nu vin la spital când vrei tu, ci când au ei de venit. Lui Surcică i s-o lungit gâtul uitându-se în lungul uliței, să-l zărească pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în carnea ta. nu uita însă lucrurile și ființele care sunt departe, nu uita de oștirile dușmanilor tăi, nu uita că prințesa ta strălucitoare te așteaptă cu grădinile proaspăt apretate ale dragostei ei. nouă în al treilea loc: urci un deal cu iarbă galbenă, apoi cobori o vale cu iarbă verde. tu ține drumul tău drept, nu poți să cobori o treaptă fără să urci o treaptă, e mai plăcut la coborâș, e mai bine la vale. nu ești trist, nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vocea ta cristalină aș vrea să fiu cu tine, vorbind prostii la acest animal mic pentru totdeauna. șase în primul loc: fesele tale au obosit de alergare, le simți ca jupuite și presărate cu sare grunjoasă din salina preishta din dealul cel mare, unde temperatura este tot timpul anului minus unsprezece grade kalamen, te dor fesierii mari, dar și cei medii și mici, parcă cei mici dor cel mai rău, aceștia au ajuns, de efort, să secrete acid sulfuric, care, ai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Dănilă zis și Prepeleac, un încurcă-lume care printr-o chisnovată întorsătură a soartei ajunge de-l bagă în cofă și pe dracul. Ce s-o fi întâmplat, că moldovenii nu-s campioni la sprinteneală? Cu muntenii, e altă vorbă... Din dealurile Moldovei, prin hăul cosmic, descindem pe o misterioasă planetă. Planeta Micului Prinț (Întoarcerea din pustiu, după micul roman al lui Saint-Exupéry). "Muzica sferelor" generează, în tactul inimii ("limpede nu vezi decât cu inima"), o sonatină de rumori. Un poem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-tău ajungi de câte ori ai trebuință de ce-am spus eu? Vezi bine! Atunci care-i pricina de supărare când pomenesc de dânsul? Vorba ta, aud? DĂNILĂ (lasă iar din mână surcelele): Așa-i, Smarandă, cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mă duc, ce să fac? Oi trece din nou pe la frate-meu, Ispas, să-i cer împrumut carul. Pe urmă văd eu niște gospodari, ceva, care au de măcinat, pun sacii în car și la drum! Moara-i colea, peste deal. Mă chitesc așa, că-n două-trei zile ajung înapoi acasă. Tu, Smarandă, în vremea asta mai mână cei handralăi la pădure; niscaiva hribi sau hulubițe s-or mai găsi pentru o fiertură ca lumea. Câțiva căței de usturoi ceri peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sătulă-s până-n gât de-așa frăție! Că și Ispas, numai să nu-i fie de deochi, pe câtu-i de gros, pe-atâta-i de mototol! Se aude venind, cam de departe, lălăind cu puțintel chef) ISPAS: Hai, lelițo-n deal la vie, Hai, lelițo, haaai! Să culegem razachie, Hai, lelițo haaai... (continuă să se apropie, cântând) DĂNILĂ: Iaca-ia, vorbești de lup, și lupu-i colea! ANISIA (aparte): Doamne doamneeee, ce leliță și ce razachie ți-oi da eu, de mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
chiar de haimana. Spune-mi, rogu-te, trece săptămâna fără să aibă cumnatul Dănilă nevoie de car? Ba s-aducă lemne din pădure, ba căpiți din țarină, ba să meargă la moară, ba multe de toate. Și dă-i la deal, dă-i la vale, Ispas are de unde! Vezi că am dreptate? ISPAS: Ba eu văd că era vorba mai înainte de-o coadă de topor, potrivit de groasă și tare-ndemânoasă... Și mai văd bine c-ai uitat unde se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Mândre locuri și mândre drumuri, nimic de zis! Când cobori, crezi că de-acu' te prăvălești în bârlogu' tartorului. Apoi când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
când apuci a urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tălășmane, coarnele cele falnice poleite și bătute-n ținte la vreo intrare de dugheană. Ei, cine poate ști? Gata, ia hai la drum, că ne-apucă noaptea acuși. ONOFREI (din culise, pe zgomot de car mergând): Ho, ho afurisitule! La deal nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se uită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-un car, și de astăzi dimineață m-am tot frăsuit prin târg, doar-doar oi găsi ce caut. DĂNILĂ: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Gândeam să-mi iau pe dânșii un car și doi boi mai mici. Acu' zic altfel: să iau pe dânșii un car mare care merge singur! Oi fi eu vrednic să-l stăpânesc, la vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prânzișor sunt înapoi cu tot ce-mi trebuie. Câțiva gologani îmi împrumută el frate-meu, c-o să fie bucuros când o afla ce afacere prima am făcut. Gata, la drum, sus proțapul (ridică proțapul) și să ne cam ducem. Iaca, dealu-i ici, iar dincolo-i casa. Acu' am plecat, acu' am și ajuns. Hai, ia-o ușurel pe coastă. (Așteaptă o clipă) Nu vrei, da? Hai să te ajut. Hai împreună, până-i învăța drumul. (Trage carul) Așa, încetișor... (Carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]