1,473 matches
-
Tipografie clandestină", "Moartea partizanului"), Iulia Hălăucescu ("Centrala hidroelectrică „V.I. Lenin”") etc. În anul 1949, „Societatea compozitorilor români” este desființată și în locul ei este creată Uniunea Compozitorilor din România. Cu această ocazie, compozitori români de valoarea incontestată, considerați reacționari, formaliști sau decadenți, nu mai sunt admiși în noua organizație: Mihail Jora, Ionel Perlea, Stan Golestan, Dinu Lipatti (catalogat „fascist care vegetează departe de țară”), Tiberiu Brediceanu, Dimitrie Cuclin (care curând avea să fie arestat). Din compozițiile lui George Enescu se execută doar
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
Droysen în secolul al XIX-lea (în limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
numită și cânt gregorian, este un stil muzical liturgic utilizat în cultul creștin catolic. Inspirată de muzica primelor generații de creștini de pe teritoriul Imperiului Roman de Apus - aceasta avându-și, la rândul ei, originea în muzica ebraică și în Grecia decadentă -, muzica gregoriană s-a dezvoltat în secolele VI-XI. Deși de cele mai multe ori melodiile gregoriene erau învățate și transmise prin viu grai, scrierea documentelor datează din jurul anului 800. Numele său provine de la cel al papei Grigore I cel Mare (pontif
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
a redactat prefață la o lucrare inedită intitulată „Moartea lui Ludovic al XIV-lea”, operă a unor camerieri ai regelui Ludovic al XIV-lea . Și din prefață acestei lucrări răzbat deja inclinațiile promonarhiste și îngrijorarea pentru ceea ce i se părea decadenta societății franceze sub regimul republican. După ce fusese crescut în copilărie într-o tradiție republicana și anticlericala (tatăl său fusese un entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
scris și prefață la pamfletul antievreiesc de succes "Evreul talmudic" ("Der Talmudjude") al teologului catolic german August Rohrling. În 1888 Drumont a redactat un alt manifest, „La Fin du monde”, (Sfârșitul lumii)( în care înfiera ceea ce consideră el a fi decadenta societății contemporane. Insultat fiind în cartea „La France juive”, directorul de origine evreiască al ziarului „Le Gaulois”, Arthur Meyer (1944 - 1924), l-a provocat pe Drumont la duel. Ulterior acelaș Meyer, antidreyfusard și convertit la catolicism, îi va îmbrățișa însă
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
lui Teocrit este poezia unei societăți care se îndepărtează de problemele esențiale ale omului și societății, căutându-și refugiul în singurul cadru pe care îl vede nealterat de relele societății - în natură. În general, poezia alexandrina este o poezie a decadentei. Opera lui Teocrit a servit ca sursă de inspirație îndeosebi pentru Vergiliu (în egloge) și pentru poeții renascentiști.
Teocrit () [Corola-website/Science/314254_a_315583]
-
profesor și a predat la școlile din oraș și din împrejurimi. Golshiri a început să scrie ficțiune în anii '50. Prima colecție de nuvele a scriitorului a fost "Mesl-e hamisheh" [Aș Always] (1968). Opera "East & West 20" (1980) este povestea decadentei aristocratice, implicând și ideea nepotrivirii monarhiei pentru Iran. Imediat dupa producția filmului bazat pe cartea sa, autoritățile Pahlavi l-au arestat pe Golshiri, el fiind închis pentru aproximativ șase luni. Golshiri a mai scris o autobiografie, un român numit "Keristin
Houshang Golshiri () [Corola-website/Science/313379_a_314708]
-
exista ca și concept creator în mediile artistice ale epocii și-a găsit o justificare doctrinară în opera filosofului german Schopenhauer, „Lumea ca voință și reprezentare” (1819). Agitația, tristețea și descurajarea au fost în principal efectele acestui pesimism asupra sensibilității decadente, dar și trăsăturile esențiale ale personajelor „fin-de-siècle”. Platitudinea le afectează constant existența marcată de monotonia unei vieți mereu limitată la aceleași decoruri, de banalitatea spectacolelor naturale și de solitudinea individului închis în propria sa conștiință. ul pornește de la un sentiment
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
astfel mediată devine „artificială” și, deci, prinde „valențe estetice”. Pentru că estetismul în sine este o creație umană, o realitate, un fenomen sau o făptură în stadiul său natural nu poate fi nici estetică și nici frumoasă. Pornind de la această teză decadentă se dezvoltă foarte mult în epocă o conștiință a intelectualității, ce se va materializa în dragostea pentru artă. Întrucât opera de artă face parte din lumea artificialului, ea poate fi estetică și perfectă. Totul în decadentism este dublat, exact cum
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
artă. Întrucât opera de artă face parte din lumea artificialului, ea poate fi estetică și perfectă. Totul în decadentism este dublat, exact cum un spectacol de teatru dublează realitatea îmbogățind-o artistic și exagerând-o prin intermediul „artificialului” sau „artificiului”. Epoca decadentă coincide cu apariția unei tendințe profunde de refuz total a vieții obișnuite și a naturalului, în spiritul relativității promovate de Schopenhauer: „lumea este o reprezentare”. Eu nu văd ceea ce este, ci ceea ce este ce văd eu. De vreme ce oricum ceea ce omul
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
cea despre Salomea, dar și cele despre Dalida sau Elena din Troia. Romanul lui Huysmans, „A Rebours” prin identitatea fabuloasă a personajului Des Esseintes, surprinde cel mai bine exaltarea emoțională pe care o operă de artă o poate trezi spiritului decadent (este vorba despre celebrul tablou „Salomea” al lui Gustave Moreau dar și despre diferitele lecturi din Dickens). În decadentism, important nu este neapărat ceea ce se vede, ci „hermeneutica”: ceea ce se simte când se vede și rezultatul creator al acestei senzații
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
În decadentism, important nu este neapărat ceea ce se vede, ci „hermeneutica”: ceea ce se simte când se vede și rezultatul creator al acestei senzații. Este curentul care cere din partea publicului o cooperare la munca artistică în sensul „recreării”. Imaginea propusă de decadenți este una violentă, care șochează, având o putere fascinantă și terifiantă. Este imaginea care stimulează, care influențează. Pentru a obține astfel de efecte aceste imagini (indiferent dacă sunt pictate, gravate sau create prin intermediul cuvântului) trebuie să se îndepărteze cât mai
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
efecte aceste imagini (indiferent dacă sunt pictate, gravate sau create prin intermediul cuvântului) trebuie să se îndepărteze cât mai mult posibil de natural. Artificiul constă în culoare, în inovație, în felul de a folosi frumusețea podoabelor și a pietrelor prețioase. Pentru decadenți nu viața se dedică artei, ci arta se aplică vieții...viața ca artă. Viziunea decadentă schimbă prin subiectivitatea sa imaginea prin proiectarea propriei dorinți. Astfel, pentru receptor, opera de artă are un efect de lentilă, uneori concavă și alteori convexă
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
îndepărteze cât mai mult posibil de natural. Artificiul constă în culoare, în inovație, în felul de a folosi frumusețea podoabelor și a pietrelor prețioase. Pentru decadenți nu viața se dedică artei, ci arta se aplică vieții...viața ca artă. Viziunea decadentă schimbă prin subiectivitatea sa imaginea prin proiectarea propriei dorinți. Astfel, pentru receptor, opera de artă are un efect de lentilă, uneori concavă și alteori convexă, care reflectă printr-un sistem de reciprocitate propria plăcere... pentru că, potrivit decadentismului, perfecțiunea nu poate
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
și personaj de tablou dăinuie în timp, de vreme ce adevărata femeie s-a stins uitată de lume și pierzându-și farmecele. Același sentiment îl trăiește și dandy-ul Dorian Gray, personajul romanului lui Oscar Wilde, „Portretul lui Dorian Gray”. Pentru spiritul decadent, așa cum apare în operele literare ale lui Huysmans sau Wilde, dragostea pentru artificiu nu este altceva decât dragostea pentru perfecțiune, care se sustrage trecerii timpului. Ei sunt „dandy” care trăiesc într-o lume teatralizată de ei înșiși, creându-și propriile
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
teatralizată de ei înșiși, creându-și propriile vieți ca pe niște spectacole a-sociale, pe dos, și iubind arta, pentru că și-au înlocuit viețile cu ea. Senzațiile provocate și induse sunt așa de puternice încât astfel de personaje, în spiritul decadent al eroului de la sfârșitul secolului XIX, nu mai pot distinge realitatea de artă și invers...cum probabil că s-a întâmplat și cu artiștii decadenți care, trăind la intensitate maximă astfel de sentimente, își confundau propriile vieți cu operele de
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
ea. Senzațiile provocate și induse sunt așa de puternice încât astfel de personaje, în spiritul decadent al eroului de la sfârșitul secolului XIX, nu mai pot distinge realitatea de artă și invers...cum probabil că s-a întâmplat și cu artiștii decadenți care, trăind la intensitate maximă astfel de sentimente, își confundau propriile vieți cu operele de artă. Aici se ridică o întrebare: „operă de artă, în artificialitatea sa estetică, îi fascina pe decadenți prin ea însăși sau pentru ceea ce reprezenta ea
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
probabil că s-a întâmplat și cu artiștii decadenți care, trăind la intensitate maximă astfel de sentimente, își confundau propriile vieți cu operele de artă. Aici se ridică o întrebare: „operă de artă, în artificialitatea sa estetică, îi fascina pe decadenți prin ea însăși sau pentru ceea ce reprezenta ea în propriile lor conștiințe” și ”interiorități?”. Mai precis, prin apropierea de ideile decadente. Există dragostea pentru artă propriu-zisă, sau este o iluzie provocată și trăită la intensitate mare? De exemplu, se spune
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
cu operele de artă. Aici se ridică o întrebare: „operă de artă, în artificialitatea sa estetică, îi fascina pe decadenți prin ea însăși sau pentru ceea ce reprezenta ea în propriile lor conștiințe” și ”interiorități?”. Mai precis, prin apropierea de ideile decadente. Există dragostea pentru artă propriu-zisă, sau este o iluzie provocată și trăită la intensitate mare? De exemplu, se spune că Lenin îl aprecia pe Beethoven. Ce iubea el cu adevărat: muzica sau reflectarea acesteia în sine, adică sentimentul puterii nelimitate
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
și trăită la intensitate mare? De exemplu, se spune că Lenin îl aprecia pe Beethoven. Ce iubea el cu adevărat: muzica sau reflectarea acesteia în sine, adică sentimentul puterii nelimitate și emoția pe care aceasta o produce. Este posibil ca decadenții să nu iubească neapărat arta, ci visul pe care aceasta îl provoacă. Poate că astfel de întrebări și-au pus chiar suprarealiștii atunci când le-a venit rândul să nege veridicitatea decadentismului și să promoveze visul și fantezia irațională drept facultăți
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
protestelor partidelor istorice, Antonescu a continuat să avanseze pe teritoriul sovietic, la est de Râul Nistru, ocupând teritoriul dintre Nistru și Bug, pe care l-a folosit pentru a extermina dușmanii politici ai regimului, intelectualii și artiștii „nedoriți” sau socotiți „decadenți”, sute de mii de evrei (unii fiind evrei români deportați, alții fiind evrei sovietici localnici) și câteva mii de romi. După bătălia de la Stalingrad, însă, armata sovietică a început să avanseze și, în martie 1944, ajunsese pe teritoriul României. Din
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
eroine emblematice, și prin realizare, pentru că rămâne tranșant și puternic în transmiterea unui mesaj clar. Cu doi ani înainte ca Alexandru Ciucurencu să prezinte lucrarea care face obiectul acestui eseu, mai exact în septembrie 1947, Scânteia publicase o broșură numită ”Decadenta artei burgheze”. În paginile acesteia, Vasili Simeonovici Kemenov, istoric al artei și președinte al Societății relațiilor culturale cu străinătatea din URSS identifica problemele artei contemporane burgheze și trasă, în special prin negare, direcțiile pentru o artă realist socialistă, care să
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
reprezentării, în care figură feminină centrală nu este una complet idealizata, este prezent atât în cazul lucrării lui Rosenthal, cât și în cel al tabloului semnat de Ciucurencu. </p> Fără să agreeze alegoria, pe care o consideră ”structural aparținătoare artei decadente burgheze” (Bogdan, X), realismul socialist exalta totuși exemplaritatea eroilor și eroinelor din revoluții, lucru vizibil de altfel în iconografia vremii. Și cum se traduce această exemplaritate în imagini dacă nu tocmai prin tensiunea dintre universalul semnificației și realismul reprezentării?<spân
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
Vietnamului, care încearcă să devină membru în World Trade Organisation. S-a micșorat decalajul nivelului de trai dintre orașe și sate. Liderii Partidului Comunist își fac griji că prea multă liberalizare economică va slăbi puterea lor și va introduce ideile decadente în societatea vietnameză. Vietnamul a fost acuzat de reprimarea dezacordurilor politice și a libertății religioase. "Articol principal: Istoria Vietnamului" În cca 200 î.Hr. s-a format un grup vietnamez distinct în regatul independent Nan viet, dar a fost anexat Chinei
Vietnam () [Corola-website/Science/297683_a_299012]