1,420 matches
-
e"-"e" : "passer" non "passar" (va da "pasăre" în Română) 4) Betacismul sau confuzia dintre "v" și "b" : alveus" non "albeus" ( Rom. "albie") 5) Dispariția consoanelor intervocalice "v" și "b" : "rivus" non "rius" Schimbare de declinare la substantive: -trecerea de la declinarea a IV-a la declinarea I : "nurus" non nura" (rom. "nora") Construcția cu genitivul apozitiv preferabila: "vico capitis Africae" (pe strada capului Africii) non "vico caput Africae" (pe strada Capul Africii) Derivare în care ambele variante sunt corecte, dar autorul
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
va da "pasăre" în Română) 4) Betacismul sau confuzia dintre "v" și "b" : alveus" non "albeus" ( Rom. "albie") 5) Dispariția consoanelor intervocalice "v" și "b" : "rivus" non "rius" Schimbare de declinare la substantive: -trecerea de la declinarea a IV-a la declinarea I : "nurus" non nura" (rom. "nora") Construcția cu genitivul apozitiv preferabila: "vico capitis Africae" (pe strada capului Africii) non "vico caput Africae" (pe strada Capul Africii) Derivare în care ambele variante sunt corecte, dar autorul o considera corectă numai pe
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
ll get home before it gets dark." - Vom ajunge acasă înainte să se întunece. 6. Prezentul simplu cu valoare de trecut. În narațiuni sau pentru a sublinia efectul prezent al unei comunicări trecute. Cum s-a menționat mai sus, pentru declinarea la prezentul simplu persoană a treia singular ("he", "she" and "it"), ca regulă generală, trebuie adăugat "-s" la forma de bază a verbului. Sunt, totuși, câteva excepții. Dacă verbul se termină în: Verbul copulativ "be" are următoarele formele neregulate: "am
Prezentul simplu în limba engleză () [Corola-website/Science/324281_a_325610]
-
care nu au funcție sintactica, ci de modalizator, de conector logic, sau cele care constituie singure propoziții neanalizabile. În franceză, toate atributele substantivale și pronominale, precum și toate complementele exprimate prin substantiv sau pronume accentuat sunt formate cu prepoziții, înlocuind complet declinarea. Conjuncțiile și locuțiunile conjuncționale subordonatoare sunt asociate cu un anumit mod verbal la care se folosește predicatul propoziției subordonate circumstanțiale. Din punctul de vedere al formei se pot deosebi mai multe categorii de adverbe. Că în limba română, sunt adverbe
Părțile de vorbire neflexibile în limba franceză () [Corola-website/Science/330310_a_331639]
-
limbii arabe în trei categorii formale: "ism" (nume), "fi‘l" (verb) și "ḥarf" (particulă). Particulele sunt invariabile, dar "ism" și "ḥarf" au terminații variabile. Cuvintele sunt analizate în funcție de locul lor în vorbire ("mawḍi‘ fi-l-kalăm"). Sībawayhi introduce conceptele de "’i‘irăb" ("declinare, flexiune") și "‘ămil" ("operator"). Sunt expuse toate schemele lexicale cunoscute pentru nume, verbe și particule, grupate după numărul de consoane radicale (minimum două, maximum cinci). De asemenea, este discutată în detaliu derivarea ("ištiqăq"). Secțiunea dedicată morfologiei arabe ocupă aproximativ jumătate
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
Criticul Mihai Ralea remarca, în plus, că limba de conversație folosită de lumea bună este nefirească și forțată. Greșelile gramaticale și lingvistice existente în scrierile Hortensiei Papadat-Bengescu sunt frecvente: dezacorduri dintre subiect și predicat, folosirea greșită a prepozițiilor și locuțiunilor, declinările greșite ale pronumelor, franțuzisme neestetice și vulgare contrare spiritului limbii române etc. Se observă că autoarea a depus eforturi neobișnuite pentru a-și autohtoniza mijloacele de expresie. Prezența greșelilor de exprimare este însă incontestabilă până și principalul susținător al scriitoarei
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
cehe formate în secolul al XIX-lea, impuse ca standard după Primul război mondial de către lingviștii din Cercul lingvistic de la Praga. Or limba comună prezintă diferențe mari față de limba literară, mai ales în fonetism și în morfologie. De exemplu, în declinare, câteva desinențe sunt diferite în cele două variante. În vorbire, și persoane cu un nivel înalt de instruire amestecă formele literare cu cele comune. În aceste condiții, Schmiedtová propune stabilirea standardului pe baza „Corpusului național ceh”, o bază de date
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
de pe alte continente, evoluând și îmbogățindu-se continuu cu elemente din idiomurile pe care le înlocuiește în mare parte și cu împrumuturi din multe limbi străine. În secolele XIV-XVI (perioada francezei medii), limba evoluează, printre altele simplificându-se prin eliminarea declinării. În secolul al XVI-lea, cel al Renașterii, se împrumută multe latinisme și italianisme, iar limba literară se îmbogățește și cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în țară. Apar primele lucrări lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
gɛrə] > fr. mod. "guerre" [gɛːr] „război”. De asemenea, [t͡s] > [s], [d͡z] > [z], [t͡ʃ] > [ʃ] și [d͡ʒ] > [ʒ]. Structura gramaticală a francezei vechi se caracterizează, în ceea ce privește substantivul, adjectivul, pronumele și determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
determinanții, printr-o declinare cu două cazuri, cazul subiect (CS), pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul perioadei, în secolul al XIV-lea, declinarea dispare cu totul, marea majoritate a cuvintelor păstrând numai forma de la cazul regim. Articolul este o noutate față de latină, dar este mult mai frecventă lipsa articolului decât în limba actuală
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
pentru funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ, atribut adjectival și apoziția subiectului, și cazul regim (CR) pentru celelalte funcții, dar numai la masculin. Substantivele și adjectivele sunt repartizate în trei declinări. Exemple: La sfârșitul perioadei, în secolul al XIV-lea, declinarea dispare cu totul, marea majoritate a cuvintelor păstrând numai forma de la cazul regim. Articolul este o noutate față de latină, dar este mult mai frecventă lipsa articolului decât în limba actuală: "lit ed ostel e pain e carn e vin" (fr.
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
fiica acestuia (1530); tratatul de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei medii față de cel al francezei vechi este reducerea diftongilor și a triftongilor la câte o vocală. Structura gramaticală se simplifică prin dispariția totală a declinării, ceea ce favorizează stabilizarea topicii propoziției în structura subiect + predicat + complement, și relativa regularizare a conjugării. Dispariția din pronunțare a mai multor desinențe personale duce la generalizarea subiectului exprimat printr-un cuvânt aparte. Totuși, pronumele personal subiect aton poate încă lipsi
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele demonstrativ "cela" „această”). Franceză modernă, ca și celelalte limbi romanice în afară de română, nu cunoaște declinarea, ci doar câteva vestigii ale ei în domeniul pronumelui personal. Nu toți determinanții abstracți și toate părțile de vorbire nominale din franceză au corespondenți exacți în română. Astfel sunt articolul partitiv și pronumele adverbiale. Spre deosebire de cele din română, adjectivele pronominale
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
regăsește în cărțile Elenei Ferrante o formă de exces, pe care unii critici îl numesc “aproape shakespearian”, expresie a unei violențe brute, arhaice din inconștientul personajelor. Elena Greco, și-a educat corpul, și-a redus la tăcere instinctele sub masca declinării latine și a referințelor literare, convinsă că studiile, cultura și coconul protector al vieții burgheze vor avea asupra ei un efect liniștitor. “Este fascinant să observi această violență interioară care, la toate personajele, bărbați și femei, amenință să izbucnească în
Cine este misterioasa Ferrante?!... by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105856_a_107148]
-
DNA renunță la anchetarea Guvernului Grindeanu. Mai precis, procurorii au dispus disjungerea și declinarea la PÎCCJ a anchetei privind OUG 13, sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, printre care se numără prezentarea cu rea-credință de date inexacte Parlamentului sau președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte
DNA clasează dosarul OUG 13. DECIZIE privind anchetarea Guvernului Grindeanu by Scutaru Cristina () [Corola-website/Journalistic/102554_a_103846]
-
13 din Legea nr.78/2000, respectiv folosire a influenței ori autorității ca persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, 2. Disjungerea și declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni: - Favorizare a făptuitorului - Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde
DNA clasează dosarul OUG 13. DECIZIE privind anchetarea Guvernului Grindeanu by Scutaru Cristina () [Corola-website/Journalistic/102554_a_103846]
-
sa, că un conflict juridic de natură constituțională presupune acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor (Decizia nr. 53/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Totodată, prin Decizia nr. 270/2008 (publicată în
Klaus Iohannis, cererea către CCR de soluționare a conflictului juridic by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102599_a_103891]
-
Ca urmare a disjungerii, de către PÎCCJ, unei părți din dosarul privind tragedia din Clubul Colectiv și a declinării cu privire la săvârșirea unor infracțiuni aflate în competența DNA, procurorii de la Secția de combatere a corupției au dispus urmărirea penală față de mai multe fapte, presupus a fi săvârșite de persoane cu atribuții de decizie și avizare din Primăria Sectorului 4 București
Lovitură la DNA: Procurorii anchetează cadre militare din ISU în dosarul ”Colectiv” - Ultimă Oră () [Corola-website/Journalistic/101706_a_102998]
-
noțiunea de conflict juridic de natură constituțională constă în „acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor" (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea
KLAUS IOHANNIS, sesizare la CCR după votul din Parlament în cazurile Șova, Vâlcov și Nicolescu () [Corola-website/Journalistic/102199_a_103491]
-
Conflictul juridic de natură constituțională dintre autorități publice presupune "acte sau acțiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe își arogă puteri, atribuții sau competențe, care, potrivit Constituției, aparțin altor autorități publice, ori omisiunea unor autorități publice, constând în declinarea competenței sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligațiile lor", a statuat Curtea Constituțională. "Este evident că avem de-a face cu un conflict între puterile statului în contextul în care Senatul încalcă, pe de o
UNJR, scrisoare pentru Iohannis. De ce îi solicită să sesizeze CCR by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101175_a_102467]