2,754 matches
-
c) Presiunea sângelui din capilare realizează o împingere a sângelui din venule spre venele mari. Tonusul capilar acționează doar atunci când este crescut. d) Forța gravitațională favorizează circulația spre inimă a sângelui doar pentru venele situate deasupra cordului, pentru cele situate dedesupt efectul fiind invers. e) Contracțiile musculaturii scheletice a membrelor împing sângele din vene spre inimă, deoarece aceste vase au valvule ce nu permit decât circulația centripetă a sângelui. f) Pulsațiile arterelor satelite reprezintă un alt factor de împingere a sângelui
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
a spus: «Probabil pentru că vor să le dăm tunicile scurte pe care le purtăm pe deasupra». Le-au dat, însă aceia nu încetau să-i lovească. Atunci au adăugat: «Poate doresc să aibă tunicile noastre scurte pe care le purtăm pe dedesubt». Însă, după ce le-au dat și pe acestea, tot nu s-au oprit din a-i bate. Atunci au spus: «Poate vor să aibă și izmenele noastre». Și le-au dat și pe acelea. Atunci au încetat să-i mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Barnaba o predică pentru popor. Drept rod al predicării lor, un cetățean din Trento, pe nume Pellegrino, bogat și cunoscător al limbii germane și lombarde, după ce i-a îmbrăcat pe frați cu rase noi și cămăși ce le purtau pe dedesubt, și-a vândut averea ce-i rămăsese și a împărțit câștigul săracilor, iar apoi a fost primit în Ordin. 21. Apoi, fratele Cezar i-a convocat la Trento pe frații săi, iar după ce i-a îndemnat să păstreze umilința și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și să-și facă o nouă regulă de religios mendicant. Numărul acestora a crescut, și erau numiți cu ironie pădurari... După ce a mai trecut puțin timp, și-au făcut haine din pânză fină de in, nu din lână aspră, iar dedesubt aveau tunici foarte comode, iar pe spate purtau o mantie din pânză de sac și de aceea au fost numiți «Saccati» [cei îmbrăcați în sac]. Și-au făcut sandale asemenea fraților minori. Toți care voiau să inventeze un nou ordin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
jocului; jucătorul care nu a reușit să prindă pe cel „mic” va da acestuia coarda, schimbând rolurile. În jocul următor se vor schimba rolurile. Lanțul Obiective: Dezvoltare fizică armonioasă: Exersarea pozițiilor stând depărtat, pe genunchi. Însușirea termenilor „scurt”, „lung”, „deasupra”, „dedesubt”. Inițiere în aprecierea corectă a distanțelor. Desfășurare: Participanții la joc se grupează în două grupe: jucătorii și „descurcărețul”. „Descurcărețul” va sta cu mâinile la ochi sau va fi legat la ochi pentru a nu vedea cum ceilalți jucători se încurcă
Hai să ne jucăm! by Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Science/1298_a_1943]
-
generale. Împachetările reci se realizează prin învelirea parțială sau totală a corpului (capul fiind lăsat liber sau cu o compresă pe frunte) într-un prosop sau cearșaf înmuiat în apă rece la temperatura camerei, peste care se înfășoară o pătură (dedesubt se așterne un material impermeabil). Efectul este mărit prin stropirea cearșafului cu spirt medicinal, oțet aromatic etc.; atunci cearșaful se usucă și se schimbă de mai multe ori. Împachetările sunt indicate în bolile febrile (gripă, reumatism articular acut, în caz
XI. Etapele prelevării şi preparării remediilor fitoterapeutice. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2112]
-
cinci luminițe, trupurile contopindu-se în desen. Jos spre ușa foișorului, cinci trupuri de femei privite din spate erau surprinse în plină mișcare. Aveau gesturi grațioase, una bătea în ușă, una alerga, alta implora cu brațele în sus spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat să se vadă caftanul negru, sumes cu mâneci lungi și manșete late din atlas venețian verde cu flori aurii. Caftanul se încheia în față cu un șir de nasturi mici de argint cu spărturi mărunte de rubin. La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boierilor băjeniți în Ardeal și în sfârșit ultimul, Constantin Știrbei, cel ce furase în vremea lui Șerban Vodă banii pentru ovăzul cailor. Numele lui Știrbei era subliniat cu trei linii. Mihai cu mâna tremurând dădu la o parte prima foaie; dedesubt, un teanc cam de douăzeci, treizeci de foi scrise mărunt conțineau un fel de transcriere a actelor de propri etate pentru moșiile lui Brâncoveanu, doar că la fiecare era adăugată istoria pe scurt a foștilor proprietari, toate terminându-se cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după ceea ce erau: boieri, târgoveți sau țărani, ci după omenia lor. Așa stând lucrurile, se îmbrăca adesea în haine simple și pleca prin țară. Într-o zi ajunse în Târgul Vasluiului. Era îmbrăcat într-o pelerină de negustor, dar pe dedesubt își pusese hainele domnești. Și iată ce văzu: un negustor rotofei se răstea la un țăran, pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat. Și-l îmbrâncea și-l lovea pe bietul om ghemuit în
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
om cu jale zicând în gândul lui: „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... Aș vrea să zbor și rana din pulpă nu mă lasă!” Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt Și o cămeșă ruptă bucăți pe dedesupt Pășea trăgând piciorul, încet, dar pe-a lui față Zbura ca o lumină de glorie măreață, Și-n ochii lui de vultur, adânci, vioi și mari Treceau lucioase umbre de eroi legendari. Opinca-i era spartă, căciula desfund Dar fruntea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Dumitrescu. - Pentru numărul de duininică, îi spuse. Și se ridică și își îmbrăcă paltonul, care în mod curios îl făcea parcă și mai mic. - Domnule, îmi spuse, debutezi. Scrie! Dar tot așa, de-astea ( și le luă cu palma pe dedesubt, astea la care se referea, și care puteau să-l încînte pe el atât de mult...). Să nu scrii altele, cel puțin o vreme, mă avertiză el. Mai târziu lărgești aria, te privește, dar pentru început e bine așa, să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mărunt? Mie mi s-a oprit dumicatul În gât și am făcut ochii mari. - Tu glumești? I-am dat cei 28 de lei pe care Îi pusesem pe măsuța de pe hol. - Pai, am pus și eu cei 50 de lei dedesupt, ți- am și spus, În drum spre baie, am crezut că Îi observi și nu mai plătești tu. - Nu se poate! Vorbești serios? Nu am auzit când mi-ai spus. Eu i-am dat toți banii. Am observat eu că
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pentru cei care intrau în Capitală. Toți dormeam în câmp; ofițerii aveau corturi turcești, dăruite de ruși, care se puneau cu mare înlesnire, însă le puneam numai seara, iar ziua încrucișam trei puști, aruncam o manta soldățească și un covor dedesubt; acesta era adăpostul nostru, căci nu dormeam niciodată două nopți la un loc. " Îmi aduc aminte - povestește Lăcusteanu - că, într-o dimineață, bărbierul roatei, tunzîndu-mă, mă lăsă jumătate tuns, fiindcă îl apucase cârceii, sărmanul; peste un ceas au fost mort
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
sus pe la tine, spuse zâmbind fata cea mare, care își lăsase pe mâna bărbatului casa și venise să o ajute pe mamă-sa la treburi și să o mai aline. Era cu părul prins în basma înflorată, deși pe dedesupt purta pânza neagră, iar mâinile, deși muncite, păreau ale unei doamne de oraș. Se întoarse sprintenă pe un călcâi și își făcuse loc pe ușă afară. - Zi-i să intre, tată, ce-l ții la ușă, că doar n- o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
el în chip nedeslușit, ca și cum ar fi venit din strada sau din curtea vecină. Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lățimea camerei. Nici un tablou pe pereți. Deasupra biroului, un ceas mare, rotund, ca un barometru. Două ferestre, perdele grele. Trei fotolii, unul tras în colț, lângă masa rotundă. Aproape de fereas tră altă masă mică, cu două polițe ; în cea de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată, ouă umplute, friptură de vițel, țuică, chiftele, cârnăciori, castraveți murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pierde un nou grup, apoi etajul trei, la dreapta, la stânga, liftul a pornit mai departe, doi pași înainte, pupitrul Șefului, biroul învelit cu sugativă verde, în fața planșetei, da, aici, măsuța veche, răbdătoare, cu două rânduri de sertare și înțeleaptă stinghie dedesubt, pentru picioare. În sfârșit, scaunul : locul în fagure, zădărnicia și bravura. Apare colegul Lucian. A semnat condica de pe masa Șefului, nu privește pe nimeni, ajunge la biroul său, schițează un semn scurt în aer, salut, spre vecin, fără a-l
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cabalin, osos, supt : perucă lățoasă, spectaculoasă. Depusese geanta pe birou. Scoase din geanta roșie cheia sertarului. Vârî cheia în broască, răsuci, trase sertarul. Scoase un vraf de hârtii : diagrame, schițe, standarde, planșe, proiecte, tocul riglei de calcul. Trase sertarul de dedesubt, scoase borcanul, paharele, lingurița. Domnul Stork și mărunțica Marilena Albu urmăreau cu nerușinare cum Vera depune pe biroul A.P. un pahar de nes. Cu celălalt în mâna dreaptă, se așeză pe scaun. Strecură la loc, în sertar, borcanul negru MOCA
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai avut era deosebit. Cred că ai lucrat cu plăcere. Glasul însoțitorului vine calm și cald. Ar trebui somat cu întrebări urgente, importante, dar n-are rost. — Nu știu încă, nu m-am gândit. Și tot zâmbește, cu buza de dedesubt împinsă înainte. S-ar zice că primește cu ironie orice evaluări ale viitorului. Domnul cu păr ondulat și scurte șuvițe argintii își trece mapa sub brațul stâng. Scoate mănușile. Îmbracă stânga, dreapta. Celălalt vâră ambele mâini în buzunarele scurtei îmblănite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la patru, cică Îți leagă și mințile dacă vor ele... Chiar atunci apare nevastă-sa În poartă. Gicule, hai acasă repede, că s-a spart o țeavă n baie și curge șuvoi, de-abia au terminat de zugrăvit ăia de dedesubt. Da’ ce faci cu floarea, să nu te deochi, te-a lovit romantismul cu gust de bere? Gicu țâșnește cu trandafirul În mână, trece În viteză maximă pe lângă femeie și strigă: Lasă, mami, că-l pun În ghiveci pe-ăsta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
regulă, singura șansă în istorie a țărilor mici este obediența. Minciuna are multiple combinezoane lexicale. Înalță - te cât mai mult, ca dușmanii să fie obligați să scuipe în sus. Unii reușesc să rămână deasupra, numai dacă știu să sape pe dedesubt. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Succesul nemeritat nu poate evita ignoranța. Un premiu satisface orgoliul câștigătorului și distruge ficatul adversarilor. Lichelele - acești viguroși dăunători ai valorilor. În absența paranoicilor, Pământul ar fi fără buric. Scriitorii mediocri sunt cei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lui aruncă flăcări. 22. Tăria lui stă în grumaz și înaintea lui sare groaza. 23. Părțile lui cele cărnoase se țin ca turnate pe el, neclintite. 24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. 25. Cînd se scoală el, tremură vitejii, și spaima îi pune pe fugă. 26. Degeaba este lovit cu sabia; căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic. 27. Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. 28
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
este un personaj însemnat. Arătau perfect, exact ca-n filme... splendide, una brunetă și cealaltă blondă, amândouă aveau haine lungi de blană până aproape de pământ, nu se începuse campania împotriva vânatului, iar când și le-au lăsat la garderobă, pe dedesubt purtau două cârpulițe denumite pretențios fustiță și bluziță; pe deasupra ascundeau sau mai exact, își arătau picioarele băgate în cizme înalte și piepții care ieșeau din granițele obișnuite ale țării noastre, Europa actuală. Contrariile se atrag ca polii opuși ai magneților
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dacă ești mai tinerel. Sarafanul, pustiule, era cel mai excitant obiect de îmbrăcăminte pe care-l purta eleva de liceu, strâmtat prea tare, scurtat prea mult, scăzând de multe ori nota la purtare, așa bleumarin cu cămășuța aia bleu pe dedesubt, tocit și frumos cum era el, mai ales când se chinuia ea, săraca, să-l scoată, fix pe corp, de nu ieșea nici cu Miliția Capitalei, mai pârâia pe la cusături, dar până la urmă tot îl scoteam noi, ce dracu', că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]