2,083 matches
-
la care nu mănâncă, ci e mâncat de viermi - răsplata pentru o viață de ospețe. Nu‑ți poți aplica eficient măsurătoarea ta umană. Până să‑i poți stăvili, morții te asaltează. Ce‑ar fi spus Ravelstein despre duioșia lui Rosamund? „Delicatețe feciorelnică.” Dând, poate, a Înțelege: „E o ființă sentimentală și trebuie lăsată În voia ei. Chestiunile astea trebuie gândite bine de fiecare adult. Cât despre salamandrele roșii, cred că le‑ar sta mai bine Într‑un sos de spaghetti.” La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bună dreptate să adaug aici un ultim capitol la aceste Memorii, capitolul 643, care să descrie noaptea petrecută cu Helga într-un hotel din New York, după ce am stat fără ea atâția ani. Las în seama unui editor cu gust și delicatețe să prescurteze, folosind nevinovate puncte-puncte, orice ar putea fi supărător. MEMORII ALE UNUI CASANOVA MONOGAM CAPITOLUL 643 Fuseserăm despărțiți de șaisprezece ani. Prima poftă trupească în noaptea aceea am simțit-o în vârful degetelor. Alte părți ale trupului... care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
La intersecția cu Bolintineanu, trupurile li s-au desprins din fundalul de umbră. Se priveau și glumeau; Magda își pusese o mână pe umărul lui, zguduindu-l ușor în timp ce clătina din cap. Bătrânul a încetinit brusc și, împingând cu mare delicatețe căruciorul, s-a ascuns în spatele unui stâlp. Eu m-am refugiat după o mașină. I-am văzut sărutându-se scurt de opt ori. Magda se unduia și-l mângâia, dar Andrei s-a desprins din sărutările ei în cinci cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gâtul mi se strângea. Nu știam ce să spun. Prin minte îmi defilau posibile cauze, discuții auzite de la părinți, certuri de demult, istoria personală a bunică-mii, cu evenimente la care aș fi putut face aluzie din naivitate (sau din „delicatețe”, cum spunea ea), și cu toate că vinovăția lucra cu folos, sondându-mi conștiința strat după strat, nu găseam nici un motiv valabil pentru această întunecare bruscă. - Te-am supărat cu ceva? am întrebat. M-a privit uimită. - A, nu, Doamne ferește, Doamne ferește, Mian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
degrabă să-l mai consider neconvingător decât să-l displac. Bună, zise el, salutându-i pe cei din grup cu mișcare a capului. Avea în mână o bucată de foetaj vârfuit cu creveți, din care mușcă cu atât de multă delicatețe încât abia dacă se desprinseră câteva bucățele din blatul friabil. Eram impresionată. Cum să te porți în societate, episodul 149. Tocmai spuneam, zise Helen pe un ton vesel, că se pare că i-au oferit postul de director artistic lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru era când scoase cu grijă dopul și văzu vaporii ridicându-se la gura sticlei. Înclină sticla cu delicatețe, de parcă ar fi fost nitroglicerină înăuntru. —Toarn-o ca pe bere, îi dădui eu instrucțiuni, pe marginea paharului. Urmărea rezultatul foarte mândru de el. Am ridicat paharul în cinstea lui. — Mulțumesc că m-ai ajutat cu sculpturile, Lurch, zisei eu. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei, cu atât era mai rău pentru mine. Parcă mă torturau cu picătura chinezească. Am cochetat cu ideea de a-i întreba pe cei de față dacă această expresie ar trebui să fie considerată, în circumstanțele date, ca lipsită de delicatețe, după care am abandonat-o, cu regret. — Dar ea știa de tine? Știa că-l omorâseși pe Philip? zisei eu, în schimb. Nu știu! zise Ben, aproape țipând. Dar știe ceva. Și nu mai suport! Își rotea privirea prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
geamăt scăzut, și repetă numele: „Mike, Mike“, scoțând sunetul ca pe-un vaier prelung, tăios. Rămase lângă cadavru, ciudat de dreaptă și de rigidă, și sunetul continuă să-i iasă din gâtlej. Îngrijitorul păși repede În fața ei și reașeză cu delicatețe pânza, acoperind ambele răni și apoi fața. Femeia se Întoarse spre Brunetti, iar el văzu că ochii ei erau plini de lacrimi, dar mai văzu ceva În ei ce nu semăna cu nimic altceva decât cu teroare, o pură teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
XVIII. — Ale fiului dumneavoastră? — Nu, zise Ambrogiani, acela de-acolo. Arătă cu degetul la stânga ușii, unde Brunetti văzu un portret al unei femei bătrâne ce se uita Îndrăzneț la privitor, cu un măr pe jumătate descojit Între mâini. Îi lipsea delicatețea celorlalte, deși era bun Într-un fel convențional, drăguț. Dacă celelalte ar fi fost pictate de fiul maiorului, Brunetti ar fi Înțeles regretul că băiatul alesese să studieze medicina. Dar așa, era limpede că băiatul făcuse alegerea potrivită. — E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fi apreciate de americani. Brunetti credea că ar fi mai logic ca ei să aprecieze reușita, dar asta nu era o opinie ce putea fi exprimată acum când Patta era În culmea exaltării și trebuia abordat cu cea mai mare delicatețe. — Ei bine, eu tot nu sunt convins, domnule, Începu Brunetti, dând voie Îndoielii și resemnării să i se simtă În voce. Dar presupun că e posibil. Doar n-am găsit nimic despre el care să sugereze altceva. Asta dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ridică În picioare, văzu corpul mai limpede, deși capul și umerii rămaseră În umbre. Asta nu conta câtuși de puțin; știa cine era. Un braț stătea Întins În fața corpului, cu mâna chiar la marginea apei, valurile mici lovind-o cu delicatețe. Celălalt braț era adunat sub corp. Brunetti se aplecă și-i pipăi Încheietura mâinii, dar nu simți nici un puls. Carnea era rece, udă din pricina umezelii care se ridicase din lagună. Se apropie cu un pas, se strecură În umbră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de mult s-ar fi străduit la capitolul aspect fizic, Amanda Hardwick nu-i ajungea nici la degetul mic vedetei de film blonde, tinere și superbe al cărei soț sexagenar intentase procesul de calomnie. —E foarte cunoscută, a subliniat cu delicatețe Alice, întrebându-se de ce se obosea să nu o jignească pe Hardwick. De fapt, știa de ce. O făcea de dragul Intercorpului, pentru ca nenorocita de ziaristă să-și joace rolul cu cât mai mult talent posibil pe parcursul procesului. Cu cât Amanda se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
corectat-o Jake. Sculpturile le-am făcut din magnetofonul ăla zdrobit. Dar, într-un fel, ai dreptate - am adus magnetofonul de la groapa de gunoi în același timp. Ce interesant, a bolborosit doamna Duffield în șervetul cu care își ștergea cu delicatețe colțurile gurii și care, numai de-ar fi știut, era tăiat dintr-un tricou vechi de-al lui Jake. A urmat un moment de tăcere atunci când varza a fost servită cu ajutorul capacului de la un termos, al cărui corp era așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stea, așa cum spunea el oftând, într-o casă „așa de plină de amintiri. Cred că ne-am certat la cuțite în fiecare colț din fiecare cameră“. Hugo a schițat un zâmbet, amintindu-și-l pe Tarquin plimbându-se cu o delicatețe teatrală prin casă, în timpul evaluării. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. În minte începuse să i se contureze o idee. Oare nu putea el să împuște doi iepuri dintr-un singur foc? Hugo a luat telefonul. —Tarquin? —C’est moi1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o șteargă de praf și a tras de inelul de deschidere cât de discret a putut. Plin de grijă, a turnat lichidul într-un pahar și i l-a dus lui Alice. Îți mulțumesc foarte mult. Alice a sorbit cu delicatețe. Bere. Băutura pe care o detesta cel mai tare. Cu excepția chestiei ăleia făcută din iarbă, pe care o adusese odată Jake și care ar fi trebuit să aibă niște calități de detoxifiere uluitoare. La vremea respectivă, Alice își spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut să mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
știi că și eu mă gândeam la același lucru, să nu îl denunțăm. Îmi era teamă pentru tine să nu faci vreun șoc la aflarea acestei vești. Îi șopti la ureche: te iubesc așa de mult! Apoi se apropie cu delicatețe și o sărută. Abia aștept să fim împreună, te doresc atât de mult! Au stat așa, minunte în șir, sărutându-se, fără să spună niciunul, nimic. - Sigur vom fi împreună, dragul meu, spuse într-un târziu, Frusina. Să așteptăm să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sau Coșbuc, ele având aceleași pasiuni, duse până la patimă, sau, chiar... crimă. Viețile lor se împletesc într-o povestire captivantă și plină de înțelegerea fină a observatorului (în cazul de față: autoarea). Vasilica Ilie se apropie de personajele sale, cu delicatețe și un bun simț, care ne dezvăluie propria-i structură sufletească. Le descrie, în sentimentele și trăirile lăsate la vedere, fără să intre „cu bocancii” în sufletele lor, fără a le agresa sinele cu complicate analize psihologice, până la aflarea rădăcinilor
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
uzând de o informație diversă, ce denotă o arie culturală impresionantă (mai ales pentru un „pușcăriaș”, mereu În luptă cu regimul comunist, prigonit și după ieșirea din Închisoare). Iar celor care agită mereu marota antisemitismului legionar, autorul le „servește” cu delicatețe o amintire (dintre multe altele care fixează cu fermitate adevărul În legătură cu acest subiect) despre Corneliu Zelea Codreanu (citez din evocarea „Gânduri despre Căpitan”): ,,Parcă Îl aud și astăzi, după mai bine de 54 de ani, pe bădia Erhan zicând cu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
continua să-l privească, surprinsă, dar, mai degrabă, cu aceeași admirație, cu care-l primise, În urmă cu mai bine de treizeci de ani, În ușa grădiniței, adus, de mânuță, de către mamă-sa. Acum, el se Încovoie, Îi luă cu delicatețe mâna și i-o sărută, apoi, o mângâie, pe părul, lovit, prin culoare și desime, de patina vremii și a vieții, Îi mângâie și umerii, o Îmbrățișă de-a binelea, după care, reveni la verticalitatea staturii sale atletice. Ea, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ri se gîndește la mine cometele, meteoriții neatenți și chiar unele particule de praf stelar explodează brusc (ați înțeles este vorba de efectul ri) 24. — Vă interzic să mă visați goală. nu știu dacă această frază spusă în șoaptă sau delicatețea cu care eram scuturat mă treziră din somn. în prima clipă m-am crezut chiar în prelungirea visului. oare nu era plauzibil ca Domnișoara ri, pe care tocmai o visam goală, să se întoarcă spre mine, întrucît și eu eram
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fel, masa la care așteptam să-mi vină rîndul la marea frază de început de roman promisă de Guy. Uneori mă și vedeam în situația fericită de a începe să scriu imediat ce îmi va fi fost furnizată, la ureche, cu delicatețe, mult-așteptata frază Big Bang. Domnișoara ri era acolo pentru a-mi aduce sandvișuri și cîte o cafea sau cîte un pahar cu apă, iar eu ar fi urmat să rămîn nemișcat la masă, scriind, scriind ca un nebun, storcînd cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
le mai spuse Bernard, de data aceasta în șoaptă. apoi reveni în cameră pentru a o elibera pe Corona din cușca ei (din valiza ei) și pentru a o instala pe masa de lucru. în timp ce mîinile sale o extrăgeau cu delicatețe pe Corona din valiză, privirile lui Bernard fură atrase de patul cu cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor intrigat, de obicei, totul era perfect în camera lui, ori de cîte ori o lua în primire, și chiar atunci cînd cobora
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
explica bărbatul cu voce de bariton. La noi este inimaginabilă o ciorbiță de legume fără lobodă și leuștean. între timp mătușa masek și domnul Bruno reușiră să aprindă cărbunii pentru grătar, iar o anumită doamnă Warnotte îmi ceru cu infinită delicatețe să-i dau voie să culeagă din grădina mea și cîteva roșii. — nu știu cum se face, dar sunt la fel de parfumate ca și trandafirii dumneavoastră, spuse ea. mirosul de cărbune încins și imediat cel de cîrnați puși la grătar inundară aerul spre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]