1,654 matches
-
la iveală și se mai lasă recunoscută. Chiar și atunci când ne place o carte, un soi de delăsare sau un fel de moleșeală ori un lasă-mă să te las încep să funcționeze de parcă ar mai exista destul timp ca deliciul cititului să fie și el acceptat. De fapt ceea ce a dispărut este vizibilitatea plăcerii lecturii. Nu mă refer la gemete ori icnete de voluptate, ci doar la știința renunțării la viteza vieții în care trăim. Poate că nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
decât plăcerea De-a merge cu trăsura!". Barbey d'Aurevilly, în spatele unui convoi, într-o zi cu ploaie și noroi, răspundea la condoleanțele vecinului său despre defunct: "Ce? îl plângeți? Măcar el e în trăsură!". Surugiul român nu gustă acest deliciu: "Cu dârloagele și biciul în mână, voi porni la drum! Ar dura prea mult să fiu dus la groapă cu rugăciuni cântate pe nas! Pe mine! Un călăreț! Și Heidi! Iouheidi! Aș sări din dric s-o iau la galop
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care dezvăluie o operație și a unui pasaj care exprimă afectele: Îi descheiasem pantalonii, i-o frecam cu o mână, iar cu cealaltă, din instinct, îi gâdilam coaiele. El țipa de plăcere: "Zeiță!... Curvo!... Dezmiardă-mi coaiele!... Oh! oh! ce delicii!... Cățea!... Târfă!... Divinitate!... Sperma... vine!...". Auzind asta, i-am luat cu totul pula mare în gură, mângâind-o cu limba și cu cerul gurii". L'Anti-Justine, pp. 175-176. Enunțurile la imperfect și perfect simplu atribuite naratoarei, plasate la începutul și
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cădea plocon o „sumă fabuloasă“! Atunci, entuziasmat numai la gândul acestei posibilități colosale, am scris câteva poezii, două dintre ele publicate. Găsesc în registrul cu scrisori trase la indigo încă o încercare, un rondel abia schițat în fuga lacomă spre deliciile visate... De-aș avea o sumă fabuloasă/ Mi-aș lua o mie de femei/ Și le-aș da, în pielea goală, -n casă,/ Drumul să-și mângâie prin odăi/ Fesele-n aoreole groase,/ Sânii (pentru una câte trei!)./ De-aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și să te împrietenești cu ei (care nu sunt „Bee-ish“)? Aventura eroului te învață să gândești „albinește“ („thinking Bee“), lăsând morala să se așeze pe fundul borcanului. Lăsați Xanax-ul. Încercați Bee Movie. Interviu îți dă și el același soi de delicii aproape gastronomice. Pasta din care e făcut, o lungă discuție purtată între doar două personaje, nu dă în foc să se ardă, dar nici nu se prinde de pereții cadrului și nici nu se diluează o secundă. Theo Van Gogh
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
care l-ar încerca un mare cronicar sportiv dacă i s-ar permite, pentru un scurt interval de timp, să alcătuiască echipa națională de fotbal. Scuzată-mi fie comparația rudimentară, dar în destule momente post-raport istoricul și-a consumat cu delicii situația de ieșire din statutul de martor, de comentator „de pe margine“. Un istoric care face istorie... Din păcate, sunt încă lăsate fără răspuns o serie de observații pertinente și extrem de civilizate venite dintr-o zonă deocamdată neimpusă intelectual, dar activă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
zona analizei politice. Un maestru al arborilor genealogici Poate cea mai amuzantă, utilă și surprinzătoare manieră de a sonda legăturile profunde din elita politică a tranziției este jocul genealogic (și identificarea relațiilor și legăturilor dintre familii) în care intră cu delicii Vladimir Tismăneanu de câte ori i se dă ocazia. Sunt lucruri pe care puțini le știu și pe care istoricul le fotografiază și le pune cap la cap cu maximă agilitate. Iată ce-am strâns din acest puzzle. Adrian Năstase a negat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
sau în veșnicile agende... am învățat din viața scriitorilor enorm... Nu le mai enumăr, sunt multe... Dar cu tronc mi-au căzut Jurnalul lui Samuel Pepys și Jurnalul pentru Stella al lui Swift. Primul, din păcate tradus fragmentar, e un deliciu al trândăvelilor mele casnice... Pe nevastă-sa, în cele mai nostime ipostaze (uneori Samuel o și mai caftește!), pur și simplu i-aș fi suflat-o, cum a reușit profesorul ăla de dans... Aflu doar din prefață că Samuel Pepys
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
excepționale ale nerisipitorilor, capodoperele de orice gen (poezie, proză, teatru) și monumentalele sinteze care vor fi fiind scrise în timpul fizic al consumării noastre critice și publicistice. Aștept noua viziune critică a celor scârbiți de impresionismul foiletoniștilor, mă gândesc, deja, cu delicii la noile grile conceptuale propuse și impuse de comentatorii, deocamdată, transparenți. Și mai aștept un lucru, unul singur. Să-mi arate cineva cu sublinieri pe text că, în urma acestei combustii publicistice și editoriale, scrisul meu a decăzut. Că scriu, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
la „îndureratul Milton al vremurilor moderne“ (I) Bogdan-Alexandru Stănescu Aud, Vasile, că ultima translațiune din epistolele înflăcărate ale lui Jim către Nora a trezit sentimente revoltate într-o zonă a publicului cetitor, public care bănuiesc că ar putea privi cu delicii porcăria de film biografic în care Ewan McGregor îl „joacă“ pe Joyce... De ce zic că aceste doamne ar fi salivat în fața scenelor cu McGregor purtând celebrii ochelari și posedând-o în culmea geloziei pe o biată Nora? Pentru că e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
nu se dezminte și face din rigoare și exactitatea informației, un conviv pe care te poți baza, determinând apetitul pentru lectură cu sufletul la gură. Prețuiesc pe deplin acest tip de demers narativ și remarc unele subtile formulări, care fac deliciul lecturii. Cititorul este tratat ca un prezumtiv prieten, cartea legându-ne sub semnul generos al cunoașterii și al, valoriiă Vom spune că apariția acestei instructive cărți sporește interesul pentru cunoașterea valorilor autentice și deschide noi orizonturi de evaluare a potențialului
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
asistat s-a produs și o întâmplare nostimă. La circa 100 de metri de start, într-o îmbulzeală, un jocheu a căzut de pe cal, fără a fi grav rănit, iar calul a alergat cu aceeași viteză până aproape de finiș, spre deliciul spectatorilor. La aceste curse beția îmbogățirii peste noapte este prezentă în fiecare casă, deși nivelul de trai al locuitorilor este unul dintre cele mai ridicate din lume. În cazul nostru banii jucați pe pariuri i-am amortizat doar parțial. Diferența
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
seama o dată mai mult de fascinanta supraviețuire a creațiilor spirituale, dublate astăzi și de patologiile consumului ostentativ. Toate acestea sunt în măsură a compensa simbolic multe frustrări și neîmpliniri. Ne alimentăm inconștient din substanța vechilor mituri, trăind deseori și cu deliciile amăgitoare ale vieții prin delegație. E ca și cum am încerca să ne compensăm neîmplinirile, ambițiile frânte și mândriile tăinuite printr-o mare cheltuială de sărbători. Avem, poate, domestica iluzie că măcar o dată pe an ne putem permite să fim asemenea unui
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
său din 1992, Michael Jackson a funcționat asemenea unui veritabil terapeut național. Muritorul de rând și-a proiectat în mesagerul "Noului Olimp" ambițiile, dorințele ascunse, trăirile îndelung cenzurate, frustrările și neîmplinirile. Fanul Jackson de oriunde trăiește prin delegație, grație muzicii, deliciile imaginare ale transfigurării condiției lui de om normal. Vrea să experimenteze misterul dansului, magia ritmului, frenezia aproape extatică a dezlănțuirii totale a trupului. Provocând prin concerte asemenea trăiri, cântărețul american a stat el însuși sub semnul unor fantasme mitice. A
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cunoaște". Un exemplu actual: cu cât îmi oferi pe grila proiectului salarizării unice un coeficient mai mare, cu atât îmi ești un mai fidel și veritabil partener. De partea cealaltă suntem noi, cei mulți. Ne complacem deseori în vinovatele dulci-amărui delicii ale resemnării. ,, Fie pâinea cât de rea, tot ți-o fură cineva...". Ajungem să ne ironizăm eșecurile, fără a învăța ceva din ele. ,, Omul înțelept își face vara sanie și iarna o pune pe foc". Nu sunt fonduri pentru lemne
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pe viitorii învingători ai naționalei Romăniei și ai echipelor de club. De ce? Dintr-o iubire dezamăgită și pentru că fotbalul îmi oferă minunata șansă de a trăi la nivelul imaginarului magia jocului, a libertății, împlinirea prin arta depășirii condiției umane. Mister, deliciu, savoare, dar și dulce otravă a neputinței strecurată cinic și consecvent în suflet de acești magicieni de serviciu ai lumii contemporane: fotbaliștii! Finala cupei violenței la români Am vizitat cu puțin timp în urmă Târgul Jiu. Un oraș frumos, elegant
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cu familia profesorului Gottlieb (Pati și Ianoș) la Casa Universitarilor, unde luau zilnic masa. Era o mare plăcere să fii atunci în preajma lor, observând cum se completau de minune în susținerea unor conversații inteligente, cu glume și înțepături prietenești, spre deliciul celor din jur. Toți erau mari iubitori de artă, toți aveau o aleasă cultură generală și o minte ascuțită, gata oricând să găsească o replică superbă. Pornind de la o întâmplare, petrecută cu mai mulți ani în urmă, am încercat completarea
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
restaurare identitară."226 Timpul liber depinde mai mult decît în libertate de resursele financiare ale fiecăruia, căci diferențele de statut social sînt mult mai vizibile într-un spațiu restrîns și supus privațiunilor de tot felul. Aristocrații sistemului îl consumă cu delicii tacticos savurate la vedere, pe cînd sclavii îl risipesc adesea în discuții nesfîrșite sau în reverii prelungite, în fața televizorului sau în cîntece despre libertate, iubire sau avere. Oricum, în toate modalitățile de manifestare, timpul liber apare ca formă de absenteism
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pe astea trebuie să le ascultați! ăCa și Virginia Zeani sau Leyla Gencer, Viorica este o vedetă a înregistrărilor-pirat, înregistrări făcute pe ascuns de aficionados ai operei, multe dintre ele devenite azi comerciale și mai multe circulând pe internet, spre deliciul nostru și... justiția protagoniștilor. I-am dus Vioricăi câteva zeci, unele dintre cele mai reprezentative spectacole ale ei, de la Milano, Paris, New York, Martina Franca, Chicago sau Caracas). — Astea da, că sunt atât de vechi, parcă ar fi un film. — și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
propria lui plăcere, mielul care zburdă sau puiul de ciută care se joacă sunt făpturi fericite și binecuvântate, dar nu sunt artiști. Artist e acela care se supune unei reguli penibile, numai ca să ne ofere o nouă bucurie plină de delicii”. în această nouă concepție se recunoaște ca funcție esențială în teatru acțiunea regizorului, încât acesta începe să devină chiar vedetă de afiș, cum se întâmplă uneori și astăzi. El încetează a mai fi „un dirigent în slujba textului”, ci un
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
împărătesei Maria Theresia - câteva sute de bucăți: mi s-au părut totdeauna simbolul zgârceniei lui, deși nu mi l-am închipuit niciodată scăldându-și cu voluptate mâinile în maldărul de galbeni și arginți. Mie însă, comoara descoperită mi-a dat delicii, împingându-mă la furt: de fiecare dată când îmi vizitam bunicii, foloseam pretextul closetului din baie ca să șterpelesc câte o piesă. Hoț n-am devenit însă: consideram „comoara“ ca făcând parte din drepturile mele de erede, ținute deocamdată sub pecetea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu glumea nici atunci. Totuși, Riccardo era bun și de altceva. Mă târa în closet, să ne frecăm unul de altul sexele și să ne „sărutăm“ prin apăsarea buzelor lui pe ale mele. Nu pot spune că asta îmi dădea delicii, dar mă lăsam antrenat și, de câte ori el avea poftă, mă supuneam. Mi-a dat de altfel și primul motiv de gelozie: „iubea“ o fetiță de vârsta noastră care îi răspundea, mie în schimb refuzându-mi orice atenție, ceea ce mă făcea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la lecție nici la materiile unde nu aveam de ce să strălucesc, ci îmi dădeau nota maximă din oficiu. N-a fost spre binele meu, căci, neplăcându-mi niciodată să învăț după programă, am neglijat materiile prescrise, lăsându-mă în voia deliciilor lecturii mai mult sau mai puțin capricioase, nu întotdeauna riguros instructivă: în timpul lecțiilor, mi se tolera să-mi deschid pe bancă o carte care mă interesa pe mine și să mă scufund într-însa, uitând de ceilalți și de altceva
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în postură de fini intelectuali) mi-am făcut debutul de eseist, în vreme ce eram elev în ultima clasă de liceu, dând la tipar mai întâi un text despre Erasmus, a cărui actualitate o deduceam din Lauda nebuniei, citită de mine cu delicii într-o versiune franceză frumos ilustrată cu gravuri de epocă; apoi, un text despre Aneta Pascu, eroina imbecilă din romanul Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu, nu prea de mult apărut: o consideram pe nefericita studentă închipuită un fel de Don Quijote modern
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al XIX-lea până la al Doilea Război Mondial, a fost dominată, în principal, de considerații igieniste. Acestea erau asociate ideii că urbanizarea era o amenințare, conținea dezordine potențială. Abia după al Doilea Război Mondial, în paralel cu conversia țării la deliciile producției și consumului de masă, statul a considerat posibil să orienteze pozitiv creșterea orașelor. Planificarea urbană devenea mijlocul principal de modernizare a societății franceze și de asigurare a înfloririi tuturor. Ameliorarea condițiilor de viață ale populației mobilizate în industrie trebuia
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]