KorAP: Find »[drukola/base=democrat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...88 >

2,176 matches

Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424

dominant revenea partidului comunist. E interesant de observat faptul că directivele partidului comunist posedau cel puțin intuiția teoriei clivajelor multiple, eliminând dușmanii de clasă (partidele burgheze și aristocrate) și organizând un monopol riguros asupra reprezentanților muncitorimii constrângându-i pe social democrați să fuzioneze cu ei interzicând existența partidelor social democrate și țărănești. Activitatea acestor formațiuni a fost total neglijată de specialiștii occidentali, care le considerau, grăbindu-se puțin, simple "curele de transmisie" în serviciul statului. Astfel, agrarienii polonezi din PSL și

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
clivaje potențiale, unul teritorial și altul funcțional. Tabelul 4 ilustrează încercarea noastră de a integra vechile democrații populare în cadrul interpretativ rokkanian. Tabel 4 Revoluție națională Revoluție agroindustrială Revoluție internațională Clivaje Clivaje Clivaje Teritorial Centru / periferie Piață contra natură Postcomuniști contra democrați Funcțional Biserică / stat Proprietari contra muncitori Ultraliberali contra socioliberali Principalul merit al schemei noastre este acela că există și am putea glosa mult pe marginea denumirilor care să fie date unui clivaj sau altuia. Am avut ocazia să vorbim pe

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
și-a terminat mutația sa. Dar de asemenea, ČSSD se poziționează în mod clar pe clivajul proprietari/muncitori. În mod invers, slăbiciunea semnelor de ocupație a acestui versant al clivajului face ca ČSSD să piardă din voturi. Clivajul (post)comuniști/democrați (comuniști/anticomuniști) pune și el probleme și ni se pare foarte legat de situația tranzițională (pe de altă parte, acesta era fără îndoială observabil sub o formă poate diferită încă din anii 1920-1930). Ni se pare în mod larg supraevaluat

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
importante; între 1996 2000 a făcut parte din coaliția guvernamentală. Divizarea religios / laic se situează pe locul secund, imediat după divizarea economică, dar importanța religiei în Lituania este în declin. Rezultatele electorale decepționante ale principalului partid care reprezintă Biserica, creștin democrații, la alegerile din 2000 (3 locuri din 141) arată slaba susținere pentru activitatea politică a Bisericii. Aceasta a fost percepută ca o instituție care încearcă să introducă cenzura și să-și impună propria viziune asupra societății. La începutul secolului XXI

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
instituție care încearcă să introducă cenzura și să-și impună propria viziune asupra societății. La începutul secolului XXI, poziția Bisericii Catolice în ceea ce privește valorile sociale nu mai e de actualitate sau nu mai e considerată ca atare; în timpul anilor 1990, creștin democrații au încercat să treacă legislația care ar fi permis guvernului să impună controale și să pedepsească publicațiile care contraveneau decenței; ierarhia Bisericii era ezitantă din punct de vedere intelectual, conservatoare și destul de suspicioasă față de schimbare; poziția Bisericii asupra pornografiei, restituirii

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
s-a mărit cu ocazia alegerilor parlamentare din 2002. În 1998, cel mai important grup care reprezenta interesele religioase creștin-democrații nu a fost reprezentat în Parlament, problemele religioase / laice părând a fi mai degrabă de competența instituțiilor politice. Dar creștin democrații au reușit să revină în 2002, grație și activității Bisericilor tradiționale. Ca reacție la dezacordul popular privitor la guvernare, liderii principalelor Biserici ale Letoniei Romano-Catolică, Ortodoxă și Baptistă au refuzat să celebreze serviciul religios tradițional cu ocazia sărbătorii naționale de pe

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
culpabilității" devine imposibilă, dar politicienii și intelectualii ajung să pună în scenă un mit global al rezistenței și al dizidenței menit să legitimeze atașamentul lor recent față de valorile democrației. Ei se comportă astăzi ca și cum ar fi fost în mod secret democrați încă de la începutul carierei lor publice 79. Succesul irefutabil al acestei hermeneutici aproape oficiale asupra trecutului recent se datorează capacității sale de a întinde funcția justificativă a elitei către ansamblul societății. Întreaga națiune este în felul acesta scutită de orice

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
parcurge drumul de la capitalism tot către capitalism, trecând prin socialismul real", revoluția internațională se articulează, ca și la Rokkan, pe două axe: prima, axa teritorială, se dovedește a fi "totalmente tributară epocii comuniste", întrucât duce la nașterea clivajului postcomuniști versus democrați pe baza unei contradicții (comunitate politică versus societate civilă) și a unui conflict (totalitari versus dizidenți) proprii perioadei comuniste. A doua axă, cea funcțională, nu duce, potrivit lui Seiler, "decât la procesul de tranziție către economia de piață": aceasta creează clivajul

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
schimb, "clivajul potențial dintre maximaliști și minimaliști nu se conturează", în principal din cauza unei "tranziții economice prea lente, ba chiar incoerente"61. România este un caz care "se lasă mai greu de descifrat" decât cazul bulgar întrucât aici "clivajul postcomuniști/democrați se încrucișează cu un centru/periferie anterior socialismului real și specific spațiului Transilvaniei", la care se adaugă fenomenul total-naționalismului în sensul lui Morin", ilustrat de Partidul România Mare, adică "o sinteză între naționalismul irațional și difuz moștenit de la Imperiul otoman

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat joacă aici un rol pivot, deoarece condamnă interzicerea sa de către comuniști în 1947, afirmând în același timp că a avut în perioada ulterioară o activitate clandestină care a mers până la înscrierea sa clandestină în Internaționala Democrat Creștină în 1987. Această situație nu este caracteristică unui singur partid, regăsindu-se și în cazul altor șapte forțe politice care afirmă că au funcționat în ilegalitate în perioada comunistă. Fenomenul care ilustrează ceea ce Daniel Barbu numea "anticomunism postcomunist"86

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
ideologică. Este o reprezentare a conflictului politic ca structurant al întregii societăți, inlocuirea judecății axiologice printr-o antologie. Pornind de la un fapt observabil asupra căruia analiștii sunt de acord tranziția de la comunism democrație opune în mod necesar vechii comuniști noilor democrați anticomuniști concluzionăm că este vorba de expresia unui clivaj fundamental și structural al societății. Acest procedeu consistă în privilegierea unei viziuni particulare a comunismului, nu întotdeauna împărtășită de majoritate viziunea unei experiențe totalitare de la inceput până la sfârșit. Este viziunea comunismului

Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426

principalelor provocări pe care le putem identifica la adresa sistemelor democratice actuale. Dogan arată că odată cu expansiunea democrației, asistăm la o diluare a esenței sale și la o criză a încrederii principalelor instituții. Pe baza unor sondaje conduse în mai multe democrații acest capitol identifică o tendință sistematică de descreștere a încrederii în principalele instituții politice democratice în treizeci de democrații actuale. Dacă a doua parte a volumului reflectă cu precădere preocuparea lui Mattei Dogan pentru analiza provocărilor care au apărut în

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
odată John Stuart Mill, doar dacă reducem pe cât posibil numărul variabilelor care interacționează, putem avea mijloacele de a observa influența factorilor pe care vrem să-i studiem. Este mai ușor să testezi ponderea anumitor reguli instituționale în comportamentul politic alegând democrații care au valori comune, decât să incluzi în analiză regimuri autoritare sau pseudo-democrații. Știm că un comparatist, spre deosebire de un chimist, nu poate elimina niciodată impactul mediului. Nu există două națiuni în lume care să permită cercetătorului să măsoare influența religiei

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
o relație între macrocefalism și centralizarea statului, așa cum există una între policefalism și federalism. Cele mai multe dintre statele federale Statele Unite, Germania, Canada, India, Nigeria, Australia, Elveția sunt policefale. Dacă anumite țări policefale nu sunt, istoric vorbind, federații e vorba totuși de democrații consociaționale, precum Olanda sau Belgia, cea din urmă evoluând de altfel ulterior în direcția federalismului. Alte țări, ca Italia, Spania sau Maroc, sunt caracterizate de un regionalism foarte puternic și de existența mai multor orașe importante. Excepțiile puține, precum Austria

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
mod deliberat să le distrugă, fie pentru că aceste elite au întreprins fără să-și dea seama acțiuni care au dus la prăbușirea regimului. Acest argument este susținut cel mai bine de o trecere în revistă cronologică a întregii serii de democrații năruite. Analiza cronologică este esențială pentru că elitele politice erau foarte atente la acțiunile omologilor lor din alte state. Ceea ce se întâmpla într-un stat vecin era adeseori luat ca model ce putea fi copiat, ca o previziune sau ca un

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
majorității publicului. Aleși potrivit regulilor constituționale, mulți dintre aceștia pierd susținerea majorității publicului imediat după alegerea lor. Doar retrospectiv pot istoricii să pretindă că o parte dintre lideri, în ciuda nepopularității temporare, au luat cu toate acestea decizii înțelepte. În cele mai multe democrații, liderii se comportă ca și cum ar reprezenta majoritatea populației, în timp ce în realitate aceștia sunt susținuți doar de către o minoritate. Aceasta este una dintre sursele neîncrederii politice. Corupția și efectele sale corozive În cele mai multe din țările europene majoritatea populației și-a perceput

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
prim-miniștri japonezi, al președintelui italian Leone sau al celui american Nixon. Este timpul să revizuim concepțiile cu privire la scandal pe care le-au răspândit moraliștii. Pentru ca scandalurile să izbucnească două condiții sunt necesare și acestea pot fi întâlnite doar în democrații: libertatea presei și independența tribunalelor. Scandalurile sunt simptome ale vigorii democratice. Impactul media poate fi demonstrat printr-o analiză de conținut a cotidienelor și săptămânalelor. Numeroase pagini au fost scrise cu privire la corupția la nivel înalt în multe țări europene. Mulți

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
de la Vest la Est, acolo unde costurile de muncă sunt mai ieftine. Nu este greu de imaginat care ar fi fost rezultatele unui sondaj asemănător realizat în 1930 în Franța, Germania, Marea Britanie sau Italia. Astăzi, toate țările vest europene sunt democrații pluraliste: și așa cum este bine știut, statele liberale nu tind să se lupte unul cu altul ("liberal" în sensul englez al noțiunii și nu în cel francez). Încrederea reciprocă între popoarele vest-europene contrastează cu absența unei astfel de încrederi în

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
înțelegem dinamica legitimității politice nu trebuie să neglijăm factorii economici și culturali. Legitimitate și nemulțumire Dată fiind această erodare a încrederii în instituții în special cu privire la Parlament ca instituție centrală un fenomen care a persistat zeci de ani în anumite democrații și mai mult în altele, ne putem întreba dacă în vechile democrații există riscul combaterii legitimității regimului politic. Răspunsul la o astfel de întrebare nu trebuie să fie speculativ. Ar trebui fundamentat pe baze empirice. Nu există o singură țară

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
politici noi eficiente dezastrele economice pot deveni crize foarte distructive. Un alt tip de criză, mai puțin distinct, este cel care urmează prăbușirii rapide a unor regimuri democratice instabile. În Europa au apărut peste noapte douăzeci și două de noi democrații în urma Primului Război Mondial, iar opt democrații mai vechi au supraviețuit războiului: Belgia, Anglia, Danemarca, Franța, Italia, Olanda, Norvegia și Suedia (Spania și Portugalia ar putea fi și ele adăugate, cu toate că regimurile democratice emergente din cele două țări au sucombat crizelor din

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
Oare era societatea românească interbelică destul de matură pentru o democrație adevărată? Anglia a devenit o democrație reală după 1867, dată până la care practicase o democrație de fațadă, cu vot restrâns timp de multe generații. Doar șaisprezece țări erau cu adevărat democrații pluraliste în anii '30. Cincisprezece sau douăzeci de alte țări încercaseră în acea perioadă să adopte instituții democratice și eșuaseră deja. România este una dintre ele, la fel ca alte țări învecinate: Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, Austria și "surorile" ei

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
în Europa și a douăzecea în lume, lăsând în urmă nenumărate țări. Noțiunea de democrație mimată nu trebuie luată în sens peiorativ. Analitic, este neutră. În cimitirul democrațiilor La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial existau în lume puține democrații pluraliste. În acel moment, în 1939, Europa era cimitirul a cincisprezece democrații care se prăbușiseră între 1922 și 1938: Polonia, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, Germania, Italia, Austria, Spania, Portugalia, Cehoslovacia, Lituania, Letonia, Estonia și România. Dar tocmai în România, regimul

Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

au fabricat și dosare de disidenți, astfel că le-a fost cu atât mai ușor să devină credibili în ochii unor mase pe care defunctul lor șef, Silviu Brucan, un sinistru asasin moral din perioada proletcultismului, reșapat sub înfățișare de democrat independent, le-a denumit "stupid people". Mai mult, odrasle ale torționarilor comuniști au fost impuse pentru întocmirea dosarului de condamnare a comunismului, o condamnare cât se poate de inutilă câtă vreme rezultatul nu a fost decât unul de natură demagogică

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

economice germane în negocierile de achiziție a grâului românesc. O atmosferă „de neliniște și chiar de panică” a fost întreținută de cercurile evreiești, care se temeau de o suzeranitate economică a Reichului și instaurarea unui „puternic guvern” orientat spre dreapta. Democrații și național-țărăniștii au avansat ipoteza unei tatonări a Germaniei de către Anglia și Franța, prin regele Carol al II-lea, datorită „prestigiului său diplomatic”. Se aștepta revenirea regelui în țară pentru a se cunoaște pretențiile teritoriale ale Ungariei față de România, iar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din 20/21 martie 1944, s-a vorbit despre „Frontul Patriotic” din România dându-i-se o atenție specială, iar în noapte de 21/22 martie 1944 emisiunea postului „Vocea Americii” a fost consacrată, aproape în întregime, unui atac împotriva democraților români, pe care i-a acuzat de inactivitate și a amenințat că, pe viitor, alții le vor lua locul, aluzie la comuniști, singurii de altfel care aveau inițiative propagandistice și de sabotaj. Astfel de comentarii au provocat, după cum era și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]