2,049 matches
-
răpească cu puterea ceea ce i se refuza de bunăvoie și-ncepu împresurarea orașului. Totuși nu-i prea mergea cu sporiu, pentru că romîno-bulgarii nu știau bine meșteșugul împresurării și mânuirea mașinelor trebuitoare, împrejurare ce punea izbânda sigură într-un viitor prea depărtat. {EminescuOpXIV 104} Deci hotărî să ridice împresurarea și să mute aiurea teatrul războiului. Ioainnițiu, apucând din Tracia spre Macedonia și mai strângând la sine ajutoare de oaste, ținti la cucerirea bogatului și importantului oraș Tessalonic, din care apoi avea să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hanul Nogas, tot întreprinzător și tot plin de curaj, și, cu toate poticnirile de până acum, el arăta o hărnicie vie asemenea acelui șarpe care, zdrobit de lovituri, tot [î]și dovedește viața sa trainică în estremitățile sale cele mai depărtate, prin zvâcniri spasmodice. Pentru că Tuktai, ocupat într-un mod ostenitor cu luptele în contra lui Nogas, privea căsătoria ca un mijloc de moleșire pentru înăsprita sa viață războinică, el hotărî să-și amâne însurătoarea și retrimise împăratului, tatălui ei, pe mireasa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sfentislav și uni oștile sale cu ale acestuia. Oștile lor unite pustiiră ținuturile de lângă Em și siliră pe cele mai multe tării și orașe să li se supuie, între cari pomenim îndeosebi Ktenia si Rosokastron; alte orașe mult mai importante și mai depărtate, precum Sozopolis, cu localitățile de primprejur, apoi Agathopolis și Anchialos, suspinau cu cele din urmă răsuflări și se deprindeau cu ideea de a se preda în curând. Andronic împăratul, mâncat de griji, era amețit de nedumerire; căci pe când își dădea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Petru în anul l388. Dar cooperarea și ajutorul la război la cari era îndatorit în calitatea sa de vasal se obligă s-o dea în contra oricărui inamic al Poloniei, esceptînd însă pe prusieni și litvani, ale cărora țări, fiind prea depărtate și greu de ajuns, moldovenii să nu fie ținuți a se lupta în contra lor. Cu ajutor polon Roman izbuti într-adevăr să rupă la sine domnia în partea de nord a Moldovei, însă la un succes definitiv nu ajunse și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cădea reprezentațiunea întreagă, trebuie să iasă câteodată la iveală niște costume fără nici un fel de gust estetic, îndată ce-or avea numai oarecare garanție istorică. Ba e chiar consecvent de-a prefera, cu toată lipsa de gust, un costum mai (depărtat) rar, aflat abia prin scociorâre învățată, unui alt costum mai plin de gust și generalizat în timpii aievea, căci prin această consecință se câștigă o deosebită satisfacere, aceea a unei justificări surprinzătoare prin esactitatea istorică. Și acela care ar putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care de aceea e și obiectiv-necesară. Unitatea obiectivă a toată conștiința (empirică) într-o conștiință (apercepția primordială) este așadar condiția necesară a toată aprehensiunea posibilă, și afinitatea tuturor fenomenelor (depărtată ori apropiată) este consecvența necesară a unei sinteze în imaginație care e apriori fondată pe reguli. Deci și imaginația este o facultate a unei sinteze apriorice, din care cauză-i dăm numele de imaginație productivă și, întru cât nu intenționează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
folositor pentru a mănținea un stat deja cu tărie întemeiat. {EminescuOpXIV 906} {EminescuOpXIV 907} Și cu toate acestea, când trecem în revistă lista lungă de sofisme, ingenioase sau grosiere, la cari pot avea recurs oamenii de stat, câte fapte istorice, depărtate sau proaspete, câte portrete, câte tipuri binecunoscute nu ne vin pe rând în aducere aminte! E adevărat, și noi o spunem asemenea, că sofisma nu implică totdeuna rea-credință, intenția de-a amăgi cu bună știință; există o sumă de sofiști
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuprinsă. Întregul glob are însă un centru cătră care se grămădește toată N-am amestecat noi românii aceste cercuri? N-am lăsat neobservate locuri mai apropiate interesului bine înțeles al nostru și ne-am alipit de cercuri cu mult mai depărtate? Centrul cercurilor concentrice este incert în viața spirituală a românilor [Nota lui M. Eminescu] {EminescuOpXIV 922} puterea gravității, după legile naturei. Interesul general uman l-am însemnat că ar fi acest centru; dacă acum cineva, în interesul culturei sale, ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
EminescuOpXIV 922} puterea gravității, după legile naturei. Interesul general uman l-am însemnat că ar fi acest centru; dacă acum cineva, în interesul culturei sale, ar începe prin a se ocupa și a persista asupra unui teren de știință foarte depărtat, spre a avea în cultura sa ceva deosebit și căutat, dacă o femeie, în loc de a citi asupra celor mai bune principii de educațiune pentru copii, s-ar ocupa cu deosebirea ce există între constituțiunea ateniensă și cea lacedemoniană sau asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că aeronautul care face această călătorie pentru cercetările sale de știință naturală, el nu se depărtează prin asta decât prea puțin de centrul de interes și scop cari-i aparțin lui, fiindcă pentru cercetarea științifică nu e nici un teren prea depărtat îndată ce în genere numai poate fi ajuns; pentru cultură însă ca atare există un început și un progres cert dacă nu e s-o confundăm cu diletantismul. De această lege fundamentală a culturei se înlățuiesc acuma mai multe consecvențe. - Mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e cult", sau dacă zicem "acest medic e-un om cult". {EminescuOpXIV 923} Medicul nu este însă numai medic, ci totodată și om. Determinarea celui mai apropiat cerc de cunoștințe, precum și direcțiunea în progresul, peste acela, la o cultură mai depărtată a fost înrădăcinat [ă] în interesul central al chemărei sale. Întru cât însă medicul se privește numai ca om, el are un interes general omenesc, este prin asta nemijlocit transpus într-o cu totului altă sferă a inteligenței, prin posesiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
crează o mașină, cel de departe, care pierde gunoiul, ruinează o mașină. Neavând a plăti transport, cel dentăi poate plăti producte cari se-nmulțesc repede, precum cartofi, legume, sau de acele a căror constituție gingașă nu permite transportarea pe piețe depărtate. În toate țările găsim dovezi că puterea de-a mănținea comunicația cu lumea crește cu sporirea comunicației dinlăuntru, precum puterea de susținere * și de asimilațiune crește în rațiune directă cu organizațiunea. Comerțul are de obiect transportul și distribuțiunea productelor. Comerțul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dorea atît de mult să vadă, să pipăie și să deschidă casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“. În noaptea aceea Julius a luat hotărîrea de a o zbughi din palat și de a, intra, o dată pentru totdeauna, În depărtatul și misteriosul pavilion al servitorilor, care ascundea acum o comoară. Chiar mîine va merge acolo; acum, În noaptea asta, nu. Abia terminase supa și leagănul Își potolea din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
termine cît mai repede. Julius asista la acest asediu al maică-sii. CÎnd Cinthia punea Întrebări, el stătea nemișcat, cu urechile mari și clăpăuge ca niște foi de varză, cu mîinile de-a lungul corpului, călcîiele lipite și vîrfurile picioarelor depărtate ca un soldat În poziție de drepți. Asediul avea loc În camera de baie pe care o folosise tatăl lor. Sticluțele lui de toaletă Încă mai erau aici; nu fuseseră clintite din loc, erau aici loțiunile, cremele de ras, bricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își aminti că de cîteva zile era mai liniștită și abia acum băgă de seamă că de cel puțin o săptămînă nu se mai Îmbrăca În negru. — Și tu? Se repezi la Julius, care stătea drepți și cu vîrfurile picioarelor depărtate, simți din nou nevoia de a-l ști mic de tot și, În loc să-i spună acum ai Împlinit cinci ani, ar trebui să te dăm la școală, Îl sărută Învăluindu-l În parfumul ei fin. — Mămica e grăbită, darling, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cine vrea să facă o scamatorie?“, cînd, fără ca cineva să fi băgat de seamă (În afară de Vilma și Cinthia), descoperi că, alături de el, chiar lîngă masă, răsărise un băiețel urecheat care stătea În poziție de drepți, cu călcîiele lipite și vîrfurile depărtate, ținîndu-și mîinile lipite de corp. — Eu știu să fac o scamatorie. — Să vedem, să vedem, să vedem! Cum te cheamă, băiețel? — Julius. Toți copiii se prăpădeau de rîs. Susan cea frumoasă era emoționată. Vilma murea de frică. Cinthia tușea: „Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbit chiar, el n-a mai stat mult pe gînduri și i-a Întrebat de ce foloseau toți o singură strachină, dar Vilma a intervenit: „Haide!“, Îl porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și invalizii În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se Întorcea de la școală. Baby Richardson mărturisi că se topise văzîndu-l atît de drăgălaș, apoi spuse că pe zi ce trece se făcea mai mare... Julius suportă aprecierile astea stînd țeapăn, cu mîinile lipite de corp, cu vîrfurile picioarelor depărtate și simțind că o urăște pe Baby Richardson. Ea ținea morțiș „să se cunune cu urechile lui“ și alte asemenea năzdrăvănii, ce-i drept În engleză nu suna atît de urît. Susan o Întrerupse ca să-l Întrebe pe Julius despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
interpune tainic între noi și lume și ne separă de viață în mijlocul viețuirii și de moarte în mijlocul muririi. Spre ce suferindă înălțare se îndreaptă duhul ființării? De ce ne doare orice apropiere și de ce se-nsuflețește respirația pentru tot ce-i depărtat? Unde-s brațe crude de muiere să-ți strângă oasele, tremurând de gând, și tu să-ți pleci urechea pe bătăile inimii ei îmbătate, nutrindu-ți groaza scumpă și voluptuos neconsolată?! Când ochii mi se-nchid și marginile mele le
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Tradiție ar fi putut să le vină și Lor În minte. Timp de un moment m-am gândit că poate Ei intraseră În apartament, făcuseră o copie după dischete, iar În clipa aceea Încercau toate combinațiile posibile În vreun loc depărtat. Calculatorul suprem În vreun castel din Carpați. Ce prostie, mi-am spus, ăia nu erau oameni de calculator, ar fi putut umbla cu Notarikon-ul, cu Gematria, cu Temura, mânuind dischetele ca pe Tora. Și le-ar fi trebuit atât timp cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Picioarele ne dureau de cât merseserăm pe străduțe și prin piețe și ne duseserăm la culcare devreme, dar fără să ne fie somn. Amparo se culcușise pe o pernă În poziție fetală și se prefăcea că citește printre genunchii ușor depărtați unul dintre micile mele manuale despre ritul umbanda. Când și când se Întindea alene pe spate, cu picioarele depărtate și cu cartea pe burtă, și rămânea să mă asculte pe mine, care citeam cartea despre rozacruceeni și Încercam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să ne fie somn. Amparo se culcușise pe o pernă În poziție fetală și se prefăcea că citește printre genunchii ușor depărtați unul dintre micile mele manuale despre ritul umbanda. Când și când se Întindea alene pe spate, cu picioarele depărtate și cu cartea pe burtă, și rămânea să mă asculte pe mine, care citeam cartea despre rozacruceeni și Încercam s-o atrag În descoperirile mele. Seara era plăcută, dar, cum ar fi scris Belbo În fișierele lui, istovit de literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
motiv”. „Pim”, Îmi spusese Lia, „ți-am văzut fișele, pentru că eu trebuie să le repun În ordine. Orice lucru descoperă diabolicii tăi este deja aici, uită-te bine” - și-și bătea pântecele, șoldurile, coapsele și fruntea. Așezată așa, cu picioarele depărtate Întinzându-i fusta, din față părea o doică solidă și Înfloritoare - ea, atât de fină și de elastică -, fiindcă o Înțelepciune calmă o ilumina cu o autoritate matriarhală.. „Pim”, nu există arhetipuri, există trupul. Înăuntru, În burtă, e bine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de la fereastră. Dacă raidul era unul rău, strigătele te scoteau din sărite, descoperise Duncan - Începeai să ți-l imaginezi pe Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar Miller continuă să cînte, peste toate vociferările, peste mugetul depărtat al raidului, și partea cea mai proastă era că, inițial, acest cîntec era, de fapt, foarte melodios. Unul cîte unul, oamenii tăcură de parcă l-ar fi ascultat. Chiar și Quigley Își aruncă solnița și nu mai urlă. Îți aud vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]