3,128 matches
-
din regiunea meridională a ținutului Lugdunense. Dacă în urmă cu două luni munții Sapaudiei îl îngroziseră prin vigoarea lor, dacă pantele înverzite de conifere ale munților Jura și desișurile de pe Loira îl apăsau, trezind în el neîncrederea tipică pentru cel deprins cu orizonturile largi, câmpia aceea într-un fel îl fascina. Impresia de planeitate pe care i-o dădea vederea acelei câmpii întinse, aurită de spicele în pârg și mângâiată de acel apus de iunie, era temperată de șirurile de plopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său. Distinse de acolo o masă de războinici dușmani, cei mai mulți dintre ei pedeștri, care înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în care se aliniaseră și după însemnele primitive, trase concluzia că era vorba de turingieni - luptători cumpliți, chiar dacă puțin deprinși cu manevrele. Judecând după desișul compact al sulițelor lor, erau mai multe mii. înspăimântat, Metronius își dădu seama că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând pentru totdeauna privirea rugătoare, surprinsă și nedumerită a Despinei. Deprinsese cu greutate și șovăire să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
păpușa, care "plîngea" cu desperare. Eu îi "mîncam" unul după altul degetele, pe care le declaram "acadele"; lipeam fruntea de a ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a deprins cu viziunea îngrozitoare, îi producea un acces de zgomotoasă ilaritate; îmi petreceam degetele prin câte un cârlionț al părului ei blond și, când uitam să mă ocup de floricelele ei de aur, îmi lua degetul, îl ducea la capul ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și un domn tânăr, bărbatul doamnei Ioan, care mi-a confirmat încă o dată diagnoza. O privea pe doamna Timotin cu frică, supus - obiectul ei. Am înțeles imediat că ea știe (numai ea și cu mine!) și se vedea că era deprinsă cu omagiile astea pasionate și tăcute și că le accepta fără să le răspundă, dar - sacrificiu imposibil unei femei adevărate - fără să le reprime. Păcat de Timotin că, în opacitatea lui, nu-i sensibil la astfel de complicații din jurul său
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Veți ajunge la capătul drumului sătui și odihniți. Ați Înțeles?!“ „Am Înțeles!“, strigă toți, În cor. Iar unii, ascultând povața, nu uită să adauge după cuvântul „Înțeles“ și „să trăiți“. „Așa, așa“, Își freacă palmele soldățelul. „Văd că Începeți să deprindeți bunele maniere, nu-i așa?“. „Așa-i, așa-i“, Îl acompaniază mai multe glasuri de femei și de bărbați. „Atunci strigați după mine: «Trăiască proletariatul. Trăiască Tovarășul Stalin. Trăiască Tovarășul Lenin. Trăiască comunismul atobiruitor!».“ Prizonierii, fără să stea pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca Pan și decorat cu frunze galbene de plop și praf de pin. Jina și-a închipuit cum ar crește un copil în sălbăticia aia, cum ar alerga în picioarele goale, cum ar învăța să tragă cu pușca înainte să deprindă cititul. Și-a închipuit cum ar arăta ea cu un păr ca al Helenei, lung până la brâu și spălat în apa râului. Zach a urlat „Bonzai !”, iar Jina s-a tras într-o parte, crezând că bărbatul o să sară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Charlie a început să dea din colț în colț rușinat. Nu, doar căNu-i nimic, mamă, a intervenit Danny. Lasă-mă să vâslesc. Drew i-a întins o vâslă, dar Jina a refuzat-o. Nu încă. Întâi trebuie să se deprindă cu barca. Ma-mă. Dacă n-ai observar, pe-aici nu sunt valuri. Ăsta nu-i vreun joc video, a șoptit Jina. Nu primești decât o singură viață. Danny s-a uitat urât la ea, dar expresia bosumflată nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o poznă că uitasem să spun unde plec. Era o regulă printre ciobani să se știe de fiecare unde e dus și ce face, dar eu eram încă necopt și nu mă deprindeam cu toate deodată. Am ieșit din pădure cărând după noi tăcerea care ne apăsa ca o pedeapsă. Acu’... ai să te duci cu el la mine acasă, a zis Baci către Badea Vasile. Nu mai poate să stea lângă oi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
planice, proporționale": așa-zisa transformare socialistă a acestora apărea ca un imperativ ineluctabil. Dar bancherii, industriașii și comercianții nu erau simpli plugari: aceștia erau oameni instruiți și cultivați, stăpâni ai unor active însemnate atât în China, cât și peste hotare, deprinși cu lupta politică și membri ai unor partide influente, care facilitaseră accesul la putere al Partidului Comunist în înțelegerea că fac parte dintr-un Front Unit. Transformarea socialistă a proprietăților acestora nu era o chestiune simplă, iar în absența acesteia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mare... Dumneata, boierule, nu ești de mult prin partea locului, nu știi... Vin mulți înecați, saracii... Pe unii îi cunoști, pe alții nu-i cunoști. De unde să știi parcă atâta lume? La început aveam o groază... pe urmă m-am deprins. Acuma știu că așa-i apa... Cere ea om... Când am venit întăi, nu știam. Știu că atunci, primăvara, s-a umflat și mi-a rupt pod, a dus căruță, tot, și se zbătea apa ca într-o negură... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce petrecere poate să aibă?... Așa-i... zise Lepădatu așezându-se pe laiță; și oftă trudit. —Așa... hm... începu iar moșneagul. Aici te sălbătăcești... A crescut și fata asta ca o sălbatică... Se mai duce ea pe la curte, au mai deprins-o mădămile de-acolo să vorbească și să umble... A mai fost de vreo două ori și pe la târg, la Săveni, și gata, ce vrei să știe?... Ei dă, trăiesc și oamenii cum pot... observă cu blândeță Niță Lepădatu. —De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
degete negre și uscate: Iaca, ici în vale-i curtea, cu toate acareturile... O casă scundă de bârne albea în vălcea, cătră iaz, înconjurată de șuri și grajduri acoperite cu paie. Are curte strașnică boierul... vorbi moș Nastase... Boierii îs deprinși cu odăi multe... L-am întrebat eu într-un rând: Cucoane Jor, ce-ți trebuie dumnitale patru odăi așa de mari? Ce faci cu ele?... Și el ce-a zis?.. Hm! el ce să zică? N-a zis nimic. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A început a râde... ș-a spus că el face foc... Eu știu? —Așa-i deprinderea, moș Nastase. Noi trăim în pământ, ș-afară. Nu știi dumneata cum îs iernile grele câteodată?... stăm afară în perdea, cu vitele... Noi suntem deprinși cu toate... Boieru-i boier, el are alte obiceiuri... El are altă piele... zise moș Nastase; și amândoi începură a râde. Coborâră, trecură pe dinaintea bordeielor. Câțiva oameni îmbrăcați în straie mohorâte umblau prin bătătură, adăpau vite, duceau cai de căpăstru, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bine? D-apoi cum? îi răspunse rânjind Faliboga. De ce s-au dus boierii noștri acolo? Ca să le fie mai bine!... Așa aș fugi și eu de iarnă, dac-aș putea... Da’ la urma urmei de ce să fug? acu m-am deprins cu dânsa... Eu cred, zise Niță, că boierul s-a dus numai pentru cuconița lui... Era subțirică și albă... eu n-am mai văzut așa fetiță... Ea l-a dus pe boier. N-ai văzut cum se uita la dânsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Va veni vremea pentru domni - scria Culi - să puște pe baciul lor, care are o blană de cinci pași în lung și de trei în lat, o blană înspicată negru; și carele urs e cel mai viclean și s-a deprins a fura șunci de cal aninate la hochstand. Îți va veni și vreme ta, viclene! îl amenință Culi pe acel urs; neștiind însă bine dacă și-a ales peștera de somn în teritoriu la Prelunci, ori s-a amistuit cine știe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la bacii poienari; s-a dus să-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o înghesuială de clienți. În mijloc, o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu e mai lumină, dar ochii ni se deprind iute. Numărăm patru capete cu coamă bogată și vreo cincisprezece mușterii. În a treia crâșmă, avem vreme să deslușim câteva chipuri, câteva cupe sclipitoare, câteva carafe. Jocul continuă. Capetele noastre inconștiente se vâră în a patra crâșmă. E mai lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
același loc, fără să știu dacă își petrecuse noaptea acolo sau dacă își reluase paza în zori. Am făcut câțiva pași pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu înarmat, rămas la spectacolul lui macabru, măgarul începu să hoinărească prin oraș după cum avea chef și după cum era deprins. Și acest lucru a durat până ce un negustor, băgând de seamă starea mea de indispoziție, apucă frâul și-mi întinse o cupă cu apă îndulcită și parfumată cu iasomie, care pe dată îmi destinse măruntaiele. Mă aflam la Khan el-Khalili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
explicat cu voce hotărâtă: — Trebuie ca ochii lui Bayazid să poată contempla orașul și palatul lui. Poate că nu va mai avea alt prilej cât va fi tânăr. Călătoria pe mare presupune riscuri, desigur, dar fiul meu trebuie să se deprindă cu ele. Dumnezeu este cel care îl va apăra sau îl va face să piară. Era atât de sigură de ea, că n-am mai cutezat să-i discut motivele, preferând s-o iau pe ocolite: — Harun nu va accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Înainte de sfârșitul anului, voi vorbi limba ta. Nu la fel de bine ca tine, dar suficient pentru a mă face înțeles. A luat act de cele spuse cu o încuviințare din cap, în timp ce eu continuam: — Există totuși obiceiuri pe care le voi deprinde în timp. Mai cu seamă acela pe care îl au europenii de a se adresa interlocutorului spunând „dumneavoastră“, de parcă ar fi mai mulți, sau „domnia ta“, de parcă ar fi o femeie absentă. În arabă, se spune „tu“ la toată lumea, prinț sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă liniști, deoarece, odată sosit la Roma, a sfătuit-o pe Maddalena să vină cât mai iute după mine, împreună cu Giuseppe, și să-mi aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala cu ajutorul scrisului. În realitate, nu mă puteam deprinde cu nemișcarea și, în primele zile, eram veșnic pus pe harță, blestemând cât era ziua de lungă zăpada, soarta și pe nefericitul de hangiu, care mă slujea totuși cu răbdare. N-aveam să-mi părăsesc odaia decât spre sfârșitul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a întâmplat și cu loviturile aplicate cu genunchiul, piciorul sau degetele ținute ea o furculiță îndreptate spre ochi; toate erau arme noi, expresie a frustrării, furiei și spaimei, capabile să tranșeze argumentele în favoarea mea. Dar trebuie să te antrenezi. Le deprinzi de-a lungul anilor prin metoda învățării din greșeli. Nu vei ajunge să le stăpânești uitându-te la televizor. Trebuie să folosești muniție de război. Dacă ai avea vreodată de-a face cu mine și s-ar ajunge la cafteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Și noaptea se lasă Murdară și goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]