9,951 matches
-
mă aștept să fie și firav, găsesc uimitoare starea perfectă în care se află obiectele și parcă acestea sunt chiar mai rezistente, poate indestructibile. Mai ciudat este indianul, întors cu spatele. Face yoga. Poate ar fi bine să nu-l deranjez. Pe de altă parte, cine gândește cum trebuie, cine simte universal așa, cum o face un hindus, deja nu mai are nevoie de condiții speciale. El vede prin lucruri, tocmai pentru că le știe simbolistica, legăturile, le simte. Am avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nevoia să vorbească. Alții nu o fac deoarece, odată cunoscut vidul, absolutul, știu că nu are rost, că suntem în siguranță, că vom fi toți salvați, și atunci privesc spectacolul vieții, de care se pot bucura, pentru că nu-i mai deranjează nimic în ei. Alții fac un efort și-i ajută pe ceilalți, îndrăgindu-i. Alții găsesc lucruri atât de înfiorătoare încât înnebunesc. Cine e dușmanul? Timpul, în mod sigur, căci el nu poate fi oprit. El există independent de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mâinile de o parte și de alta pe mașină, însă între noi rămase o distanță considerabilă. Puteam să respir. Și el mă privește curios, însă nu intimidant, ci insistent. Îți dai seama totuși că sunt nehotărâtă? Îhî. Și nu te deranjează? Nu De ce ? Știu ce știu. Mă sărută pe obraz. Plecăm. Și când mă hotărăsc să rămân cu el, pentru că-mi dau seama că el e tipul vieții mele, mă sărută. · Și ca orice vis frumos, ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
că n-am fost mai fericiți? · Se presupune că lumea e normală, că există lucruri ce se fac și lucruri ce nu se fac, că există lucruri implicite ce asigură funcționarea ei. Și pentru a fi sigură că nimic nu deranjează intelectualii, fac un bine umanității și adun toți oamenii vulgari, care mă fac să borăsc, și îi arunc în aer. Fără rapperi, oameni agresivi, mitocani, în lume rămân probleme și chestiuni ce merită să fie înțelese și rezolvate, rămâne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un scaun. Nu am simțit nici o durere, doar m-am trezit așa. Ce vrei? întreb după câteva momente de liniște. Eu?! Dar ce pot avea? Ce poate avea un tip obișnuit, învățat să se distreze, cu o polițistă ce îl deranjează? Îl persecută? Face o pauză, apoi continuând șoptit: îl jignește și-l provoacă? Du-te dracului! Serios? Se sprijină superior de perete. Bine. Și dă să plece, jucând teatru, bineînțeles, când se întoarce: Dar știi ce? Acum jucăm după regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
face să mă simt vulnerabilă, și nu să-l urăsc. Nu mai suport încordarea. Însă instinctul de supraviețuire mă face să încerc să trag de timp. Ciudat, nu-l urăsc pentru ceea ce-mi face. Din cauza lui. Și nu mă deranjează compania lui, ci faptul că-mi va face rău. Te simți în stare să mă încerci o dată? Ce? întreb din nou bucuroasă, căci tocmai mă gândeam să-l întreb dacă se simte în stare să-mi desfacă aceste cătușe, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Aceasta-i rea! Și l-am văzut stând singur la masă. Eram cu doi colege de-ale mele. Și vorbeam de el. Îmi plăcu foarte mult. Și tristețea îi dădea un farmec deosebit. Bună. Aștepți pe cineva? Nu. Nu te deranjează să stau cu tine, nu? întreb și mă așez. Nu prea sunt compania ideală astă seară. Nu te cred. Și deci? Simți nevoia să împărtășești cuiva ce te frământă? Se vede chiar așa de tare? Nu chiar. Nu prea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și spune: Vrei să ne înveselim? E discotecă în oraș. Ce mai așteptăm? Fără ca tensiunea să scadă, totul devine de vis. Ne distrăm. Eu nu prea pot să încerc nimic, căci e mereu cu ochii pe mine. Ceea ce nu mă deranjează. Faptul că numai la mine se gândește (bine, el se gândește la toate, însă eu sunt pentru el foarte importantă) e bine. E frumos. E măgulitor. Trupului meu îi place trupul lui. Când ajungem înapoi, când să coborâm, ne privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
revenindu-i în minte unele imagini pe care nu le putea uita. Fusese într-o zi la Ilinca în vizită s-o mai vadă și pe mamă-sa care era bolnavă. —Să-ți fac o cafea Simona. Nu te mai deranja. Nu am cu ce te servi, dar o cafea îți fac. După un timp o aude pe Ilinca întrebând-o pe mamă-sa: — Nu mai avem zahăr? —L-am folosit eu aseară la ceai. Mă duc repede să cumpăr că
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
adresezi așa. Vreau să spun că de când te-am cunoscut, am simțit 94 dulcea vrajă a iubirii care sporește cu fiecare întâlnire a noastră, cu fiecare gest al tău, cu fiecare vorbă a ta. — Iar faci declarație de dragoste? —Te deranjează? Nu, dar nu este momentul potrivit. —Eu încă retrăiesc clipele de la Gârla Mare! Tu nu? Te-aș minți dacă aș spune nu. Mă bucur, fata mea din parc. Abia aștept să ne întâlnim. Unde vrei să ne petrecem timpul, de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la care eu îi răspundeam sec, să nu ne mai gândim la toate acestea, că am venit doar s-o felicit. A continuat să mă întrebe despre Cecilia, ce am găsit la ea de o iubesc atâta, lucru ce mă deranja. Am bătut câteva pahare de vin pe care mi le a servit foarte repede probabil ca să mă amețesc ceea ce s-a și întâmplat și tot sărutându-mă a stârnit în mine dorința de a face sex, mai ales că fusesem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plecat spre Sinaia. După o noapte, ninsoarea încetase, cerul se limpezise, soarele se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a fost o adevărată splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
iubesc mult, nu pot accepta o intimitate totală înaintea binecuvântării bisericii și a slujitorilor ei. Mă poți considera aiurită, de modă veche, cum vrei tu, dar astea sunt principiile după care mă conduc. Ascultând-o atent pe Cecilia, în loc să-l deranjeze pledoaria ei, l-a făcut s-o iubească și mai mult și s o respecte gândindu-se cât de norocos este că a întâlnit o fată cinstită, sinceră și pură. — Uite c-am ajuns la destinație. Te-am plictisit cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de data aceasta era încuiată. Bate în ușă. —Cine-i? —Moș Nicolae. Cine ești? întreabă din nou nefiind sigură că este Matei. —Matei. Îi deschide ușa și făcând pe supărata îi spune: — Ce cauți la ora asta domnule? De ce mă deranjezi? Te rog să poftești afară! — Nu te supăra domnișoară, vin de departe. Sunteți Cecilia Sătmăreanu? intră în joc Matei. Sunt Cecilia Sătmăreanu. Ce poftești? —V-am căutat și-n Germania și nu erați acolo. Bine că v-am găsit aici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poți trece fără credință în Dumnezeu. Credința te va mântui. —Vezi? Asta este. După plecarea Leontinei, Natalia și-a făcut un proces de conștiință ajungând la concluzia că vară-sa a avut perfectă dreptate, deși cuvintele ei înțepătoare o cam deranjaseră. S-a hotărât să-și pună nădejdea în Dumnezeu, convinsă că poate o va ajuta mai mult decât doctorii. Leontina a trecut pe la Matei înainte de plecare. — Acum știu de ce mi-ai pus acele întrebări. Ai crezut că mintea Nataliei a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să mă căsătoresc. Nu așa am hotărât de la bun început? — Oamenii se mai răzgândesc. —Te-ai îndrăgostit cumva de altul? — Da! M-am îndrăgostit, răspunde pe un ton ridicat. Cu toate că știa că vrea să-l necăjească pe Matei, l a deranjat acest răspuns, fiindcă nu suporta să+i spună așa ceva nici în glumă. —Ce te-ai bosumflat? Hm? s-a apropiat de el împingându-l în timp ce el s-a depărtat. 231 —Te-ai supărat? El tăcea fără să scoată un cuvânt
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vă iubiți mult și mă bucur, dar iubirea trebuie să mai aibă și pauze, nu? —Leni, o adevărată iubire este permanentă. Ea nu cunoaște pauze, nu cunoaște obstacole, îi explică Cecilia. Nu cunoaște limite, adaugă Matei. Și-apoi ce vă deranjează că noi ne întâlnim des? — Nu vrem să fiți plictisiți unul de altul când veți fi soț și soție, ci atunci să vă descoperiți frumusețea sufletelor voastre, spun amândoi într-un glas. —Grijuliilor, ne vom iubi și mai mult atunci
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-a servit masa și s-a desfășurat petrecerea. Au mâncat, au dansat, au jucat, au chefuit ca la nuntă. S-au respectat și obiceiurile cu furatul și răscumpărarea miresei, tăierea tortului de nuntă, jocul „Periniței” ceea ce l-a cam deranjat pe Matei că toți o solicitau pe Cecilia, el nemaiavând rând. Mirii au mers la mese să norocească veseli cu nuntașii. Au fost admirați de toată lumea cum puține cupluri avuseseră parte de o asemenea apreciere. Prin ținută, prin felul lor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
picior. Văd că nu mai încape în tine bucuria. De-acum vor începe și grijile. Ajunsă la rezervă, Cecilia era mulțumită că trecuse cu bine peste momentul nașterii și că își putuse stăpâni durerile fără să strige ca alte femei deranjând pe cei din jur. Imediat a sosit Matei și profitând de absența celeilalte femei a îmbrățișat-o, a sărutat-o pe Cecilia, cu lacrimi de bucurie. — Fata mea din parc, sunt atât de fericit ca soț al tău și ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
au avut mici probleme de sănătate. Într-o seară, pe când copiii se mai măriseră, Cecilia stăpânită iarăși de nervi, a vrut să-l scoată pe Matei din apartament. Ea pregătea cina. Matei se juca cu ei alergând, strigând, ceea ce a deranjat-o. —Potoliți-vă, că vă bat, îi amenința Cecilia, fără rezultat. În jocul lor au doborât o statuetă care s-a spart, pe care Cecilia o avea din Germania și la care ținea foarte mult. —Ce-ați făcut? s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
până acum, dacă ea n-ar fi ieșit vânt trântind ușa în urma ei. După un sfert de oră, Matei care privea meciul foarte implicat aude telefonul pe care nici nu vrea să-l ia în seamă pentru a nu fi deranjat, dar neîncetând să sune răspunde și află că Cecilia a fost grav accidentată. Rămâne blocat. Telefonează la spital anunțând ce s-a întâmplat și cerând să vină salvarea să l ia de-acasă ca să meargă la locul accidentului. În câteva
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Așa l-au găsit dimineața medicii care veneau să vadă starea Ceciliei. Le-a fost atât de milă de el! În turele lor îl mai văzuseră și-n toiul nopții stând nemișcat lângă Cecilia și plângând, dar nu l-au deranjat în durerea lui. De data ceasta nu l-au mai lăsat de veghe. L-au trimis acasă la părinți să se odihnească. La apartament nu era indicat să meargă, fiindcă ar fi simțit și mai mult absența Ceciliei. A plecat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
practicat-o. Astfel, dorind să mă îndepărtez de compania lor, am pus ochii pe un ungher mai dosnic, unde - credeam eu cu toată convingerea - voi putea să mă ocup de șobolanii mei tihnit și fără vreun prilej de a fi deranjat cumva. Cotrobăind locul cu băgare de seamă, la un moment dat am simțit cum, fără să vreau, am călcat peste un obiect străin și tare. Aplecându-mă curios și luându-l în mână, am putut vedea că era un vechi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putu vedea cum, pe pereții împodobiți - chipurile - în artă, atârnă, de fapt, neglijent și fără noimă, o înșiruire sinuoasă de tablouri anapoda agățate, în 80 Rareș Tiron spatele cărora mocnea o igrasie ce, de departe, se simțea puternic și te deranja repede la nas. Toate fotoliile și canapelele, care se găseau acolo și care umpleau sala, dădeau numaidecât impresia că reprezentau doar o umbră palid conturată a ceea ce fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dărâma deloc speranța pentru izbânda ce sigur va veni mâine. Sărăcia nu-i putea strica, cu niciun chip, frumusețea viitorului - era prea puțin importantă, pentru ca s-o ia serios în seamă. Nici măcar nesusținerea și ironia celorlalți nu părea a-l deranja prea tare. Desigur, se știe că vorbele calde încurajează întotdeauna, dar el parcă învățase să se descurce și fără ele... Scrisul - acesta era acum cel mai puternic Istorisiri nesănătoase fericirii 105 imperativ al său, care reprezenta limpede un statut aparte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]