6,256 matches
-
În ultimul timp s-a impus, în sfera psihopatologiei, sistematizarea sindromologică, în raport cu structura personalității, privită din punct de vedere bio-psiho-social. În sensul acesta se disting două direcții principale de orientare: un punct de vedere dinamic-funcțional și un punct de vedere descriptiv, formal-structuralist. După H.H. Wieck, care adoptă punctul de vedere dinamic al tablourilor tulburărilor psihopatologice, acestea pot fi cuprinse într-un sistem tipologic unitar. Este subliniat faptul că în spatele acestui punct de vedere există o nenumărată varietate de experiențe și reflecții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caz avem de-a face cu stările de arierație mintală, sau oligofreniile, și cu psihopatiile, pe când în cel de-al doilea caz, cu demențele și cu stările defectuale post-procesuale. Al doilea punct de vedere psihopatologic considerate sindroamele, are un caracter descriptiv, de tip formal-structuralist, așa cum se poate vedea în schema anexă a „clasificării sindroamelor psihopatologice”. În cazul acesta se au în vedere corelația dintre „acțiunea electivă a noxelor” și „potențialitatea succesiv-graduală a tulburărilor psihopatologice”. În sensul acesta sunt descrise următoarele grupe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere cu reacțiile patologice și au, ca și acestea, un caracter reversibil (A. Porot). Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște faptul că în „sfera stărilor nevrotice” sunt cuprinse două aspecte psihopatologice principale, și anume: a) tulburarea nevrotică, concept descriptiv, dar la care nu este precizată etiopatogenia; b) procesul nevrotic, concept care implică rolul cauzal al unui conflict inconștient în apariția tulburărilor. Din punct de vedere psihopatologic tulburările nevrotice sunt caracterizate prin următoarele aspecte: - tulburări mintale (psihice, somatice, comportamentale), - absența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și privesc „problemele trecutului” sau cele care își au originea în Inconștientul colectiv și se „proiectează în viitor”. Clasificarea psihozelor colective Informațiile de ordin istoric și studiile științifice dedicate psihozelor colective sunt extrem de numeroase. Ele au însă un caracter predominant descriptiv, dar nu sunt nici clasificate și nici nu li se dă o interpretare coerentă acestor fenomene de grup. De regulă, ele sunt tratate în capitolele de „istorie” a bolilor psihice sau sunt semnalate drept „curiozități” ale unor manifestări colective bizare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
philosophes et leur langage, Gallimard, Paris, 1952. Benesch, H., Wörterbuch zur Klinischen Psychologie, vol. I-II, DTV, München, 1981. Benon, R., L’hystérie. Crises et sequelles, A. Legrand, Paris, 1928. Berner, P., Psychiatrische Systematik, H. Hiiber, Bem, 1977. Berrios, G.E., „Descriptive psychopathology: conceptual and historical aspects” în Psychol. Med., 14, 1984. Berrios, G.E., „Historiography of mental symptoms and diseas” în His. Psychiatrie, 5, 1994. Berrios, G.E., Portes R., The history of clinical psychiatry, Athlone, London, 1995. Besançon, G., Le psychiatre et
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
simboliste, de o anumită pregnanță a notației pe alocuri. Începând cu Fântână (1938) autorul renunță la proiecția stărilor proprii și se întoarce, moralizator și discursiv, spre semenii săi. Intervine totodată o implicare accentuată, cu ecouri tradiționaliste, definită ca „elementul pur descriptiv al forțelor htonice” (E. Lovinescu). Prezențe editoriale târzii sunt Armonii în zori (1961), Treptele împlinirii (1967) și Poezii, volum antologic (1968). De fapt, încă dintr-o etapă anterioară, ilustrată de versificările din volumele De vorbă cu fierul de plug și
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Jackson (1982) a exprimat rezerve față de poziția lui Goodlad. După el, teoria curriculumului trebuia să studieze, cu aceeași atenție, atât ceea ce „merge”, cât și „ceea ce vine de undeva” și „de ce este astfel”42. Altfel spus, teoria curriculumului trebuie să fie descriptivă și nu normativă. Pozițiile lui Jackson și Goodlad se exclud reciproc. S-ar părea că nu este încă posibilă o definiție a curriculumului care să concilieze cele două atitudini. Această situație este determinată mai ales de existența și divergența mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
naturii, ci metafore, care pot revela adevăruri autentice, dar nu le putem elucida prin demersuri logico-matematice; • în al treilea rând, știința curriculumului nu se lasă supusă nici taxonomiilor epistemologice clasice. Este o știință nomotetică? Nu, nu chiar! Este o știință descriptivă? Nu, nu numai! ș.a.m.d. Nu vom întreprinde aici o plictisitoare conlocutio pentru a lămuri chestiunea. În paginile următoare se va vedea că avem de-a face cu o disciplină eminamente teoleologică, ce comportă însă și demersuri descriptive pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
știință descriptivă? Nu, nu numai! ș.a.m.d. Nu vom întreprinde aici o plictisitoare conlocutio pentru a lămuri chestiunea. În paginile următoare se va vedea că avem de-a face cu o disciplină eminamente teoleologică, ce comportă însă și demersuri descriptive pentru a fundamenta principii, norme și reguli care au, pentru viața omului și a societății, virtuțile legilor naturii. Dar orgoliul universalist lipsește nomoteticii curriculare, care rămâne condamnată subiectivității omului, imprevizibilității vieții și accidentelor istoriei. 1.2. Abordarea diacronicătc "1.2
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moderne. Chiar și astăzi se mai crede că Fundamentals of Curriculum Development ar trebui considerată cartea de căpătâi a oricărui designer și cercetător al curriculumului. Autorii au postulat că orice curriculum este determinat de către societate și implică două dimensiuni: teoretică (descriptivă) și tehnică (practică). Analiza teoretică trebuie să se extindă asupra a șase arii majore: a) diagnoza socială pentru dezvoltarea curriculumului; b) finalitățile curriculumului; c) principiile și procedurile dezvoltării și/sau optimizării curriculare; d) modelele de organizare curriculară; e) relațiile umane
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tehnologia" 12.1. O problemă terminologicătc "12.1. O problemă terminologică" Odiseea curriculumului modern, marcată de varietatea teoriilor și doctrinelor, a antrenat grave probleme terminologice. Autorii au adoptat fără nici un fel de reținere numeroase concepte cărora le-au conferit funcții descriptive și prescriptive. Nu de puține ori au recurs, în același scop, la expresii metaforice, eufemisme, sinonime și paronime derutante. Sensurile denotative ale unor termeni diferă de la un autor la altul; sensurile conotative ale acelorași termeni au, aproape întotdeauna, încărcături semantice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei admițând tacit preceptul socratic al „dublului adevăr”. Totuși, cei doi savanți par să fi conștientizat faptul că modelele lor sunt incompatibile și au încercat o conciliere subtilă apelând la un tertium: paradigma mastery learning. Ambii și-au subordonat modelele descriptive principiilor acestei abordări, eminamente prescriptivă. Încă o dată „legile naturii” s-au convertit în „legi omenești”, iar destinul normativ al pedagogiei s-a împlinit, scutindu-i pe cei doi mari cercetători de o potențială polemică epistemologică. Era o cabală subtilă la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ce ar reprezenta tot atâtea „norme de orientare” (guiding principles): 1) taxonomia indică modul în care profesorii pot diferenția comportamentul elevilor; 2) taxonomia comportă consistență internă și logică; 3) taxonomia comunică rezultatele cercetării psihologice contemporane; 4) taxonomia este o transmitere descriptivă neutră a obiectivelor educaționale. În ceea ce privește caracteristicile structurale ale taxonomiei, Cherryholmes le-a indicat pe următoarele cinci: a) forma particulară a taxonomiei este dată arbitrar; b) valoarea fiecărui obiectiv educațional este determinată prin raportare la relațiile și diferențele față de celelalte obiective
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
elevii nu sunt în centrul procesului educațional pentru că valoarea educativă și semnificația educațională sunt localizate, autoritar, în structuri externe, aflate în afara indivizilor care predau și învață; e) taxonomia este neutră din punct de vedere ideologic, Bloom desemnând-o „o schemă descriptivă pură în care fiecare tip de scop educațional poate fi reprezentat într-un stil relativ neutru”161. Cherryholmes (1988) a ales două abordări poststructuraliste - cea a lui Foucault și cea a lui Derrida - și a analizat, din perspectiva lor, cele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bază, a decelat 11 tipuri fundamentale de curriculum. Sistematizarea lui Leslie Owen Wilson este însoțită de definiții proprii sau preluate de la cei mai proeminenți teoreticieni ai tărâmului curricular nou-descoperit. Definiția generală a curriculumului, propusă de Leslie Owen Wilson (1990), este descriptivă, reușind totuși să fie sintetică: șCurriculumț este orice și tot ceea ce se predă într-o clasă, pe baza unei planificări sau în orice alt mod. Oamenii se formează învățând și, în consecință, curriculumul însușit de fiecare cuprinde o combinație a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
educatorului un instrument relativ facil pentru a concepe și a realiza o instruire de calitate și eficientă. Câteva trăsături ale „paradigmei lui Gagné” au suscitat însă observații critice. B. Wilson (1997) le-a menționat pe cele referitoare la raportul dintre „descriptiv” și „prescriptiv” în ansamblul modelului. Cele mai severe critici le-a formulat Simon (1983)237. Gagné s-a ambiționat să convertească un set de teorii ale învățării într-o teorie a instruirii. Teoriile învățării sunt descriptive, în timp ce teoriile instruirii nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referitoare la raportul dintre „descriptiv” și „prescriptiv” în ansamblul modelului. Cele mai severe critici le-a formulat Simon (1983)237. Gagné s-a ambiționat să convertească un set de teorii ale învățării într-o teorie a instruirii. Teoriile învățării sunt descriptive, în timp ce teoriile instruirii nu pot fi decât prescriptive. Modelul lui Gagné păstrează în acest sens o ambiguitate bizară. Cele nouă mecanisme de învățare, descrise de diverși teoreticieni, sunt asimilate de Gagné în scopuri prescrise ca obiective ale instruirii; pentru el
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a-și dezvălui amploarea și profunzimea. În linii generale și simplificând drastic analiza, s-ar putea spune că au existat trei maniere principale de reconstituire a cotidianului. Cea dintâi și, totodată, cea mai veche și mai durabilă a fost aceea descriptivă. Inseparabilă de biografia „marilor oameni” (principi, monarhi, lideri politici etc.), dar și de formele de sociabilitate ori de instituțiile dominate de ei (curte, parlament, partide), această modalitate - precumpănitor ilustrativă - de examinare a vieții de altădată se reducea la înfățișarea cadrelor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
XX, de apariția noii școli franceze a „Analelor”2 - un fenomen cu profunde implicații, dar care, astăzi, în epoca noastră postmodernă, a ajuns el însuși... istorie -, nu a rămas fără urmări (nici nu avea cum) asupra reconstituirilor vieții cotidiene. Din descriptive, ele au devenit analitice și explicative, consensual cu noul accent pus pe sursele seriale (registrele de nașteri și decese, arhivele notariale, mercurialele de prețuri etc.), cu ajutorul cărora reprezentanții „noii istorii” năzuiau să coboare la nivelul forțelor profunde ale evoluției, pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
autorități, obstacolele culturale și educaționale, problemele familiale și economice generează sentimente de teamă și nesiguranță și atitudini de izolare socială (El Sarraj et al., 1996; Norris și Kaniasty, 1996, Schützwohl și Maercker, 2000). Studiul de față își propune o analiză descriptivă a (1)aspectelor vieții cotidiene în comunism a foștilor deținuți politici după eliberarea din detenție și a (2) strategiilor de adaptare a acestora la condițiile de viață. 2. Participanți și metodă Ca metodă de investigare, a fost utilizat interviul semidirectiv
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conștienți de locurile comune redundante, tipice oricărui dialog, am putea spune că „despre ceea ce, de regulă, se merită să vorbești nu mai este nevoie să discutăm”. Ar trebui însă clarificat și delimitat un cadru în care limbajul să fie unul descriptiv psihologic, încercând „a nu spune altfel decât se poate spune” (Wittgenstein). Liviu Antonesei: Crezi că o altă discuție despre comunism mai poate aduce ceva nou, mai este necesară? Dan Goglează: știu că s-a discutat, strigat și înjurat mult pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dezvolte propriile capacități și competențe necesare desfășurării unor activități socialmente utile și care să favorizeze integrarea lor socială, întro măsură mai mare sau mai mică, în funcție de resursele și problematica specifică fiecăruia. Obiectivele specifice au în vedere următoarele direcții: - prezentarea analitică, descriptivă, comparativă și etiologică a diferitelor categorii de persoane cu cerințe speciale; - elaborarea unor criterii de clasificare pe niveluri/grade/trepte a tulburărilor sau deficiențelor întâlnite la persoanele respective; - prezentarea particularităților specifice activității persoanelor cu cerințe speciale, consecință a modificărilor biopsihice
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
trăsăturilor caracteristice fiecărui individ în parte. După M. Zlate, calitatea observației depinde de o serie de factori cum ar fi: - particularitățile psihoindividuale ale observatorului (concentrarea atenției, capacitatea de sesizare a esențialului, intuiția etc.); - ecuația personală a observatorului: tip evaluativ, tip descriptiv, tip imaginativ, tip erudit; - caracteristici ale percepției: selectivitatea percepției, factori sociali care pot modela sau deforma percepția etc. De asemenea, se știe că procesele, stările, însușirile psihice nu pot fi studiate, cunoscute în mod direct, ci indirect, prin modalitățile lor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dizabilities), având o tipologie de manifestare diversă, cu o etiologie variată și complexă. În literatura de specialitate, începând cu anii ’60 au existat mai multe încercări de a defini dificultățile de învățare, unele definiții au fost criticate că sunt prea descriptive, altele nu au reușit să acopere în totalitate diversitatea de manifestare a fenomenului. Dificultățile în învățarea școlară reprezintă manifestări ale dereglării procesului de învățare ale căror cauze sunt de ordin personal, școlar, familial și social. Ceea ce îi deosebește pe toți
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
optime a acestuia). Studiile asupra relației dintre mediul familial și rezultatele școlare ale copilului au evidențiat efectul global al mediului familial asupra adaptării școlare a copilului. S‑au avut în vedere două niveluri de analiză: primul se referea la date descriptive asupra mediului familial (nivelul social și cultural, anumite trăsături de personalitate ale părinților, nivelul intelectual al mamei, adaptarea socială și familială, atitudini educative în familie), iar al doilea nivel se referea la practicile educative existente în familie. Alte cercetări au
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]