2,278 matches
-
permanent, să te prefaci, să mimezi adeziunea la cauză și, mai ales, să nu vorbești, să nu-și scape pe gură ceva dușmănos, potrivnic; dimpotrivă să lauzi și să preamărești regimul. Trebuia să faci școală cu copii flămânzi, dezbrăcați și desculți; erau multe greutăți, venise foametea din 1946, mureau oamenii de foame pe câmp, mâncau buruiene și se umflau picioarele din cauza unui lichid galben-verzui. Cantinele colare șiau prelungit activitatea, salvând multe vieți de copii de la moarte prin înfometare. Copiii primeau o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care semnează această scurtă notă biografică în „Gazeta Literară”, București, martie 1964. Inteligență sclipitoare, premiat la Liceul Internat din Iași, unde a fost trimisă de Gheorghe Postoi, cu o scrisoare de recomandare la colegul său, Tomida. Găsit de directorul liceului desculț, îl întreabă ce-i cu el și, după ce-i află toată povestea, l-a luat în cancelarie și i-a pus, de față cu profesorii, o serie de întrebări, la care Ghiță Bârgăuanu a răspunsă cuviincios. La examen a reușit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la alegerea noastră - hălci dintr-un porc fript. O femeie plinuță, cu mâni albe și pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din toate cartierele orașului, de concertul rock susținut de David Holliday - fiul lui Johnny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea sufletească a copilului se transformă, în viața de toate zilele, într-una fizică, concretă. Deși era în plină iarnă, pentru că Ioan dormea am început să mă plimbu desculț, ca să nu fac zgomot, de-a lungul camerei 277. Sau, în același context: mi-am luat căciula mea de blană din cap și i-am pus-o lui278... Transformându-l pe același Ioan din Geniu pustiu într-un alter ego
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
gămălie galbenă Încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserica din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povara păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini În genunchi. Este atât de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință și puțină osteneală te poți urca să ajungi la El. Și eu, nevrednica, am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserica era parțial În reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: Îmbrăcată În veșmânt alb și desculță. Icoana ei este Înaltă de aproximativ 1,70 m, de mărimea unei persoane. Cred că ea a făcut păcatul desfrânării mai mult din cauză că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat că e păcat s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cineva La ușa mea Am deschis, Și am văzut Un străin Necunoscut M-a privit, Cu ochii senini Și m-a-ntrebat De pot să-l primesc Să-i dau ceva... Că nu are pe nimeni. Am stat și l-am privit, Desculț și Încă tremuram Ochii cu lacrimi avea Și..... l-am poftit El, a dispărut... Și mi-a lăsat, În inima mea Un Duh ce nu-l pot uita. Și m-a cuprins... O jale cu lacrimi amare. De atunci plâng
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
literară”, „România literară”. Figurează între primii laureați ai Concursului Național de Poezie „Nicolae Labiș”, organizat, din 1969, de Comitetul Județean de Cultură Suceava. Poezia lui Ș., reunită în volumele Pe o vârstă de băiat (1970), Aripa mea de soare (1975), Desculți pe cer (1976), Frumosul în piele de tigru (1983), Singurătatea de după dragoste (1985), este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. „Prințul adolescenței”, „regele peste păsări”, „prim-vicepreședintele soarelui”, „aghiotantul lui Dumnezeu” (cum se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
excesul de imagini, decantând versul de arabescurile metaforice. Exuberanța, vitalitatea, uimirea, suavitatea, elanul juvenil rămân caracteristice pentru lirica acestui „adolescent pe viață”, cum s-a autodefinit. SCRIERI: Pe o vârstă de băiat, București, 1970; Aripa mea de soare, București, 1975; Desculți pe cer, Iași, 1976; Frumosul în piele de tigru, București, 1983; Singurătatea de după dragoste, Iași, 1985; Structura lacrimei, îngr. Ion Beldeanu, Suceava, 1997. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Pe o vârstă de băiat”, CRC, 1970, 52; Constantin, A doua carte, 248-249
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
polonez oropsit. După rugăciunea la care am asistat și noi, soldații s-au așezat toți la masa cea lungă, maicile circulau împrejur, îi serveau și le vorbeau cu dragoste. Bieții oameni erau într-o stare de jale: slabi morți, murdari, desculți, curgeau zdrențele după ei. S-au găsit pentru cei mai goi câteva cămăși, izmene, ciorapi, flanele și chiar pantofi. Fiecare a primit, pe lângă pâinea, pe lângă strachina lui, și un ștergar. Maicele au promis să le mai facă ciorapi de lână
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
curierul diplomatic elvețian. Am scris îndată lui Ionel, Dinu și Tați. Le spuneam starea prizonierilor români, pentru care trebuia reclamat la Crucea Roșie de la Geneva. Ne scrisese și mama că-i întâlnea în București, duși la muncă de germani dezbrăcați, desculți și cu pălării de livrea pe cap. O adevărată batjocură. Pleca și Landowski în concediu, și-am dat o scrisoare către d-ra Erlach, în Elveția, ca să scrie la Iași. Dar nu a primit-o. De la București am aflat că d-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
albi trei sferturi, din bumbac, pe care îi port de obicei! Pantofii negri, cu toc lat potrivit, mă cam bat, îi port foarte rar. Ce bine-ar fi să mă eliberez și de ei, și de ciorapi și să stau desculță! Oftez și urc cu privirea, studiindu-mi părul lung și brun, cu bucle învârtejite care-ncotro (numai încotro vreau eu, nu!). De groază! De ce oare nu vrea să stea drept sau să fie creț de-a binelea, ca al Georgianei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i-ar fi păsat câtuși de puțin că m-am dat jos din pat. Lucrul ăsta m a înfricoșat teribil. Mi-aș fi dorit foarte mult atunci ca mama să mă certe. Să mă ia în brațe, speriată că sunt desculță, să-mi pună mâna pe frunte, să vadă dacă mai ard, și să mă certe c am ieșit în pijama. Dar mama s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu mă vedea sau ca și cum ivirea mea nu o interesa
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la sfîrșitul lumii tuné? O sé se-aprindé casă și-o sé murim. - E un tunet plécut de primévaré, Iti zic eu. Și ploaia e plécuté. S-au ridicat și au fugit În drum. Ploua mérunt și cald și ei fugeau desculț cu pantalonii suflecați pîné deasupra genunchiului. S-au oprit apoi În némol și, mișcîndu-și Încet picioarele, se afundau. Își rîdeau unul altuia Îngropați În némol, că doi copaci tineri, care Își urméresc frunzele crescînd. 14 Se strecurase boală că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rușine lor, dacé nu de noi, atunci mécar fațé de cei care și-au jertfit viața că ei sé poaté tréi astézi În liniște și sé poaté merge la școalé, mécar pentru cei care În iernile geroase au fost scoși desculți În zépadé, stropiți cu apé rece ca gheața și spînzurați, mécar pentru această sé le fie rușine, dacé noi, conducerea școlii și tot colectivul, și voi, stimați pionieri și octombrei, nu Însemném nimic În ochii lor. Eu nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ca de obicei, lumina. Se duse la oglindé și-și Închipui cé spune poezia. Lipise mîinile de corp și stétea drept. Se dédu puțin pe partea stîngé, ca sé nu i se vadé degetul bandajat, céci nu-i plécu. Ieși desculț În verandé și hotérî sé-și préjeascé singur ouéle. Aprinse aragazul, pe urmé séri În sandalele tatei și fugi dupé casé. „Ce ai, Șasa, n-ai stare sé dormi? Uité-te și tu cît e ceasul!” CÎnd se Întoarse, aragazul era stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ne-om duce pe la cumătru-meu sasul, ca să bem cu el câte - o fele de vin în sănătatea dumilor-sale. S-auzi zgomot de gure între feciori. Ei veneau râzând, ducând ca-n triumf între ei pe Niță - a Floarei care, desculț, cu părul ieșit prin căciulă, cu coatele ieșite prin țundră, cu genunchii ieșiți prin cioareci, negru și slab ca dracu, cu ochii înfundați în cap și cu căciula pe-o ureche, povestea în stil hodorogit și țigănesc ce ispravă făcuse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
măreția trecuse ca un vis iluminat de-un fulger pe dinaintea ochilor și nu rămăsese decât un întuneric asemenea celuia din somnul fără de vis, un întuneric fără spațiu și fără timp. *** Nu-l lasa! Sfrrr! După el, băieți!... Hahaha... Și copiii desculți, cu pălăriile lor mari, fugeau de le pocneau călcâiele după un cerșitor bătrân și trențăros, cu fața speriată și cu barba zburlită. Azvârleau pietre după el... și el plângea sărmanul și striga din toate puterile: - Cucurigu!... Un franciscan tânăr și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făcut școala de șefi de echipă la întreținerea liniei. Spre sfârșitul școlii, cine mai știe la ce m-a dus gândul, m-am descălțat am aruncat bocancii fără să mă gândesc prea mult, ca pe ceva nefolositor, apoi am mers desculț prin oraș. Era vară, cald, asfaltul se încinsese de căldură, frigea și mirosea urât. Mai ales mirosul acela mă înnebunea, nu alta. Am tot mers înainte, cine mai știe cât am mers, poate jumătate din oraș, poate mai mult, undeva
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întotdeauna de acasă ca să apară dimineața. Taică-său era foarte îngrijorat de acest lucru și într-o seară când băiețașul de 12 ani plecă iar, plesnind cu o nuielușă subțire brusturii întâlniți în cale și ridicând colbul drumului cu picioarele desculțe, învățate de acum cu rugii și spinii câmpului, s-a luat după el urmărindu-l de departe. Băiatul a mers înainte fără să privească măcar odată în urma sa, spre pădurea mare și neagră cu reflexe albăstrui în lumina incertă a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a tras cizmele mortului și le-a luat pentru sine. Imaginea aceasta m-a urmărit întreaga mea copilărie și parcă simt și acum un nod în gât când mă gândesc la acel nefericit de rus care a trebuit să meargă desculț în mormânt. De câte ori mă întâlneam pe drum cu Vasile Cristea, mă copleșea imaginea formată în creierul meu de copil a unui om care trage brutal cizmele din picioarele unui mort, aproape carbonizat. O altă amintire din acele timpuri care-mi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se descălță și luă poziția de start. Hai, repede! Ne vom întrece. Cine câștigă îl sărută pe cel care pierde. Cum nu era loc de un refuz, fata își scoase pantofii și-l avertiză: N-am mai fugit până acum desculță. Nici o problemă. Nici eu. În clipa în care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără voie mă aflam atunci în pădure, cu voie m-am pitit însă după stâncă să nu văd dar cine să-mi frâneze curiozitatea! Era o femeie, ieșise de la Izvor, cu cămașa lungă, fără mâneci, udă, lipită de trup, urcând desculță, hainele uscate pe braț, are părul prins într-un coc la ceafă, se dă după un tufiș să n-o vadă cei din vale, de la Izvor, eu văzând-o întreagă, și-și scoate cămașa udă, cu hainele uscate ținute strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Natașei, dacă nu moare copilul Boris va fi al meu, dacă moare, 30 mai, apartamentele Borgia, Sala Semnăturii, Sala lui Heliodor, Sala Incendiului, Sala lui Constantin, Școala din Atena, Platon și Aristotel în centrul panoului, despărțind apele filosofiei, bătrânul Platon desculț, sub braț cu Timeo, mâna dreaptă ridicată spre lumea ideilor arătând spre un vag transcendent în timp ce-și încrucișează privirea cu Aristotel, Aristotel cel încălțat cu sandale, cu stânga ținându-și Etica, în timp ce mâna dreaptă cu palma întoarsă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-l ude, acum ar fi momentul să-mi iau rămas bun și, își pune și ea cognac în celălalt pahar și se-așază în fotoliul rămas liber, îi ghicesc fiecare mișcare înainte de a o face, picioarele strânse sub trup, desculță, mirosind a săpun și a loțiune de baie, parcă oboseala i s-a mai șters de pe chip, îmi zâmbește și o regăsesc întreagă în acest zâmbet uitat, n-am uitat nimic, prima mea noapte cu o femeie, învățând, învățând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]