17,663 matches
-
Alți bătrâni povestesc nepoților că băcița, fată deosebit de frumoasă, avea în păru-i negru o șuvita albă și era îndrăgostită de un Tânăr frumos, un fost haiduc, pentru care doinea din fluier de Răsuna Valea Prahovei. Hidronimul Valea Căruntei care desparte simbolic Breaza de Sus de Breaza de Jos nu este departe de aceste frânturi de poveste. Frântură din filonul folcloric, legenda scoate în relief originea păstorească a așezării, fapt confirmat de nenumărate izvoare si documente. Numele Focșeneanu pe care-l
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
reiau o expresie a lui P.H.L.). Nimeni nu este atât de bătrân încât să nu-și mai dorească o zi. Și nici un sexagenar nu-și poate reprima vibrațiile inimii (chiar dacă are ... fibrilații) în fața unei femei frumoase. Așadar, cei doi se despart cu promisiunea reciprocă a unei apropiate revederi („tot aici!”). El va lua acum trenul spre casă, urmând să o anunțe cât de curând despre viitoarea oprire în gara orașului ei, pentru a rămâne la hotel o zi două, „sau chiar
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altul: soțul ei, tânărul acela „îndrăgostit lulea” și care îi jurase credință veșnică, până la urmă „a dat-o cotită”. Cum? Într-un mod cu totul neașteptat. După ce a intrat într-un cerc de prieteni („cam dubioși” - crede Teodora), s-a despărțit pe neașteptate de ei, a făcut o criză mistică și s-a călugărit. A mai dat pe acasă din când în când și oarecum în secret. Copiii, încă mici, au început să întrebe tot mai rar de el. Ea a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spirit divin. Dacă încă nu știm, putem afla într-un singur fel: urmând pilda unică oferită de Fiul lui Dumnezeu. Pentru că El este « Calea, Adevărul și Viațaă”. „Ce a voit să-mi spună Teodora? - se întreabă Profesorul, după ce s-au despărțit. Nu cumva îmi sugerează că am ajuns la momentul (vârsta spirituală?) când ar trebui ca, în loc să fiu preocupat de fericirea celui care iubește și vrea să fie iubit, să-și aproprieze Fericirile enumerate de Isus în predica de pe Munte? « Pentru că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
el cu speriatul iedului și căprioarei și tot el cu luatul tăbliței! Păi să nu-ți vină să urli? Mă, tu trebuia să te naști oaie, îi spuse, în concluzie, cu o furie blîndă Vlad. Aveai toate calitățile! S-au despărțit, plecînd fiecare spre casa lui. Numai Virgil n-a uitat că trebuie s-o ajute pe Ilinca să aducă legătura cu lînă de la mătușă-sa Lisaveta. Nu vă mai spun ce explicații au dat acasă, nici ce-au pățit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea lor dramatică și mai ales faptul că Virgil, de rușine, nu mai scoase nici o vorbă pînă-n sat. Atîta i-a spus doar Bărzăunului, înainte de a se despărți, că el s-a hotărît să nu mai iasă din curtea casei pînă la sfîrșitul vacanței. Adevărul e că Virgil a fost totdeauna extrem de rușinos. Și m-a mai durut un fapt care m-a pus în mare cumpănă: tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu i-ar fi părut departe și nici greu. Avea nevoie de acea miraculoasă stare, abia atunci pătrunsă cu adevărat în viața sa și trebuia să facă orice pentru a o menține. Doar băuse din izvorul bărbăției! Hotarul care-l despărțea de copilul de pînă atunci rămăsese undeva, în urma lui... Iar pădurea toată rîdea și cînta odată cu el. O hotărîre la care nimeni nu se aștepta C îteva zile, adică două zile bune și mai bine de jumătate, Bărzăunul nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fost rușine de mine că pot fi atît de neștiutor. A fost frumos, reluă el mai rar și mai calm, grozav de frumos... dar numai pînă acolo, sus, unde am descoperit nu comorile din inima muntelui... ci prăpastia care mă desparte de Ilinca... Eu pentru ea am făcut ce-am făcut... Și s-a depărtat de mine cu mîinile la spate și capul în pămînt... Am participat din tot sufletul la tristețea lui și i-am promis că mă voi opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
roboții? Cosmos: Te interesează? Să nu mai întrebi, te vor distruge. Oamenii care au fost sclavii roboților nu erau așa de inteligenți ca oamenii de pe Pămănt. Robo: Cred că ai dreptate. Profesorul spune mereu: să știm căt și ce ne desparte pe noi oamenii de programele cu inteligență artificială care, atenție, ne invadează tot mai mult cu agresivitate spațiul intelectual, uman. Deși fără emoție și o găndire umană, un robot nu poate lua o hotărăre obiectivă ci doar una distructivă. Aici
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
un cod de comunicare; l-am folosit. Profesorul: Dar, este moartă, ai vorbit cu trupul? Evelin: Nu, am vorbit cu sufletul ei care-i păzește trupul pănă o vom aduce acasă. Aurora: Ai vorbit cu sufletul?! Evelin: Cănd sufletul se desparte de corp nu-l părăsește. El trăiește îmbălsămat în neurină și așa sufletul devine nemuritor! Aurora: Ce-i neurina asta? Evelin: Un balsam invizibil care conservă sufletul să nu moară după ce părăsește corpul uman. Aurora: și ce-ai mai văzut
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de știință au descoperit celebrul ADN, una dintre marele descoperiri ale omului. Oare așa s-a găsit proba maternității unui individ? Sau a unui grup? Sau a unui infractor? Probele de ADN luate de la albi, negri și galbeni sunt asemănătoare despărțite de cățiva cromozomi. Dar cine nu face deosebirea dintre capacitatea de creație intelectuală a omului alb sau galben, care-i mai ordonat, mai disciplinat social. și omul negru se remarcă prin rezultate excepționale în jocurile colective și mai ales în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cauzelor până se ajunge la cea dintâi, la Causa sui...neștiutoare de ea însăși !... Și tot din gândirea hindusă, ochiul din Bhagavad-Gîta vede cea mai înaltă etică a faptei în a o dărui, dar apoi să te desprinzi de ea. "Desparte-te de jertfa ta". Cu un al treilea ochi gânditorii presocratici au instituit primele deschideri filozofice, au întemeiat adevărurile fundamentale ale gândirii reluate apoi de întreaga istorie a filozofiei europene, începând cu Platon, care efectuează prima lor sinteză. Câteva exemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care să preschimbe iubirea și iubita în entități nepieritoare, nu a avut loc, și cele două sfere axiologice, ritmate o vreme armonic de către poet în speranța comuniunii și osmozei, au rămas tot timpul paralele și nu coincidente, iar acum se despart pentru totdeauna, plecând fiecare pe traiectoria destinului său: "uman, prea uman"pe de o parte, hyperionic pe de altă parte. Ritmicitatea este conflictuală, tragică. Este o disritmie care se naște și exprimă o frustrare valorică de ordin cosmic. "Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ne-ar trebui multe zile cu multe ore privilegiate pentru ca meditația noastră să poată urmări la modul cuvenit drumul către un poem". De acest lucru Hölderlin era conștient, chiar și în perioada de penumbră a minții: Totul este lăuntric,/ Aceasta desparte/ Acest lucru îl apără pe poet// Temerarule, ai vrea față în față/ Să-i vezi sufletul / Te-ai ruina în flăcări". Aceasta pentru că nota în aceeași perioadă "Din Dumnezeu iese opera mea". Tâmplarul Zimmer, care, pe malul Neckarului, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Lust will Ewigkeit, will tiefe, tiefe Ewigkeit" "Căci toate bucuriile vor Eternitatea, vor adânca, adânca Eternitate". Iar această eternitate este un prezent absolut și inefabil, o stare extatică a unei vieți superioare. Moartea nu este decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria de a trăi într-un dincolo imaginar. Imanența este în același timp Devenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a fost întâmplător că apoi s-a scris o poezie clasică, a ordinei intelectuale aici pe pământ, eroismul Iliadei fiind o necesitate a ordinei sociale; apoi a apărut o poezie a inimii, romantică, a intimității, după ce omul Renașterii s-a despărțit de rest în eu și non-eu; iar acum egolatria, in nuce atunci, a coborât, în mare parte, de la creier și inimă, deci de la cele două călăuze, la dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că țelul suprem al omului este de a crea opere grandioase care să uimească îngerul. Pentru Tagore, menirea poeziei este de a celebra nenumăratele lumi create de Dumnezeu, în scopul de a se întoarce apoi în Unul, de unde a fost despărțit în prima zi a creației, "din neștiute motive". Heidegger crede că Ființa s-a despărțit de om și l-a trimis în lume pentru a da mărturie despre ea, de a o "păstori" mai mult, Ființa se realizează abia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pentru Tagore, menirea poeziei este de a celebra nenumăratele lumi create de Dumnezeu, în scopul de a se întoarce apoi în Unul, de unde a fost despărțit în prima zi a creației, "din neștiute motive". Heidegger crede că Ființa s-a despărțit de om și l-a trimis în lume pentru a da mărturie despre ea, de a o "păstori" mai mult, Ființa se realizează abia în om cu ajutorul Poeziei, incluzând în sfera poeticului toate artele. Pentru Lucian Blaga, sensul cântului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
realizând această unitate, omul consimte la viață. O ambiguitate se află la originea lucrului poetului, afirmă Hölderlin în poemul Figură și Spirit, despre care am vorbit și în alt capitol, dintr-o altă perspectivă opera aperta: Totul este intim Aceasta desparte Așa este ocrotit poetul Temerarule! ai voi față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în flăcări. Fiind flacără, intimitatea prea mare cu spiritul desparte. Or, aceasta este poezia: treci dincolo de tine arzând, te ruinezi în inefabil. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în alt capitol, dintr-o altă perspectivă opera aperta: Totul este intim Aceasta desparte Așa este ocrotit poetul Temerarule! ai voi față în față Să-i vezi sufletul Te-ai ruina în flăcări. Fiind flacără, intimitatea prea mare cu spiritul desparte. Or, aceasta este poezia: treci dincolo de tine arzând, te ruinezi în inefabil. Această ambiguitate stă de veghe poetului, "păstrân du-l" în orizontul sacrului. Aflăm aici o semnificativă ilustrare a triadei dialectice teză, antiteză, sinteză miezul fenomenologic al filozofiei hegeliene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
au recunoscut Kant și Eminescu, filozoful din Königsberg afirmând: "geniul însemnează a doua creațiune a lumii prin artă", înțelegând prin poezie orice artă, sens pe care îl preia și Martin Heidegger. Este Poetul din concepția lui Hölderlin, pe care îl desparte de restul lumii faptul că este lăuntric, iar temerarul care ar vrea să-l vadă față în față, "s-ar ruina în flăcări". Morala poeziei: iartă totul și nu iartă nimic. Iartă suferința, rănirile, imperfecțiunile, moartea. Dar nu iartă înjosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încheind cu depășirea conștiinței eliberării, a ideii de libertate. Atunci am exclamat într-o beatitudine indescriptibilă: "În această clipă "eul" meu se schimbă: vechea ființă se desface în două entități: una umană, cealaltă o conștiință extramundană. Un ochi transcendental le desparte, și ele se îndepărtează spre cele două extremități ale infinitului." * De atunci, am rămas convalescent al acelui fulger revelator. Acest lucru a făcut dificilă întoarcerea, readaptarea la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și 20... from david pe bune, alex, ești un dobitoc! delete new message deleted deleted deleted deleted deleted — De ce aveți nume de familie diferite? Al lui e pseudonim? Nu, nu tocmai. Al lui e Hriavu și în acte. S au despărțit părinții. Pe Alex îl cheamă ca pe mama. Așa a vrut el. S-a dus și și-a făcut buletin cu Hriavu, după divorț. — N-am știut. — Nu multă lume știe. Eu, David. Eu, David și omul cu cravată. Are
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dat de mine? 16:51 to: david from: ada îți spun data viitoare. 16:53 to: ada from: david când e asta? 16:53 to: david from: ada mâine la șapte. la fântână, la universitate. 8. ... Ai mei s-au despărțit într-o joi dimineață. Extrem de civilizat. Fără tam-tam. Ne-au așteptat să venim de la școală. Întâi David, pe urmă eu. Am mâncat toți patru, am schimbat banalitățile obișnuite, am și glumit puțin, lucru din ce în ce mai exotic la noi acasă. După care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și boabe de cacao zgrunțuroase și par fumate obraznic. În noaptea aceea, se visase pe un vapor care-l ducea departe, spre țărmuri încărcate de o savoare proaspătă, subtilă și, totuși, perceptibilă chiar și după ce pleoapele i se dezlipiseră dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în bucătărie. Cocea cartofi. Avea ochii roșii de plâns și chipul subțiat ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]