2,261 matches
-
oarecare nostalgie, în accepțiunea respectivilor istorici, statul lui Bogdan, Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare fiind precursorul actualei Republici Moldova. Motivele deformării istoriei și a răstălmăcirii izvoarelor sunt mai multe. Ele pot fi rodul unei crize identitare apărute după destrămarea URSS pentru o generație obișnuită să se supună directivelor de la centru, dar și al intereselor materiale și politice meschine și, poate, chiar incompetenței unor cercetători insuficient pregătiți, unor carențe de ordin metodologic sau lipsei accesului la anumite izvoare istorice. Poate
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Lucrarea a apărut la Editura Academiei de Științe, cu avizul Ministerului Învățământului și cu sprijinul financiar al guvernului condus de Ion Ciubuc. Cartea era structurată pe 17 capitole și prezenta succint istoria Republicii Moldova, începând cu perioada dacilor și mergând până la destrămarea fostei URSS și constituirea Republicii Moldova ca stat independent. Nucleul lucrării îl constituia formarea la est de Carpați a statului medieval moldovean și apariția naționalității moldovene. Cartea, care se baza exclusiv pe surse istoriografice sovietice și din Republica Moldova, relua tezele moldovenismului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
rețea mai densă de relații utile susțin mai puțin democrația. Chiar dacă mărimea coeficientului beta nu este prea mare, corelația semnificativă ar putea exprima o frustrare legată de tranziție, o inadaptare la logica pieței, care înlocuiește în capitalism funcționarea rețelelor anterioare destrămării comunismului. Pentru că rețelele actuale sunt, de cele mai multe ori, transformarea celor din epoca comunistă, utilizarea lor preponderentă este probabil apanajul celor care foloseau și înainte această tactică anti-modernă (Rose, 1998). Utilizarea acestor rețele este singura soluție în societăți caracterizate de ineficiența
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Fiul risipitor se destramă în prăpastia furtunoasă și plină de amar a vieții. Cel de-al doilea aspect constă, pe de o parte, în reîntoarcerea fiului risipitor, care este asemenea unei „renașteri” din propria-i cenușă, a unei ridicări din destrămarea propriei ființe, și, pe de altă parte, în primirea sau reconsiderarea pe care același părinte bun i-o acordă cu bucurie și cu dragoste firească. Antiteza dramatică a vieții fiului risipitor, depărtarea de casa părintească și prăbușirea într-o lume
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lor narcisică. Scriitorii cred în capacitatea omenirii de a trăi într-o lume ameliorată prin raționalitate. - Lectura salvează. Salvează destinul unui ins care în afara scrisului nu găsește coerența atât de necesară vieții noastre. Firile mult prea impresionabile cad în capcana destrămării dacă acordă credit nemăsurat ecoului prea intens al evenimentelor. O chestionare prea personală a lumii, fără mentor și fără plan, debusolează. Lumea nu este făcută să fie recompusă mental de fiecare individ al ei. Este o mare naivitate să crezi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
doar în logici monovalente. Cum să te înalți cu trupul la cer? Baștovoi nu se sfiește să-și așeze personajele în nimbul nemuririi. Ceea ce le trece dinspre viață spre viața veșnică este dragostea, comuniunea, păsul pentru celălalt, gândul la celălalt, destrămarea egoismului demonic. - Diavolul ca prezență ascunsă. Unde este diavolul în toată această construcție romanescă? Pe cine inspiră el? Cui îi suflă el în pânze? Pe cine conduce? Răspunsul se oferă pe tavă: pe decidenți, pe bogații care caută raiul pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
că nu exagerăm dacă apreciem că principalul factor care a modificat adesea acest statut a fost Rusia, îndeosebi începând cu Petru I și Ecaterina a II-a. Imperiul țarist a avut, în permanență ca scop principal al politicii sale externe, destrămarea Imperiului otoman, avansul spre Dunăre și Mare, acces liber și nelimitat prin Strâmtori. In 1774, de exemplu, prin tratatul de la Kuciuk-Kainardji, această Mare Putere a impus “dreptul” de a vorbi la Poartă în sprijinul Principatelor, conform acelei idei de apărare
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de o parte, nu putea accepta o Germanie puternică, dominată de Prusia, clădită pe ruinele unei Austrii măcinate de mișcările revoluționare, și nici prăbușirea Imperiului otoman sub loviturile popoarelor balcanice; Rusia pe de altă parte, nu putea rămâne indiferentă la destrămarea monarhiilor conservatoare din Europa estcentrală, ceea ce ar fi izolat-o pe plan politic și ideologic, ducând la dispariția Concertului European și chiar la declanșarea unor insurecții în interiorul Imperiului țarist. Așa se explică pasivitatea diplomației engleze față de înăbușirea revoluției de la 1848
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
o normă a semiozei sacre, așa cum o propune Eliade: semnificatul sacru, o dată numit, ar deveni profan; povestirea propune un semnificat sacru pe care îl destramă mai târziu, refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de propunere a semnificatului) și înapoi (de retragere a lui)9. Dintr-o perspectivă strict etimologică, multe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
muri// iată/ se trezesc/ din țesături, din oase, din țărână/ ca dintr-un cort ies afară/ se-nalță ca o flacără lină/ și se văd/ se văd/ prima oară"15. O primă condiție este, după cum am văzut, decreația aparenței mundane, destrămarea imaginii pe care lumea o proiectează pe vălul ce ascunde chipul firii: "e drumul de la literă la duh/ și primul pas e depărtarea lumii"16. Condiție în care se poate întrevedea "ce-i dincolo/ de gânduri// în splendoare", nu în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a limbajului, ni s-ar putea ea adresa în vreun fel, ne-ar viza în modul în care cuvântul ar putea-o lua în vedere? Moartea nu face imagine, nu are un chip pe care să-l prezinte; ea e destrămarea imaginii, ștergerea din vedere, desfigurarea. Nu poate fi spusă decât în felul unei destituiri a spunerii înseși. Dar nu există cu adevărat decât atât timp cât e spusă, adusă în prezența mărturiei, în fața unei instanțe pentru care "totul este prezent". Prezentul acesta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de lumină care te urmează/ e a altui timp, ce face eforturi să mai privească,/ înainte de a se instaura/ subteranele". Acum, într-adevăr, ceea ce se vede nu mai aparține vederii; a vedea numește golul care dă de văzut. Din nimicul destrămării - el însuși destrămat - răzbate fâșia de lumină, liziera unui timp care ne privește. Imaginea aceasta iese din nimic precum cuvântul care pune început creației, se arată cu puterea iubirii ce-l naște. Apare în miezul dispariției, și chiar în virtutea ei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dispară, fie că stă să vină, să apară. Afară poate că-i toamnă", iar asocierea între exterioritate și interioritate arată tocmai pre-timpul ultim al manifestării. Vedem toamna într-o imagine care să-i prezinte peisajul, să îl zămislească în chiar destrămarea plăsmuirii? Dar poate că ceea ce apare nu e dat vederii, este deși e nevăzut, se arată în urma inaparentă a posibilului. Putem - trebuie - să vedem ceea ce încă nu este, urmează să fie, precum urma care se formează, a pre-ființării fără de chip
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pieritor umbrește cugetul, îi ecranează vederea, deturnându-i lucrarea 55. Mai mult: cugetul moare în grija de moarte, laolaltă cu moartea imaginii; iar ceea ce nu se vede nu se poate păzi, așa cum inima cade în ruina nevederii și a nepăzirii. Destrămarea e cu atât mai gravă cu cât ea duce la eclipsarea luminii ce face posibilă vederea lăuntrică. A vedea cu inima, în cuprinsul cugetului curat, înseamnă a lăsa inima la vedere, drept singura imagine subzistentă, absorbită în Imaginea care îi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Peisaj al derivei, scena unei dislocări. În chiar substanța poemului, ceva se rupe, se îndepărtează, ia distanță. Dacă râul se desprinde de poem, se mai arată el în chipul poetic al imaginii, mai este el un râu al poemului? Dar destrămarea se consumă în poemul însuși, zădărnicindu-i manifestarea, căci nu el are ceva de spus și de arătat. Poemul nu spune nimic, nu arată nimic ce ar putea fi prins în conținutul unei semnificări. Ca atare, nimic nu împiedică imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a unei priviri fără obiect pe care ea să se așeze; un exil al vizibilului, șters din câmpul manifestării. Acesta să fie prețul imaginii libere, de a nu fi văzută decât în destituirea sa, efemeră înființare într-un orizont în destrămare? Ce orizont s-ar putea deschide în retragere? Unul al iernii, adică al vederii moarte, orbite? Abia un sentiment de orizont, mai degrabă presimțirea - chiar ne-simțirea - unei absențe. Ce e de văzut în orizontul acestei manifestări eclipsate? Să rămâi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în retragere, înaintea poemului de care s-a desprins. În ultimul refugiu al posibilului, ea pune începutul altei vederi. O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) Poemul Clipa de așteptare de Kocsis Francisko 75 arată imaginea într-o stare de absolută destrămare, în natura ei perisabilă, precum modelul pe care îl întruchipează în sfera vizibilului. Nimic de înfățișat, în acest imaginar redus, comprimat până la dispariție, pentru că " Va fi o clipă când totul se va opri brusc,/ când nimic nu va mai avea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pietrele roșii sclipind în deșert/ trupul meu trece cu aripi în nori/ aleargă prin orizonturi mărite/ se dezleagă de marile promisiuni/ și devine aer și umbră". Vederea respiră, spuneam, urmând însă mișcarea acestui spațiu curbat; expiră tot ceea ce e menit destrămării, se dezleagă de imaginile expirate ale sensibilului și inspiră golul în care se avântă, se lasă inspirată de ceea ce (de)scrie văzând 91. Trecerea e acum zbor, înaintare în perspectiva inversă, prefacere în imponderabilul viziunii: "Înaintez prin vise de apă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nesfârșită/ a zorilor sacrului", "numai văz pentru ceea ce nu se îmbie vederii" (Cantorul, vol. Kaspar Hauser, 1991, în op. cit., p. 133). 58 Dar și începutul și sfârșitul, sfârșitul prevăzut prin început: "Viziunea ce unește zorii lumii cu sfârșitul timpurilor", "Spectrul destrămării înfățișându-se încă de la țeserea Pânzei" (Fragmentele, 68, 40, vol. A cincea esență, 1989, în op. cit., p. 118, 114). O întrevedere pe care doar transparența creației divine o face posibilă, epifania eshatologică dată ab origine, în care deslușirea oricărui lucru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
epiteliale din interiorul chiștilor sunt, cu certitudine, implicate în fiziopatologia bolii. 1. Elemente de microscopie electronică și imunohistochimie în membrana bazală tubulară și matricea extracelulară Microscopia electronică (ME) a evidențiat multiple transformări în MB tubulară, descrise ca îngroșări, multistratificări, despicături, destrămări sau fragmentări (12); este de notat faptul că structura normală a MB tubulare comportă diferențe certe față de MB glomerulară și că, foarte probabil, MB glomerulară nu prezintă modificări similare (12). Din noțiunile de organizare moleculară prezentate în capitolul 2.2
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
halitoza este o afecțiune caracterizată prin respirație rău mirositoare (fetidă) degajată de cavitatea bucală În timpul expirației, din tractul digestiv și din căile respiratorii. Poate afecta relațiile persoanei respective În viața socială ducând, uneori, la izolare din societate și chiar la destrămarea unor cupluri familiare. Se estimează că pe plan mondial ar exista peste 80 milioane de locuitori care suferă de halenă cronică. Cauzele care pot declanșa această afecțiune sunt multiple. -igienă defectuoasă a gurii și unele afecțiuni ale căilor respiratiorii sau
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
capacității de empatie și înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora; dezvoltarea capacității de a surprinde, înțelege și evalua orientările valorice ale partenerilor de interacțiune; formarea experienței și capacități de a rezolva situațiile problematice, dificile; verificarea corectitudinii comportamentelor formate și destrămarea celor învățate greșit; formarea și perfecționarea aptitudinilor de muncă în grup și de conducere colectivă; învățarea rolurilor necesare ocupării ulterioare a unor noi statusuri sau confruntări cu noi probleme. O definiție cu totul provizorie a acestei metode ar suna astfel
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
va mai pune problema convocării vreunui sinod general. Papalitatea, care apare tot mai mult ca o simplă putere politică, cade în nepotism și desfrîu, odată cu Inocențiu al VII-lea și Alexandru al VI-lea Borgia. Peste această Biserică în plină destrămare se va năpusti vijelia Reformei. Bisericile naționale și ereziile Lunga criză care zguduie papalitatea nu rămîne fără consecințe în organizarea și funcționarea Bisericii. Cu atît mai mult cu cît nașterea statelor naționale în Europa de vest și aspirațiile naționale în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pentru a mătura definitiv ultimele vestigii ale Imperiului de Răsărit. Veniți din Asia centrală, turcii otomani se instalează în Asia Mică ca vasali ai Selgiucizilor și sînt convertiți la islamism la sfîrșitul secolului al XIII-lea, ceea ce le asigură unitatea. Destrămarea Imperiului Selgiucid le permite să-și cîștige independența și să-și extindă influența asupra Asiei Mici. Chemați de facțiunile rivale să intervină în Imperiul bizantin, ei profită de aceasta pentru a pune mîna pe Strîmtori, pe Tracia și pe Adrianopole
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
începe să domnească războiul civil și anarhia. În 1437, cehii profită de situație pentru a obține de la împăratul Sigismund libertatea religioasă. Urmașul acestuia, Albert al II-lea de Habsburg obține zadarnic coroanele Boemiei și Ungariei, căci nu poate împiedica o destrămare a puterii imperiale cu atît mai periculoasă cu cît turcii continuă să înainteze. Sosirea lor în cîmpia Dunării, în vecinătatea statelor ereditare ale Habsburgilor, provoacă panică. Slăbiciunea lui Frederic al III-lea, care era în imposibilitatea de a găsi o
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]