2,728 matches
-
-i și mata lumânarea asta. Ai chibritul colea”. Hristu, pe vremea aia neînsurat, dar și după, era asuprit de maică-sa, care Îl gonea de-acasă ori nu-i mai dădea bani când i se Întâmpla vreo trăsnaie. Și făcea destule. Vă povestesc altă dată. Hristu, pe lângă jumătatea de normă ca suplinitor necalificat la școală, se ocupa și cu micul trafic peste Dunăre, la bulgari. Deși erau și ăia tot sub regim comunist ca și noi, mai găseai câte ceva prin magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deja la toți căruțașii, după ce adusese nenorocitele alea de cuie dintr-un oraș de la munte, de unde cumpăra de obicei sârmă Împletită, tablă și fier-beton. Chiar dacă Îl dorea pe fiu-său popă, mare credincios nu se arăta și avea păcate prea destule: cel mai vestit dintre ele era că ținea două neveste. Una cu acte, cu care făcuse băiatul, ailaltă fără. Amândouă lucrau cot la cot de dimineața până seara. Nu-și vorbeau una alteia - ceea ce pe Tatapopii trebuie că-l Încânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Astea erau proviziile lor peste iarnă. Într-un an secetos, În care nu se făcuseră nici grâul, nici porumbul, boierul cu os domnesc Îi aștepta pe oameni să vină să se Împrumute de câte un sac de bucate, căci avea destule În hambare din recolta veche. A așteptat degeaba să pice vreun Înfometat de făină sau mălai ca să pună deștul pe Învoieli la muncă. Vechilul Îi adusese la cunoștință cum că, În loc de pâine și mămăligă, oamenii foloseau pește uscat. Înghițeau pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spre propășirea obștei. Nu se știa prea bine de ce, locul În care autobuzul oprea să descarce și să Încarce poporeni de la și către oraș fusese ales chiar Într-o curbă În unghi drept. Pe Întuneric, mai ales, s-au petrecut destule accidente și au murit oameni. Crucile negre de fier stau și acum mărturie. Șoferii străini de părțile noastre nu cunoșteau șoseaua și se trezeau brusc, după cotitură, că le apare În față fundul pătrat al autobuzului. Cei mai mulți izbuteau să frâneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplărilor prezentate În publicația noastră cu desăvârșită măiestrie stilistică. Așadar, dacă ați fi avut posibilitatea să citiți Gazeta de centru Înainte de a fi vandalizată de cei care nu Înțeleg rolul nobil al presei Într-o societate democratică, ați fi aflat destule lucruri: domnul Primar și-a achiziționat o bicicletă nouă, cu zece pinioane și trei foi de angrenaj; armăsarul Canafas, scăpat de cuțitoaiele măcelarilor, a fost zărit zburdând ca un cârlan În Codrul tăcut de la Miazănoapte, Înconjurat de un harem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca pe un sânge negru și greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui prăpădit de om fără vină. Încercase, Într-un târziu, să guste din zeama acrișoară și maronie care nu se mai găsea, de vreme destulă, decât În dughenele dintr-un orășel ars de soare de la malul mării. Băuse puțin și stomacul i se Încrâncenase nu din pricina poveștii mincinoase care Încerca să dezlege taina fabricării de bragă și care spunea că doi turci se freacă cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prea strâns, capsa exploda spre În afară, aruncând cât colo mecanismele de blocare și de percutare, decalibrând țeava și azvârlind pucioasă fierbinte În ochii și obrajii trăgătorului. Așa ceva pățise și vărul lui Ectoraș, căruia - cu toate că era priceput și-și făcuse destule socoteli În clipele când mânuia, grijuliu, vergeaua - Îi explodase o capsă În ochi, pe când se străduia să ochească guguștiucii dintr-un cuib cocoțat În vârful unui stâlp de beton. Vreme de o săptămână vărul purtase peste ochiul drept un bandaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mișca Întruna, răspândind În jur vrăji schingiuitoare și desfătătoare, cărora nu li s-ar fi putut găsi În veci chipuri de Împotrivire. Ectoraș aproape că leșinase, se târâse cu greu până la mal și se trântise În iarbă. Zăcuse acolo vreme destulă, prefăcându-se că se odihnește și că stă la zvântat, În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi tari, ce puteau fi pipăite, și-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin scorburile lor ieșea câte un șarpe negru și amețit, care se repezea, după câteva clipe de rătutire, o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care va sosi cu următorul mesager. În timp ce se îndepărta cu pași mari, Katsuyori trecu drept pe lângă vasalul încă prosternat la pământ, strigând, în urmă, spre Shoyoken: — Nu-i nevoie să vedem scrisoarea lui Goro. În ultimii ani, s-au văzut destule semne suspecte din partea lui Yoshimasa și Baisetsu. Știu că e foarte complicat, Unchiule, dar voi avea din nou nevoie de dumneata în fruntea unei armate. Mă duc și eu. Nu trecuseră două ore, când, din turnul noului castel, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decurs evenimentele de dinaintea celui de-al doilea război mondial dar și episoade din timpul luptelor. „Mi-a plăcut istoria, o am «în sânge». Urmărind evenimentele internaționale începând cu 1936, cu ocuparea Renaniei, cotropirea Austriei, «înghițirea» Cehoslovaciei, era clar, acestea erau destule semnale că războiul este inevitabil. M-am căsătorit în februarie 1941, pentru că nu voiam să trec singur printr-o asemenea încercare, pe 18 noiembrie anul următor venind pe lume Mariana Alexandra, fiica noastră. Dar 18 februarie 1942 mă găsea învățător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cerului și-au deschis zăgazurile ferecate și pe pământ s-a revărsat o ploaie caldă de vară, o ploaie de miliarde, aducătoare de speranță de viață. Poți uita un asemenea fenomen într-un timp de cumpănă și răscruce? Având ani destui - dăruiți generos de Creator, am și multe, multe amintiri care nu-mi dau pace, chiar dacă pe unii posibili cititori i-ar deranja acest lucru. 12 martie 2007. E zi de luni, început de săptămână. După ce cu două zile în urmă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În ziua următoare am cules peste o mie de fire de lăcrămioare care sunt la apogeul înfloririi și al căror miros parfumat în mod deosebit se simte prin vecini. Mă bucur de aceste flori și la rândul meu am bucurat destule persoane apropiate. Ce poate fi mai frumos decât să dăruiești o floare, însă când e vorba de suavele lăcrămioare, bucuria e și mai mare, atât la donator, cât mai ales la primitoare. Simt o adevărată plăcere să dăruiesc flori, pentru că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Centrală de Date nu putea fi făcut de oricine. Cum a ajuns puștiul acolo? Ce fel de informații căuta? Cu câteva momente în urmă spuse-se că nu părăsise niciodată Sagius II. Și chiar dacă primise informațiile de la altcineva tot apăruseră destule semne de întrebare care să-l facă circumspect. Cu toate asigurările date de Poha, câteva lucruri simple trebuiau puse cap la cap și lămurite înainte de a mai oferi orice fel de informații acestuia. Se putea ca tînărul să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
eu cu acei bani...am nevoit și am cumpărat o casă”. Din câte îmi aduc aminte, părinte, și îmi aduc bine aminte, peste sărmana Alexandra au dat iar nevoile, cum ea singură spune: „Și după aceea iarăși ne-au ajunsu destule nevoi, ce le-am scos vânzătoare și le-am vândut”. Cum se vede treaba, această femeie era cam singură și nu-i sărea nimeni în ajutor. Așa se face că a rămas fără casele părintești și apoi și fără cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și am scris eu, dascal Vasile ot Dancu, cu zisa Stanii”. Aș avea o nelămurire, părinte. Am băgat eu de seamă că ai făcut ochii mari. Ia s-o auzim! Pe ulița asta nu sunt numai meseriași, ci și crâșmari destui. Și de ce n-ar fi? Păi când omul își ia o pereche de ciubote noi nu trebuie să le ude? Trebuie.Și unde să facă o trebușoară ca asta dacă nu la o crâșmă? Uite că tocmai mi-am adus
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
jupâne? Bucuros de cinstea pe care ne-o face sfinția ta de a ne călca pragul. Cred că ai o ulcică cu bragă rece, jupâne. Dar vezi bine că nu sunt singur. Apoi pot să fie oricâți, părinte. Avem bragă destulă. Nici chiar așa. Adu două ullcele cu bragă pentru niște uscați de sete. Pe dată, jupânul Gheorghe a apărut în prag cu două ulcele pântecoase în care făcea bulbuci o licoare fără o culoare anume. Le-a așezat pe masă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
plătim ceva și să urmăm sfatul unuia, care propunea o taxă fixă, pentru greșeala noastră de a ne fi născut români. Ai bani s-o plătești, bine, mai stai pe aici. N ai bani? Granițele sunt deschise, iar țări sunt destule, unde să mergi la cerșit. Bineînțeles, că pentru cei care rămân, ar putea să se mai pună o taxă pentru că există. Asta, rămâne deocamdată la latitudinea corpurilor legiuitoare ale statului. Sănătatea, pensiile, școala, armata, poliția să fie scoase de sub incidența
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în fapt de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bocet pierdut de o șovăielnică bătrână, în drumu-i liniștit spre biserică. Lumina turbează în turle arămii și zgomotul se sparge în tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul grunzos al străzilor pustii.Bani să ai. Totul se cumpară. Tributul e scump. Dar,dragoste este... destulă! Ecoul vorbelor răsună ca pașii profetului pe altarul morții, apoi se răsucește în adâncuri. -Crezi că mai pot zări
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tâmple. E toamnă, o toamnă nesfârșită de început de veac. Te intreb: -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Zace neîntrebată la colțul grunzos al străzilor pustii.Bani să ai. Totul se cumpară. Tributul e scump. Dar,dragoste este... destulă! Ecoul vorbelor răsună ca pașii profetului pe altarul morții, apoi se răsucește în adâncuri. -Crezi că mai pot zări steaua mea, de aici, din întuneric? aud un glas de pretutindeni. Stelele se sting complice. Locul pe cer se albește. “Bang
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Stelele se sting complice. Locul pe cer se albește. “Bang!“ Priviți! Un vis mi se sparge în bucăți de soare. Se risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la colț de stradă. Din umbră, mă privește o gură știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune... Bună dimineața, mândrelor! Azi nu v-am adus de mâncare, pentru că aveți destulă. Lăsați giumbușlucurile și... la treabă! La iarnă om mai vedea noi... Acestea le-a spus ca celor mai apropiate și dragi ființe omenești... Priveam la el cu admirație... Îl simțeam fericit. De fapt, pentru el orice se întâmplă în jurul lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fac. Dacă n-aș proceda așa, ar însemna să nu-mi îndeplinesc obligațiile. O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să ies pe poartă. — Cred c-ai să descoperi că sunt destule lucruri care te împiedică. Nu în ultimul rând zidurile înalte și poarta încuiată. Ascultă, nebun disperat după putere, tică... porcule, am început să-mi pledez cauza alternând furia cu disperarea, nu e nimic în neregulă cu mine. N-am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]