4,169 matches
-
cu cap multiplu, disponibile la ora ceea. Deci statul american, era acum pregătit să facă față oricărei provocări teroriste. În acest timp, un grup de detectivi, urmăreau intens cauza care a stârnit zgomotul acela teribil. Trebuie să recunoaștem meritul acestor detectivi că erau cei mai experimentați și hârșiți în tot felul de cazuri care mai de care mai încâlcite. Și nici nu s-a făcut bine ora prânzului când misterul era dezlegat și s-a putut suna în sfârșit demobilizarea, închiderea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
s-a putut suna în sfârșit demobilizarea, închiderea la loc a silozurilor nucleare, aterizarea lui Air Force One, urmată de întoarcerea triumfală a președintelui la Casa Albă, numai navele de război trimise spre alte țări, au rămas acolo pentru orice eventualitate. Detectivii au descoperit fără tăgadă, că zgomotul acela teribil, a fost produs când se crăpa de ziuă. Și ca orice crăpare, face zgomot. Punct. Deștepți băieți detectivii aceia, că altfel cine știe la ce bombardamente se mai ajungea, fiindcă americanii nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
numai navele de război trimise spre alte țări, au rămas acolo pentru orice eventualitate. Detectivii au descoperit fără tăgadă, că zgomotul acela teribil, a fost produs când se crăpa de ziuă. Și ca orice crăpare, face zgomot. Punct. Deștepți băieți detectivii aceia, că altfel cine știe la ce bombardamente se mai ajungea, fiindcă americanii nu glumesc, atunci când este vorba de a-și încerca armamentul prin bombardamente preventive, (așa motivează ei), împotriva unor țări care nici nu știu cine i-a lovit și mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
toate filialele Codul eticii și echității socialiste. În toate organizațiile, cu fiecare membru, la toate nivelele. — Codul? Cum, dezbatere? Păi, membrii sunt... se trezi bolborosind, imprudent, ziaristul care nu era ziarist. De fapt, de fapt... încercă, repede, să se corecteze detectivul... de fapt, știți, am venit numai să... Îmi pare rău, sunt în întârziere, repeta, agasată, tovarășa, ridicându-se în picioare. Mergeți la tov Ionel, spuneți-i că eu v-am trimis. Tov Ionel, redactorul. Pe culoar, faceți la stânga, ieșiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu înapoi, la instructaj. Își aruncase pe umeri geanta uriașă, își îndreptase fularul verde, mototolit, o zbughise, tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O cameră mică, întunecoasă, două birouri. În tavan arde un bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
autorizate au acces. Dacă v-a trimis tovarășa Boca... mă rog. Dacă tovarășa secretar v-a aprobat, atunci mergeți la arhivă. La Serviciul Cadre. Acolo e și Arhiva. Există dosare pentru toți. Mii de dosare. Clasificate, ordonate, găsiți orice doriți. Detectivul Vancea nu putea renunța la tov Ionel, era singura șansă. Caut pe un oarecare... Trebuie să aibă cam 60 de ani. Fotograf. A fost fotograf. Am aflat că lucra ca fotograf, poate și acum e tot fotograf. Octavian. O veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
distrugă totul în cale? Sfaturile, rugămințile, dialogul raman doar pentru secolele trecutului si pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli? Tot o diversiune, o capcana si o masca, falsă prevedere de statut?. Diversiune, diversiune. Rețeaua, rețeaua, bombănea detectivul Vancea, clătinându-se de pe un picior pe altul, în fața cabinei telefonice. Privea, neîncrezător, ziarul pe care notase două adrese și numere de telefon. Cum or fi vorbind la telefon exemplarii membri surdomuți? Sau vorbesc copiii lor? O fi având și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al subteranei... Intră în cabină, formează numărul. Sună, sună în gol. „O fi alt număr. M-am ramolit, oi fi notat numărul doamnei Radovici. Care nici nu mai e doamnă, e iarăși Irina. Irina, iarăși Irina.“ Peste jumătate de oră, detectivul repetă încercarea. Nu mai are ziarul în față. Pierduse ziarul, bineînțeles, dar reținuse numărul. Oare îl reținuse? Memoria lui Tolea era ca Tolea însuși. Doamna Veturia Gafton nu prea putea fi auzită și nici de văzut nu era ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă viața, așa scurtă și plină de mizerii, este tot ceea ce avem... Măcar dacă v-ar fi promis altceva, viața de apoi, Nirvana, dracu’ mai știu eu ce!... Se enervase Venera, se putea spera și în alte confesiuni, nu greșise detectivul A.D.V.V. apărând, brusc, sâmbătă dimineața la locul investigației unde, iată, era chiar așteptat. Nu doar pentru cafea și dulciuri, cii cu mărturisiri semnificative. O, da, în sfârșit! — Crezi că Tavi e un criminal? Nu te voi contrazice. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dumneata, a lăsat-o surdomută și cam... mă rog, cam sensibilă, să spunem așa. Doar știi... lumea nu mai putea fi ce a fost. Nici nu e. Domnul Vancea privea drept în ochii doamnei Venera, care privea drept în ochii detectivului. — Versiunea despre momentul acela... cine mai știe. Ar trebui mai multă nepăsare. Nepăsarea, vezi, asta vă lipsește. Este o forță, zău. Forța care stă în spatele nepăsării. Tavi a înțeles asta, sunt sigură. Încă de atunci. Privirea gazdei își pierdea, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase. — Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de o excesivă vitalitate. Suise picioarele, americănește, pe fotoliul din stânga, dar doamna Venera nu observa nimic. — Totul s-a răsturnat odată cu bicicleta aia, nu? — Da, da, înțeleg, se auzi, răspicat, glasul profesorului, care-și balansa vesel picioarele deasupra fotoliului. Profesorul detectiv bălăbănea nepăsător picioarele. Acum, era și el palid. Iar Tavi găsise o poziție comodă, lângă fereastră, privind departe, în zarea invizibilă. Venera nu le acorda nici o atenție, părea singură, singură cu partenerul absent. — Sunt plecați, Tavi și cu Tori. Taube
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu opera necunoscutului. Vârcolacul... un suflet, profesore, ai să te convingi. Vei vedea ce înseamnă precizia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dacă vreți, putem pleca, putem pleca. — O, nu-ți fă probleme, pot dormi și aici. Văd că te interesează aceste mape, te interesează. Îl privea cu un zâmbet ironic, condescendent. Privi tava cu tartine și ceașca cu ceai de care detectivul nu se atinsese și se retrase. La ora 11 noaptea, profesorul Vancea ieși din cameră, cu geanta pe umăr. — O să luăm un taxi, doamnă. S-a făcut târziu. Vă conduc acasă. Doamna Venera citea o carte franțuzească. O copertă veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă, cu o mișcare delicată, coroana din brațeleplebeului. — O zi fragedă, turbată, scumpă doamnă, izbuti să bâiguie netotul. O șovăială, o amețeală, să înnebunești. O să ne scoată din minți primăvara asta ilegală. Ați observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreau. M-au simțitdiferită. M-au bănuit străină, m-au considerat străină. Nu contează ce ești, contează cum ești văzută. Măstrigau, am aflat, Teresienstadt. Așa mă strigă: Teresienstadt! Domnul Vancea privea drept în ochii doamnei care privea drept în ochii detectivului. Da, da, înțeleg, încercă să bâiguie adolescentul. — Deci, pogromul acela e o confuzie, profesore. Dar nu mă plâng. Dimpotrivă, sunt mândră, să știi. Da, da, înțeleg, încercase să bolborosească nepăsătorul care nu era destul de nepăsător. — Mândră și bucuroasă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Avem un ce, fiecare. Un centru, un cerebel, ceva, acolo... Ca străină voiau să mă ardă pasionații, nevricoșii ăia. Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a glasului te năucea, pur și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin vestibul, până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile până la tavan, pline cu mape groase, de toate culorile. — Intră, intră, domnule Vancea. Să pierzi câteva ore cu amprentele acestui înlocuitor. Vârcolacul! Vei vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dracu’. Nimic nu știți. Nici tu, nici nevastă-ta. Imaculata! Victima! Alibi. Tavi cu alibiul imaculat. Câinele Tăviță, da, da. Viitorul. Viitorul meu chip de câine. Tăviță. Speriat de prezent, trecut și viitor, monstrul. Dresat. Să nu putem, să nu... Detectivul se strecură ușor ușor înapoi spre cameră, trase lent lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
diferența? — Ar fi, ar fi. Jeny n-ar putea găti deliciurile care le gătește. Ca să-ți dau un singur exemplu. N-aș avea aceste plăceri, nici pe ea n-aș putea-o îngriji, nici dumneata n-ai putea face pe detectivul. Nu avem toți, simultan, aceleași interese. Nici aceleași plăceri. Sinuciderile colective sunt rarisime, băiatule. Voi, psihiatrii, la cine vă consultați? La tâmpiții voștri de colegi? Uite, îți ofer fantezia mea. Aiureală, cum vrei s-o numești. Gratis. — Bine, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el, Harry, fusese forțat să îi devină complice când Dryer se jurase că dă în vileag legătura dintre ei. Răsplata pentru această cooperare a constituit-o o sentință maximă de cinci ani, cu garantarea unei reduceri substanțiale pentru bună purtare. Detectivii i-au luat urma lui Dryer la New York și l-au arestat la o petrecere de Anul Nou organizată într-un bar de pe Christopher Street, la doar câteva minute după ce începuse anul 1988. La rândul său, s-a recunoscut vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Și cum facem asta ? — În primul rând, Încercăm să aflăm cât de multe putem noi singure, spune Jemima. După care... eu am acces la diverse persoane care ne pot ajuta să obținem mai multe informații. Îmi face cu ochiul. Discret. — Detectivi particulari ? spune Lissy uluită. Vorbești serios ? — Și, după ce aflăm, facem public tot ce-am aflat ! Mami are contacte la toate ziarele... Simt că-mi bubuie creierii. Chiar vorbesc serios ? Chiar mă gândesc la modul serios să mă răzbun pe Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
articulez Într-un final. Jemima, ai Înnebunit de tot ? — Hai, nu mai fi atât de Îngustă la minte și te rog vorbește mai civilizat, răspunde Jemima dezaprobator. Emma, ziariștii de scandal sunt prietenii noștri. Sunt, dacă vrei, un fel de detectivi particulari... doar că sunt gratis ! Mick a ajutat-o mult pe mama, În diverse ocazii. E incredibil când vine vorba să pornească pe o pistă. Și e foarte interesat să afle micul secret al lui Jack Harper. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
drumul vis-à-vis de parcul Politehnicii, spre Doris, Centrul de tratament care pe dinafară se arăta pustiu și sinistru, m-am găsit în fața unei alternative nesuferite, s-o urmăresc sau să întârzii la birou - și am pus capăt scurt muncii de detectiv, consolându-mă că, oricum, era de o frumusețe rece; ți-am mai spus că, atunci când urmăream câte-o fată, plăcerea era să trec neobservat, or pe aleile Centrului ar fi fost tot mai greu să n-am aerul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
abandoneze soțul și cariera. Shang-guan plecă din Shanghai, intră în palatul lui Mao și se îmbrăcă în costumul Doamnei Xiang-fei. Ea descoperi, însă, foarte repede că nu era singura amantă pe care o avea Mao. Shang-guang voise să scape, dar detectivii particulari ai lui Kang Sheng se aflau peste tot. Desfășori o legătură amoroasă națională, o avertiză el. Trebuie să te păzim douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Ar trebui să nu ai nici un motiv de plictiseală. Să fii la dispoziția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]