2,337 matches
-
despre mine chiar și acest poem, abia terminat zboară la ea 69 19. nu vă faceți iluzii. expresia dumneavoastră de beatitudine mă face să surîd. motivul pentru care am acceptat să fac dragoste cu dumneavoastră este strict literar. întrucît eu detest această imbecilă așteptare a cititorului în fața personajelor... Oare cînd vor trece la act ? Oare cînd se va produce primul sărut ? Oare cînd va ceda ea ? întreaga istorie a literaturii este desfigurată de așteptările erotice ale cititorilor. Ca și de tehnicile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și pe la unchiul tău nu treci să-l rogi să se intereseze de viitorul tău. Am și eu relațiile mele, experiența mea. Ideea de a pune la cale viitorul fetei înduioșă atât de brusc pe Stănică, încît îl făcu să deteste numaidecât gândul ne-mărturisit dinainte. "Sunt un păcătos, își zise, auzi la ce mă gîndesc! N-am decât o scuză, că n-am avut parte de ceea ce meritam." 1Tînărul lefter (fr. - n. red.). Stănică lăsă mâna jos, cast, și zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ascendența lui divină numai în momentele finale. Noi ne îndoim și regretăm atâta, încît nici unul dintre noi nu ne mai putem crede fiul lui Dumnezeu. De aceea, nici nu mai putem fi sfinți și nu mai putem crede în predicatori. Detest în Isus tot ce e predică, morală, idee și credință. Să ne fi dat pace, și să nu ne mai fi tulburat cu atâtea idealuri și credințe. Căci idealuri și credințe au atâția. Iubesc la Isus momentele de îndoială și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a devenit colectivă. Cu timpul, îi este uitată brutalitatea, lumea își amintește doar de trăsăturile lui pozitive, de ceea ce era bun în viața de odinioară. Adăugîndu-se culpabilității, nostalgia copilăriei potolește ura și temperează criticile. Încet-încet, apare atracția față de cel dispărut. Detestat cît timp trăia, acesta este iubit în efigia lui, în amintirea-i. În cele din urmă, este divinizat. În jurul lui, ia naștere o religie, mai exact religia. Ea tăinuiește uciderea și, aș adăuga, eșecul acesteia. Căci dacă fiii au ucis
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
chinuitoare. Neputînd-o face în realitate, el se străduiește în imaginar. De aceea, își fabrică o altă familie. Își face un alt tată și o altă mamă dacă nu cumva se atașează de bunici (ca în cazul lui Sthendal care își detesta tatăl și își adora bunicul). Nu vedem oare și numeroși adulți evadînd din mediul lor real și făurindu-și un ideal, populat cu creaturi pe placul inimii lor? Astfel, copilul își creează o altă lume pentru a rezista celei în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decât verbul avoir („a avea”), în forma sa flexionară cea mai frecventă a („are”), as („ai”). De asemenea, printre cuvintele cele mai frecvente se numără elementele de legătură, care sunt foarte scurte (le, de, il, et sau faimosul impersonal on, detestat de profesorii de literatură). Acest fenomen, pe care îl numim Legea lui Zipf, a fost denumit de acesta însuși „Legea minimului efort” și corespunde încercării de a solicita cât mai puțin memoria și atenția. Concluzie Această lege a minimului efort
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
Severo spunea, cucerit de peisajul autumnal, gri, estompat și, în același timp, tridimensional și profund: „E pur și simplu un Corot”, se întreba de ce oare, de la o vreme, iubește atât de mult călătoriile pe care la douăzeci de ani le detesta. Găsește îndată răspunsul: când era tânăr nu avea scrisul și de aceea obișnuia să le spună prietenilor: „Peisajele, orașele, nu mă interesează pentru că nu le pot poseda. Nu le pot înghiți”. Acum, în schimb, totul îl interesează, îl privește, pentru că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Judecata morală nu Împiedică Însă jubilațiile spiritului poetic. Căci numai de la o anumită treaptă de Îmbătare Își Începe Bolintineanu cîntecul său. IX Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care Îl detestă cel mai mult. CÎnd se face frumos afară, se pregătește de călătorie. Literatura este lăsată atunci deoparte, fără remușcări, pînă ce un nou val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceață groasă Îl fugăresc, iarăși, În cămin. La adăpost de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceilalți, surplusul de realitate are un efect puternic asupra vieții noastre. Descoperim astfel lumea uluitoare a proiecției, unde universul ne trimite Înapoi, ca o oglindă, toate aspectele noastre neasumate. Realizăm că, nu numai că avem toate trăsăturile pe care le detestam cel mai tare, dar și că aceste trăsături negative cuprind În ele daruri pozitive și că ele se află acolo pentru a ne dirija drumul pe care Îl vom parcurge. Observăm astfel că inconștientul descoperă Întotdeauna căi de a se
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
sau omagiau pe omul politic. În ciuda acestei lucidități și a sentimentului de zădărnicie corespunzător, Pomponescu nu putea să-și reprime antipatia față de Ioanide, pe care-l invidia pentru nepăsarea-i copilărească, semn al unei încrederi suverane în meritul său. Îl detesta și pentru că acesta nu apela niciodată la serviciile sale. Pomponescu nu-și făcea iluzii asupra zelului unui Gulimănescu ori Gaittany. Amândoi se prezentaseră în dimineața aceleiași zile în vizită de politeță, pe temeiul zvonului ministeriabilității. Dan Bogdan, acela care ședea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
continuau șezătoarea lor foarte accidentată intelectualicește și care plăcea atât de mult lui Saferian. Toți, afară de Gonzalv Ionescu, om casnic și auster, și Gulimănescu, pe care îl controla nevasta, acceptau aceste prelungiri boeme, chiar Pomponescu și Dan Bogdan. Deși îl detesta pe Ioanide, Pomponescu era din fire sociabil și prețuia senzația de tensiune morală și intelectuală, cultivând o ușoară mizantropie. Musafirii lui Saferian erau niște inamici care aveau nevoie unul de altul. În fine, Gaittany, somat de limbile ceasului, se ridică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Ioanide), semnala fără greș firele noi de păr alb. - Domnule Ioanide, îl prevenea, ca și cum era cu putințăsă ia măsuri grabnice până nu se prăbușea, îți albește părul. Ioanide se indispunea nu de nuanța părului, ci de insinuarea de decrepitudine, detesta pe "dobitoc" și privindu-se în oglindă constata că arăta neschimbat și că acele câteva fire de păr alb într-o parte unde îl avusese totdeauna cărunt erau accentuate de lumina solară. Și în definitiv, ce are de a face
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lipsit de ideologie, s-ar putea chiar afirma că disprețul lui de partide reprezintă o politică a sa sui generis. Filozofia sa socială pune mai presus construcția decât formalismul politicianist și arhitectul Ioanide spune peste tot prietenilor și studenților că detestă individualismul liberal anarhic și că ar avea nevoie de un principe sau o republică inteligentă, care să-i comande un oraș. Arhitectul disprețuiește și aproape refuză lucrările particulare, visând construirea de foruri, de terme publice și alte asemenea monumente de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de tipul Fabrice sau Julien Sorel sunt tocmai aceia cu care mă feresc să semăn. Popoarele îmbătrînite se semnalează prin astfel de simboluri. Exaltarea vitalității fără nici o rezervă poate să ducă la cultul senzației și la egotism. E tocmai ceea ce detest. Fabrice și Julien sunt eroi romantici, cultivând eul, personalismul, căutând să se promoveze brutal ca indivizi, să guste viața solitar. Ei vor să violeze conștiința umanității prin cinismul egoismului lor. Într-un cuvânt, sunt avizi de celebritate. Byron era un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre a rezolva astfel un conflict secular, și veți vedea că se vor găsi aderenți. Noile stări de lucruri au apărut din această orientare a maselor către tot ce este insolit și incomod, în pofida conformismelor burgheze (pe care personal le detest, fiind într-asta în mod surprinzător în consonanță cu tata). Dar să reiau șirul ideii. Am spus că nu sunt bine încredințat a fi cu desăvârșire fixat asupra modului geografic de a mă realiza în structura mea spirituală. Fiindcă mă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doză de atentie, apoi se așeză pe fotoliul oferit, cu secretarul pe scaun în vecinătatea sa. Avea acest obicei de a trece în revistă asistența la adunări, sugerând că aparține unei case domnitoare. Pentru acest motiv, la locul cuvenit, era detestată. O dată așezată, privind spre lustru, pe pereți, prințesa se documentă: - Aci aveți sediul? Frumos! Madam Pomponescu se simți puțin contrariată de acest termen insolit, căci Gaittany se ferise de a o informa asupra principiului în numele căruia se făcea vizita. Din fericire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în baza căruia o faptă neaducând satisfacții imediate nu prezenta nici un interes. "La ce folosește asta?!" întreba ea stereotip. Onoarea socială, chiar și bizuită pe un fals, era tot ce prețuia. Luîndu-se drept centru al lumii, madam Pomponescu-mamă agrea sau detesta oamenii după chipul cum se purtau cu ea. Cine îi săruta mâna foarte intimidat și-i bătea în strună, constatând totodată că arăta bine la față, putea fi sigur de bunăvoința ei. Madam Pomponescumamă n-avea nici o compătimire pentru un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și poate a majorității țărilor bogate) îl reprezintă dubla măsură și inconsecvența."73 Mai ales ceea ce este perceput ca ipocrizie duce la o erodare a puterii fundamentate pe valori declarate. Este puțin probabil că cei care ne disprețuiesc sau ne detestă din cauza ipocriziei vor fi dispuși să ne sprijine în atingerea obiectivelor noastre politice. Chiar și când sunt onest aplicate, valorile americane îi pot dezgusta pe unii, în timp ce pe alții îi pot atrage. Individualismul și libertățile surâd multora, pe când alții în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de stroke pentru a exprima nevoia de recunoaștere. Această trebuință exprimă nevoia oamenilor de o anumită cantitate de contacte cu ceilalți oameni pentru a supraviețui. Stroke-urile răspund strigătului conștient sau inconștient al individului: "Eu exist, spuneți-mi-o, iubiți-mă, detestați-mă, dar demonstrați-mi că sunt viu, că vă interesez. La ce-mi servesc motivațiile dacă ele nu vă interesează?" Aceste semne de recunoaștere, stroke-urile, sunt acceptate sau refuzate, cerute sau oferite (Bouillerce, Rousseau, 2000). Ele reprezintă "o unitate de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fantezie; unii, o stare esențială, alții, o stare derizorie. Unii, spun că emoțiile, sentimentele ne tulbură judecata și ne complică relațiile interpersonale, alții, disting între emoții, sentimente pe care ar dori să le resimtă permanent și cele pe care le detestă și de care le-ar plăcea să se debaraseze (Brillon, 2010, p. 13). Cert este faptul că stările afective reprezintă o componentă esențială a funcționării organismului, dar și a relațiilor. Ele ne impregnează memoria, atenția, imaginația, percepția, reprezentarea, gândirea, ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
spațiul celuilalt; pune în aplicare propriile reguli. Convingerile posibile ale celui/celei care are o atare atitudine sunt: • sunt mai valoros decât celălalt; • viața este o luptă; trebuie să fii ca un lup; • nicio milă pentru cei slabi; • prin răzbunare, detestând, agresând și învinovățind, se rezolvă problemele; • ceilalți se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
îl culcă nu sunt percepute ca aparținând aceleiași entități, mama. Mai târziu copilul va integra elementele aparținătoare unei persoane, în special mama, într-o entitate ceea ce duce la apariția unei ambivalențe a sentimentelor: copilul iubește sânul care îl hrănește, dar detestă mâna care îl îndepărtează de el. În această perioadă copilul va manifesta temerea că ura pe care o are față de o anumită parte a mamei (mâna) ar putea să o distrugă, fapt care contribuie la susceptibilitatea instalării unor accese de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
modificările fizice observabile ale adolescentelor, sunt mai strâns legate de dezvoltarea lor emoțională, decât dezvoltarea hormonală, deoarece aceste caracteristici, afectează stima de sine a băieților și a fetelor în mod diferit. Fetele par să aprecieze schimbările fizice care însoțesc pubertatea (detestă kilogramele câștigate în plus în această perioadă), mult mai puțin decât băieții (sunt încântați de creșterea masei musculare și de alte schimbări ale organismului lor). Insatisfacția cu privire la modul în care arată, pare să fie mai strâns corelată cu o stimă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pot reveni, nu simt nevoia să schimb nimic din cele asupra cărora aș putea reveni. Sau, dimpotrivă, sufăr pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sânt alb, în vreme ce sânt negru, să-mi resimt numele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sânt alb, în vreme ce sânt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]