2,113 matches
-
eu cred că voi pleca...Într-o lungă călătorie, acolo unde numai sufletele ajung, spune ea cu glas șoptit, extenuat. Nu, nu spune asta. Trebuie să rămâi lângă mine. Sunt sigur că te vei însănătoși curând. Strânge din dinți, aproape devorat de durere. Gândul că nu poate face nimic să o salveze aproape că îl scoate din minți. Ah, dragul meu, surâde Smaranda sleit, niciodată nu ai fost un bun mincinos. Chiar și atunci când intențiile tale erau bune. De ce soarta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să stabilesc dacă era bine să mă las copleșit de o asemenea stare. Poate că ar fi trebuit s-o iert. În fond, și eu mă cuibărisem din răzbunare la domnișoara Kreuz. Însă freamătul acela dinăuntru mă înviora și mă devora, era o plăcere care răscumpăra toată viața mea plicticoasă. Îmi doream, mai mult ca orice, să șterg cu buretele cea mai mică amintire a invitaților din seara de la Mintzi. Pânda morții lor a devenit astfel o pasiune. Cercetările m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
schiță și el un salut. Calomfir îi înregistră pe profesorii Stănciulescu, Popa și Nistor și pe asistenții acestora, buni prieteni și confidenți. Până și Paltonaru venise, însoțit de secretar. Era, desigur, un eveniment deosebit de important. Camere video mobile și fixe devorau momentul, blitzuri albe se declanșau fără oprire. O fată cu părul strâns în coc îi înmână o mapă fără ca el să știe de ce. Mulțumi frumos și o puse pe masa cu microfon. Lângă el, la masă, așezați pe scaune, ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aduc la așa o stare că ar fi plecat de bunăvoie. De obicei, la un delicat ca Hector, supărarea se întinde pe sub piele mai ceva ca o plagă, nervii se desprind, devin furtunuri, cresc, ies prin piele și încep să devoreze trupul. Am mai văzut asemenea manifestări la fetele urâte, când le înjuri, sau la schilozi, când le spui că sunt handicapați. Dacă aș fi putut să-i strivesc gângania, atunci însemna că... Și ochii mi-au căzut pe patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
situația mea, lipsită de responsabilitate, ca să-i cuceresc inima. Dar doamna M... nici nu-și putea da seama de măsura pasiunii noastre. Jenat să dezmierd fetița în fața tuturora - întotdeauna mi-a fost cu neputință să sărut copiii în public -, îi devoram ochii, năsucul, obrajii, cârlionții, ceafa când eram numai noi singuri. În aceste téte-à-téte-uri nu lipseau nici dialogurile pasionate: - Adelă, mă iubești? - Te iube'c! - Tare? - Ta'e! Este drept că răspunsurile n-aveau temperatura și culoarea întrebărilor. La vârsta aceea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Eva, care sunt Jot-Chavah, retragete Lilith, lasă-ne în pace, Nahemah! Prin sfinții Elohim și în numele geniilor Cashiel, Sehaltiel, Aphiel și Zarahiel, la porunca lui Oriphiel, retrage-te din noi Moloch! Noi nu îți vom da copii noștri ca să-i devorezi! Amin, Amin, Amin.” Samael Aum Weor Tratat ezoteric de teurgie Această conjurație trebuie utilizată atunci când ne aflăm în tărâmurile astrale pentru a aduce în fața noastră ființe de lumină, ființe protectoare (practic ființele de lumină invocate ne protejează de contrapărțile lor
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
și carabina. A văzut haita și a auzit urletul ei. A oprit sania și a liniștit câinii. Apoi a dat drumul primului câine și l-a chemat la el. Haita a înconjurat pe departe prada. Lupii erau siguri că vor devora totul, până și hamurile de piele. Când a sărit lupoaica la gâtul omului, acesta a trăsnit-o cu un foc de armă. Câinele înaintaș a ucis un alt lup, probabil, tovarășul apropiat al lupoaicei, un lup uriaș și sur. Câinele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fond, formalitatea se realizase, altfel nu se putea, vorba aceea, partidul e-n toate. Și uite așa mi-a mers în ziua aceea: am cunoscut un năsos, o fetiță blondă și dulce, cea cu unghia de la degetul cel mic, am devorat patru mici, și asta numai cu ajutorul portarului căruia i-am arătat ce rost am pe acolo, un nea Marin minunat de oltean ce era, un ștab plin de ifose de la centru și un prim secretar homosexual. Dacă dădeam mâna cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cumva mai departe, recunoscând că ele sunt drumul tău adevărat. După vreo câteva săptămâni de școală - în care m-am abținut să deschid cărțile care mă interesau cu adevărat, de teamă să nu dispar complet în ele - m-am trezit devorând cele mai variate lecturi care mi-au picat în mână. Pe tarabele cu cărți - mai îndrăznețe decât librăriile în perioada de imediat după ’89 - începuseră să apară din ce în ce mai multe titluri care mi-ar fi putut aduce noi indicii asupra Shambhalei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mâncat de două zile. Abia așteaptă o bucată fragedă de carne de om, spuse el târându-se pe zăpadă la picioarele mele. Nu-l asculta ! strigă angalok-ul. Nu-l lăsa să te atingă ! Fluturii dinăuntrul lui abia așteaptă să- ți devoreze inima ! Vino ! strigă el apucându-mă de mână și trăgându-mă spre ieșire, în timp ce câinii de pe umerii săi s-au năpustit asupra nefericitului meu frate. M-am smuls din strânsoare și am alergat să-l iau în brațe pe fratele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gura spre țâțele ei, sugându-i tare sfârcurile în timp ce îi strâng sânii și apoi alunec iar la vale, limba îmi alunecă pe linia care îi împarte trupul și Jamie își ridică apoi își desface picioarele, de data asta i-am devorat de tot clitorisul, dar la început abia dacă îl ating, evitându-l deliberat, făcând-o pe Jamie să se răsucească încontinuu, încercând să se plaseze în limba mea, scâncind și apoi când limba îl lipăie, clitorisul se întărește, se mărește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
papier-mâché. Fără nici o urmă de psihologie clasică, actorul Își juca personajul de jumătate-om ca pe un monstru cinematografic autentic. Urlă; tobele răpăiră; dansatoarele țipară și fugiră care Încotro. Minotaurul le urmări și, evident, le prinse pe fiecare și le devoră sângeros, și le târî trupurile albe, fără apărare, și mai adânc În labirint. Și apoi cortina coborî la loc. În rândul al optsprezecelea, bunica mea Își formulă opinia critică. ― E ca-n tablourile de la muzeu, spuse ea. Un pretext ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele mai frumoase poezii" -, încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur și simplu cartea și o citeam, o devoram de fapt, cum făceam pe atunci cu toate cărțile. Obișnuit cu poezia de avangardă și știindu-i pe de rost pe idolii mei, Voronca, Vinea sau Stephan Roii, Doinaș îmi suna ciudat, nelocalizabil. Priveam articulațiile poemelor lui, enjambamentele atât de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el organizează spectacole demente: se lasă devorat de furnici, se autocrucifi-că, aruncă în aer broaște și cameleoni îmbrăcați în armuri, ordonă împușcarea, la zid, a zeci de tineri, din rănile cărora își iau zborul păsări colibri. Alterego-ul său este un oribil pitic mutilat de ambele mâini, pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
depozit întreg de Criști aruncați claie peste grămadă amintește imagini de la Auschwitz. Nimeni nu are nevoie de Cristul de aluat pe care personajul îl cară-n spinare dintr-un loc într-altul, și pe care în cele din urmă îl devorează. Un bătrân își scoate ochiul de sticlă și-l pune în palma unei fetițe - prostituate. Un episcop comite păcatul sodomiei cu un mare crucifix de lemn, pe un pat, în altarul unei somptuoase catedrale. Urletul disperat al personajului 265 acoperă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vedea din afară, de parcă ar fi ieșit din propriul ei trup: singura femeie care nu arăta perfect dintre toți cei de-acolo, oprindu-se la prima masă de cocteil și gustând din bunătățile servite. La naiba, avea să mănânce, să devoreze, să soarbă, să râgâie, să bea, să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se Îndrepta spre ea. Se Îndrepta? Alerga, de fapt. Foarte agil, Înalt, bronzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mistuit, focul se stinge și rămâi doar cu cenușa. Fiecare plăcere prezentă e răsplata unei suferințe viitoare, fiecare urcare e urmată de o coborâre. Totdeauna Începutul e minunat, dar, ușor-ușor, unul se retrage, iar celălalt suferă. Te umilești, durerea Îți devorează mintea, sufletul, trupul, sănătatea - În Încercarea disperată de-a regăsi acel sentiment al Începutului, ca un drogat care se chinuie fără succes să repete transa inițială. Se Înfioră. Acum, după ce se lăsase purtată de pasiune, de Matthew, oare asta urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În mod special. Această extremitate a peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară, Atena făcu ochii mari. „Cu o asemenea cantitate de mâncare, putem sătura o Întreagă stradă. Cu siguranță, bani risipiți!” Ghicindu-i gândul, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era mai ageamiu În relațiile cu femeile...? Dacă Lakner a plăcut-o depunând un considerabil efort pentru a-i smulge o Întâlnire, atunci el, cum trebuia să procedeze...? S’o arunce În brațele acelui nesuferit ori să procedeze În consecință, devorând el prada...!? Fulgerător, Își aminti de Carla care-l aștepta cu masa pregătită. Parcă era un făcut: de câte ori Îi promisese, de fiecare dată trebuia să se Întâmple ceva ca să nu poată onora făgăduiala. În mod sigur „Hazardul”, ținea cu tot
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar ridichile trecute prin răzătoare...?” „Bine domnule, de ce ne torturezi...?” - aprecie el făcând semn ospătarului să-i umple din nou paharul. Mai marele bucătăriei Își cunoștea clientul mai cu folos decât preparatele culinare. Fiind suficient de sărate, scrumbiile totuși fură devorate rapid, provocând o sete inepuizabilă! Apăru o picoliță extrem de tânără, frumoasă, deosebit de comunicativă. Cu o oarecare delicatețe, strânse farfuriile de pe masa, având grijă ca paharele să fie permanent pline, lăsându-se pipăită de Șeful Șantierului ce era deja cherchelit. Pentru ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață În care sticlele cu vinul cel mai bun al localului, Își făcură apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu mititei fu devorat cu o poftă de mâncare teribilă, ospătarul aduse la masă un supradimensionat platou burdușit cu pastrama de oaie rumenită la grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o exclamație de uimire. Așa o surpriză merita osteneala. În această situație, pastrama fiind profesional
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se umplură din nou, iar Maiorul despachetă În fața lui o sacoșe cu alimente, motivând. “Atena m’a rugat...! Mănâncă acum cât poți, mănâncă totul, saturăte bine: În arest nu pot să-ți dau nimic. În md sigur, gardienii l’ar devora și, mai pot fi imaginate și unele bănuieli...!!” Tony Pavone lăsă jena la o parte, mâncând Întradevăr pe săturate Încît din dolofanul pachet rămase doar ambalajul. În acest timp, Maiorul avu o convorbire destul de lungă cu soția lui, apoi punând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frâu liber, mitocanului. „I-a spune domnișoară, ce vrei dela mine...?” Dela bun Început, acest imposibil om, Îi făcu fetei o impresie detestabilă. Și-l Închipuise altfel...! Poate datorită gradului Înalt În ierarhia miliției ori poate, ferocității În care-și devora victimile...! Cum a fost posibil ca această arătare de om, să ocupe așa o Înaltă funcție În Miliția Capitalei, să i se permită să terorizeze pe te miri cine...? Atena zâmbi Îngăduitor, răspunzînd laconic. „Nu vreau nimic, domnule colonel. Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui, având șansa să fie singur, iar binevoitorul pentru acest favor să-și Însușească tot ce cu amărăciune introdusese În Închisoare și mai cu seamă procurate cu bani grei, el nu având șansă nici măcar la unele firimituri: Șeful de cameră devora cu grijă, drămuind oricât de mic dumicat...! Nu reușiră să ațipească nici măcar câteva minute și, trompeta Închisorii urla sinistru de o așa manieră Încât proaspeții locatari Înspăimâtați, săriră din paturi și de pe jos unde Încercase unii să doarmă, Într-o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]