1,915 matches
-
strângă. Aproape înfricoșată, se uită repede la el. El se uita fix la ecran. — Acum privește atentă, o rugă el cu același ton în voce. Unul dintre cele mai mari momente comice ale tuturor timpurilor urmează să înceapă. Pe jumătate dezamăgită, dar veșnic ascultătoare, Ashling era atentă, iar când Marcus a început să râdă, nu s-a putut abține să nu râdă și ea. Apoi el s-a întors către ea și a întrebat-o, ca un băiețel drăgălaș: — Te deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea din apartament. Ne-am putea vedea mâine seară, sugeră, nerăbdătoare să primească o șansă să repare lucrurile. Nu plec până sâmbătă dimineața. —A, nu, dădu el din umeri. Hai să o lăsăm pentru când te întorci. —Bine, renunță ea dezamăgită, cu frica de a nu insista și de a nu cauza o ruptură și mai mare. Mă întorc duminică seara. Dă-mi un telefon când te întorci. — Sigur. Trenul ar trebui să ajungă la opt - asta dacă nu se strică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lua o gură - o aripă, mai exact -, a descoperit că de fapt înghițea nodul pe care îl avea în gât. —Trebuie să merg în oraș, a anunțat Mike. Merg cu tine, se catapultă Ashling în picioare. —A, da? Monica părea dezamăgită. —Ei, să veniți la timp pentru cină. —Ce mâncăm? —Cotlete. Cotlete! Ashling aproape izbucni în râs - nu își imaginase că așa o mâncare încă mai exista. —De ce mergem în oraș? își întrebă ea tatăl când ieșeau pe stradă. Să cumpărăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea le-ar fi ținut socoteala - își făcuseră un obicei din a se suna în fiecare zi. Faptul că el nu o contacta i se părea chinuitor. Ținându-și respirația, tânjea după un mesaj de la el, dar, din nou, nimic. Dezamăgită, a închis telefonul. În acea seară, după călătoria culinară în timp - cotlete, piure și mazăre din conservă - a decis să îl sune. Avea un pretext bun: să îi ureze succes pentru numărul cu Eddie Izzard. Dar i-a răspuns robotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
secunda următoare. Dar era prea târziu. Ashling cea ascultătoare își imagina deja cum îl călărește pe Jack Devine și mai multe emoții și-au făcut loc pe figura ei, nici una capabilă să-i liniștească pe colegii îngrijorați. A fost profund dezamăgită, șopti domnișoara Morley. Eu aș spune că s-a lăsat de bărbați. — Nu ar fi trebuit să întreb asta! exclamă Robbie. Simt cum se apropie un moment de valium. Orice scuză era bună. Mereu lua valium, pentru „nervi“. — Vrei una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din Los Angeles și sunați-o și pe fosta mea soție, Alice Carstairs Roach, la San Francisco, la numărul CR-1786. Cu ochii fixați pe Roach, am rugat: — Puteți verifica, vă rog, datele astea, domnule director? Patchett ieși. Roach spuse: — Păreți dezamăgit. — Bravo, Willis! Acum povestește-mi despre tine, Dulange și Elizabeth Short. — Veți informa Comisia pentru Eliberări Condiționate că am cooperat cu dumneavoastră? — Nu, dar dacă nu îmi spui, o să-l pun pe procurorul districtual din Los Angeles să te acuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peste receptor și privi plină de speranță spre Logan. — O să-l arestați? Întrebă ea, din nou politicoasă. Logan deschise gura și o Închise la loc. — Vrem doar să Îi punem câteva Întrebări, spuse el Într-un final. — Aha. Sharon păru dezamăgită. — Nț, vorbi ea din nou În telefon. Cică nu-l bagă la zdup pe ratatu’ ăla mic. Dădu din cap de câteva ori, iar apoi fața i se destinse Într-un rânjet larg. — O să Întreb. Își dădu ochii peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întâmplase. — Ce se petrece? Întrebă Logan, după ce reuși să Își facă loc prin mulțime. Inspectorul Își ridică o mâna pentru a-l face să tacă, aplecându-se mai mult pentru a putea citi ce scria celălalt. Într-un final, oftă dezamăgit și Își Îndreptă atenția către Logan. Își ridică o sprânceană când văzu În ce hal Îi era subalternul. — Ai fost să te scalzi, nu-i așa? — Nu, domnule, spuse Logan, simțind cum apa Îi alunecă de pe gât pe gulerul deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vreți să v-ajut la-mpachetat? — Oh, nu. Nu, mulțumesc. Logan vârî vinul, murăturile și cartofii Într-o sacoșă de plastic și se Îndreptă spre mașină. Probabil c-ar fi trebuit să aducă și niște beri pentru agenții Înghețați, umezi și dezamăgiți pe care-i târâse până acolo, dar era deja prea târziu. Se auzi un hohot de râs, iar Logan se Întoarse pentru a o vedea pe fetița de la supermarket sărind În sus și-n jos Într-o baltă, În vreme ce bunicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care - potrivit filosofiei imperiale - reprezenta vizual puterea Romei, tânărul dux îi avea alături, printr-un surprinzător contrast sentimental, pe frumoasa lui soție și pe băiețelul acela neastâmpărat. Iar acum micuțul, apăsat de parapetul turnului ca de zidurile unei închisori, privea dezamăgit. Spre miazăzi, printre norii joși, se zărea o palidă rază de soare. Se vedea și îndepărtata Augusta Treverorum, capitala Galliei Belgica, orașul întemeiat de Roma, care, secole de-a rândul, avea să se numească Treviri. Dar poate că acele nedefinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i numele meu!“. Așteptă ca un glas să-l provoace, pentru a-l urmări și a-l prinde pe soldatul care se lăsa doborât de el, se arunca la pământ, rostogolindu-se amândoi în iarbă. Dar nu-l strigă nimeni; dezamăgit, copilul se îndreptă spre grajduri. Grăjdarul, care tocmai îl țesălase pe dragul lui Incitatus, se întoarse și-i spuse pe neașteptate, brutal: — Ai văzut? Și de data asta a câștigat Maștera... Vorbea despre un lucru de care el nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zăpăcit și melancolic, care își făcea apariția la două-trei zile pentru a le indica sclavilor, atingând ușor masa cu un deget, că trebuiau să șteargă praful. În afara lui, nimeni nu mai intra acolo. Gajus aruncă o privire rafturilor și observă dezamăgit că pe ele se aflau câteva opere de muzică și de știință și nenumărate scrieri magice și astrologice, aproape toate în greacă. Cineva îi spuse că împăratul colecționa cu drag toți clasicii greci - în special pe Thucydides, care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devină celebră - ajungi să fii în siguranță. Fascinanta putere a tinereții, părul castaniu ușor ondulat, ochii limpezi, corpul atletic și agil datorită anilor petrecuți în castrum dădeau cuvintelor sale o forță extraordinară, mai presus de orice logică. Emoționați, populares aplaudară; dezamăgiților optimates discursul li se păru însă utopic, rod al lipsei de experiență. Se știa totuși că anunțarea unor măsuri liniștește adesea poporul, ca și cum respectivele măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mijlocul drumului. „Sunt foarte periculoase dacă stai aproape. Însă nu trebuie să te miști - măgarul nu se va ridica.“ Și se retrăsese la Capri. Tânărul Împărat stătea însă la Roma și îi asculta intervenind, propunând schimbări, anulări, ajustări subtile. Descoperi, dezamăgit, că interesele de grup și războaiele personale declanșau încontinuu dispute fără temei. Tantis discriminibus objectus..., spuse - și fraza lui ajunse în cărțile de istorie, chiar dacă în viitor puțini aveau s-o remarce. Au fost ultimele cuvinte izvorâte dintr-o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trec cu plăcere pe-acolo, îndrăzni să spună Manlius. Se vorbește despre niște vrăji, despre zgomote în vreme de noapte... Micul templu isiac fusese devastat și redeschis de patru ori, urmând destinul puterii. În timpul războiului împotriva Aegyptus-ului, poporul neștiutor, senatorii dezamăgiți și nemiloșii tribuni militari - o singură dată, toți laolaltă - spuseseră că lui Marcus Antonius i se întunecase judecata în ziua când dăruise terenurile zeilor egipteni, iar Cleopatra era apărată de experți în magie și invocatori ai forțelor oculte, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
văzu însă pe intendent, pe paznici și pe sclavi alergând de-a lungul drumului. Împăratul coborî dintr-un salt, înainte ca unul dintre soldați să apuce frâiele calului; îl încredință pe Incitatus celor din escortă, intră în vilă și rămase dezamăgit, pentru că miticul Julius Caesar - care o iubise pe foarte tânăra Cleopatra pe când era matur - își construise o reședință mediocră, într-un stil rigid, vechi și lipsit de fantezie. În ce cameră se gândea el să ducă o asemenea femeie? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe cei cinci. „Mila, rațiunea, căutarea unui acord, toleranța nu ajută.“ — Vă mulțumesc, le spuse anchetatorilor. Ei îl priveau, așteptând hotărârea lui. — E bine să reflectăm câteva ore, zise el cu glas liniștit. În timp ce anchetatorii ieșeau cu un aer ușor dezamăgit, îi veni în minte o frază de demult - cine o scrisese oare? „Dacă ai puterea, trebuie s-o aperi singur.“ Se gândi la Milonia și la fetița lor, simți că își dorește cu furie să trăiască. Închis în sine, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a mișcat o mână sau un picior. Chiar așa. Unul constată: „Nu mai mișcă deloc“. Altul reia: „Nu mai mișcă de loc!“. Al treilea: „E mai bine că a murit pe loc, ce să mai sufere, săracul!“. Stăteau cu toții puțin dezamăgiți și nu se Îndurau să lase locul liber, Îndreptându-se fiecare spre treburile cotidiene, spre acele gesturi mecanice ale unei existențe stereotipe; se oprise clipa În loc pentru un semen al lor și asta Îi fascina, Îi provoca, Îi Înspăimânta, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâmplare anterioară? 27 aprilie 1963 (sâmbătă) Ca să vezi ce poate face autosugestia! Am venit la facultate absolut bolnavă, capul mă durea, tâmplele-mi pocneau, nu vedeam bine, eram amețită... Am chiulit la orele de seminar la slavă veche. Eram absolut dezamăgită. Când, din amfiteatru, l-am văzut pe Fredy; dintr-odată, totul mi-a trecut. M-a anunțat că vom face antrenament 17 ore pe săptămână; bicicletă, Înot etc. Sunt fericită. Sunt fericită acum! Adormi, dragul meu Arthur. Mie Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cum stau lucrurile. - Of, acum am treabă, Jaynene. Vin imediat cum termin. Închise telefonul și, foarte exaltată, Kara merse la locul ei. Tensiunea era de nesuportat. Chiar în acest moment, ar putea să întrebe unde este fiica ei. Supărată și dezamăgită că fiica ei nu era acolo cu ea. Haide, imploră ea în gând, privind insistent spre ușă după Kadesky. Nimic. Își dorea cu disperare să fi avut o baghetă magică, cu care să bată ușor în gardul de protecție din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vin roșu? Mai avem doar poșircă din aia dezgustătoare, și am nevoie de ceva care să mă binedispună. Era acolo. La fel de înghesuită în spațiul din spatele casei de marcat ca mai înainte; la fel de masivă cum mi-o aminteam. Am fost puțin dezamăgit să văd că avea o coadă mică la casa ei; nu la fel de lungă ca la celelalte, dar totuși un număr semnificativ de persoane. Eu chiar sperasem să fiu singurul ei client: un explorator singuratic, încumetându-se prin întinderile pustii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe care le-ai tot scobit azi până ți-a dat sângele și-acum arată de parcă ai avea herpes. Sau faptul că toată cafeaua pe care ai băut-o, urmată de vin ți-a cam deranjat stomacul și, deși extrem de dezamăgită că el te trimite la plimbare chiar în clipa asta, te simți ușurată că o să ai puțin timp singură. Încetează să mai vorbești în clipa asta! Paul îi făcu semn chelnerului să aducă nota de plată. — Nu, te rog, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Te superi dacă mă duc acum să mă culc? Știu că pentru tine e ca și cum ar fi abia prânzul, dar noaptea trecută nu am dormit deloc și sunt frântă de oboseală. Emmy oftă ostentativ și clătină din cap prefăcându-se dezamăgită. — Doar pentru că ești gravidă și muncești în schimburi ca să aduci pe lume copii zi și noapte nu e o scuză. Fie, cred că am să supraviețuiesc de una singură în următoarele opt ore. Izzie îi dădu un ghiont lui Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu și-l imaginase niciodată cu copii. Firește că era normal să aibă — aproape că n-ar fi normal dacă nu i-ar avea — dar văzând toate astea, ceva o făcea pe Leigh să se simtă ușor iritată și puțin dezamăgită. Când ajunseră la casă, inima începuse să-i bată mai iute, iar respirația îi devinise precipitată, dând semne clare de anxietate. Mai în față, Jesse coborâ din Jeep și se apropie de mașina ei. Ea simți că începe să transpire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cel puțin. Dându-și seama că vorbea de parcă i-ar fi cerut lui permisiunea, Leigh adoptă cel mai autoritar ton cu putință și spuse: — Henry a spus clar că termenul nu se negociază. — Leigh, Leigh, Leigh, făcu el, părând cumva dezamăgit. Orice termen e negociabil. Te rog, citește manuscrisul. Vino după ce termini. Cred că ți-ai dat seama că nu mă culc devreme. Ea ridică din umeri încercând fără prea mare succes să pară nepăsătoare și își adună lucrurile. Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]