1,719 matches
-
și blestemându-i, făcându-i animale, suspinând la amintirea ștrengăriilor pe care le făceau în copilărie, chemându-le pe mamele lor să-i bată la fund. Ce oribil e să îmbătrânești în felul ăsta, a zis Iosif, cu milă și dezgust în voce. Mă rog să mor înainte de a veni ziua în care n-o să mai știu dacă fiii mei sunt bunici sau bebeluși. Apoi Iacob a părut să adoarmă, dar dintr-odată a strigat din nou „Unde e Iosif?”, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o mare cantitate de energie. Totuși, dincolo de frumusețea efortului - al altora, e adevărat! - sportul oferă o lecție. Ceea ce atrage această mulțime sunt: competiția, selecția, cultul vedetei. Tot ceea ce unii refuză cu vehemență în viața intelectuală, predicând ipocrit modestia, egalitatea, impersonalitatea, dezgustul față de publicitate. Sau, poate, zeii nu mai sunt posibili decât pe estrade și în arenele de sport. Și de aceea se înghesuie lumea acolo. Nimeni nu se mai indignează dacă Jupiter îmbracă chiloți și ghete cu crampoane. Cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curaj. Asta fiindcă eram destul de orb ca să nu văd că aveam și motive să fiu mai puțin mândru de mine. Eu mă temeam de moarte, nu reușeam să mă gândesc la ea fără să fiu cuprins de un fel de dezgust, în vreme ce bătrânii nu se pierdeau cu firea; erau atât de obișnuiți cu moartea încât trăiau cu ea aproape în concubinaj. Despre răposați se discuta rar. Depănându-și amintirile, câte unul se trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându-mă să mă las în voia simțurilor, la gândul că între ea și Laura ar fi putut exista o legătură. În timp ce Moașa mă privea languros devenind din ce în ce mai nerăbdătoare, i-am luat mâna, întinsă spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascund, domnule sculptor?” încercă el să se eschiveze, dar fără prea multă convingere, fiindcă în realitate nu aștepta decât să fie silit să-mi relateze scena grotescă la care asistase și care mă face și azi să mă cutremur de dezgust de câte ori îmi imaginez ce s-a întâmplat acolo în bălării unde Laura, plecată să caute niște ierburi de ceai, fusese surprinsă și atacată de un grup de bătrâni. Dominic, Nelson, Filip, Mopsul și Leon se luaseră după ea și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să vadă sau să audă ceva, oamenii din popor știau că rugăciunea este înălțată zeilor care se arătaseră unor țărani și-l chemaseră la ei pe Marele Preot pentru a da porunci poporului atlant. Bătrânul își striga rugăciunea cu un dezgust abia acoperit, oprirea în templu fiindu-i un ghimpe în talpa grăbită. Firește că nimeni nu văzu la el altceva decât liniștita lui cucernicie, aprinsă doar de dorința de a le cere zeilor îndurare. Nimeni, afară de cei cinci nu putea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unui public pe care rezultatele slabe ale trupei Îl făcuseră să fie sceptic. În teatru, eșecul era contagios. De aceea, Își Îndemnă spiritul la răbdare, deși, după cum Îi scria lui William, tânjea după „realitatea, ingeniozitatea și combinația de amuzament și dezgust a repetițiilor“. Temerile lui Daly pentru Oamenii pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fuga socială aproape universală către țară“. Spre sfârșitul lungii epistole, relata și prăbușirea montării cu Calea doamnei Jasper, afirmând că fusese ușurat să rupă relațiile cu mizerabilul, cu Daly. „Cu toate acestea, a fost pentru mine motiv de profund dezgust și dezamăgire“ - recunoscu el - „o risipă de răbdare și muncă laborioasă, sacrificiul unor câștiguri pe care contam În mod serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și pe urmă (dacă până atunci victoria și recompensele nu vor fi mai pe măsura umilințelor, vulgarităților și dezgustului, a dezonoarei și a jignirilor cronice suportate până acum) să mă las păgubaș de acest experiment intolerabil și să revin pe un teren mai elevat și mai independent.“ Încă un an. PARTEA A TREIA 1 „Încă un an.“ Nu uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uite sticlele, pe jumătate pline, pe tine?! - ...De abia după două zile - continuă cel cu șobolanul pe cap, folosindu-se, pentru a se apropia de noi, de fiecare crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație sau a unor teribile boli de stomac. Când însă demarau ședințele de Cenaclu, Domnul Profesor se încălzea. Reziduurile glaciale ale gesturilor Domniei-sale erau debavurate. Vocea îi suna necontrafăcută, dezoficializată, tulburată. Ezitantă și gravă, picura ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
frazei s-a pierdut în explozia verbală iritată a Sofiei. —Le-ai furat tatăl chiar de sub nas! Chipul femeii era la doar câțiva centimetri de cel al lui Alison, iar expresia care i se citea în priviri era una de dezgust. —Așa că nu venii aicii ca să-mi ții mie prelegeri despre ce e mai bine pentru ei. Niciodată nu te-ai gândit la binele lor. Alison era disperată. N-ar fi vrut decât să deschidă ușa și să fugă. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ochii lui Deborah. Păi, dacă așa stau lucrurile, atunci de ce nu ți-ai pus la punct talentele de budoar și nu ți-ai convins soțul să rămână la tine? Colțurile gurii lui Deborah s-au coborât într-o expresie de dezgust. — Pentru că nu m-aș fi umilit comportându-mă ca un vedetă porno numai ca să țin lângă mine un bărbat care se presupune că mă iubește pentru ceea ce sunt. Talentele mele de budoar sunt în regulă, dar e greu să ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bolborosit ea, dacă nu sunt dusă imediat acasă, atunci o să mă umplu de vomă nu numai pe mine, dar pe toți cei rămași în sala asta. — A, am înțeles. Julia a lăsat mâna să-i cadă cu o expresie de dezgust. —Nici o problemă. A fost o seară grozavă, nu-i așa? Alison și Susan au dat din cap entuziaste, dar fără voce. Nu în ultimul rând, a șoptit Julia uitându-se peste umăr, pentru că ăia doi s-au înțeles așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu știam că ești unul dintre tipii ăia banali, care întotdeauna au senzația că iarba e mai verde de cealaltă parte a gardului. Cât de al dracului de demn de milă poți să fii! James a arborat o expresie de dezgust. —A, nu face pe sfântul cu mine și nu-mi spune că femeile nu trebuie să înjure! Dă-o-n mama naibii și scutește-mă de teatrul ăsta! Julia era conștientă că vocea i se pițigăiase, dar deja nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ta, bătrâne. — Corpore, a spus Vultur-în-Zbor. — Exact. Complet împotrivă. Temperaturile se ridică. Febra se întinde dincolo de hotare, dacă înțelegi ce vreau să spun. Sunt unii care recomandă o ușoară luare de sânge îbuzele i se strânseră într-o expresie de dezgust elegant), dar desigur că eu nu sunt întru totul de acord cu ei. Le înțeleg punctul de vedere, asta-i drept. Doar că, întâmplător, nu sunt de acord. Probabil din cauza educației mele liberale. Care este poziția dumitale? întrebă Vultur-în-Zbor. — Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cel bătrân și întunecat, cu nas coroiat și cap împodobit cu pene, era femeie. — Născut-din-Moarte. Zeul i-a rostit numele îignorând numele de bărbat pe care și-l luase singur și insultându-l în mod intenționat) pe un ton de dezgust total. — Tot ceea ce este ne-Axona este necurat, a rostit zeul. Necurat. Ai uitat, țânc spurcat și mizerabil ce ești, ce înseamnă această poruncă? Ai venit ca să pângărești acest loc sfânt, piele albă, față palidă, corcitură printre cei puri, trădător al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse ea cu voce tare, rostindu-i numele cu plăcere. Virgil Jones. Deggle o privi. — E aici? întrebă, străpungând-o cu privirea. — Ca întotdeauna, răspunse ea și-l prinse de mână. Virgil e aici. Deggle își eliberă mâna cu un dezgust delicat. — Ești... femeia lui? o întrebă. Ea îl privi cu adorație și-i cântă cu vocea ei groaznică: — Până când mările vor seca, iubirea mea. Deggle găsi interpretarea bătrânei țăcănite nespus de hilară. Zise printre hohote de râs: — Nu ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cam scorțoși? Nu suntem cam severi? Ce drept crezi că ai să-i mai ceri ceva domnului Jones? Virgil sughiță și apoi chicoti. Vultur-în-Zbor se gândi că arăta de-a dreptul jalnic și mânia i se combină cu rușinea și dezgustul, nimicindu-i stăpânirea de sine. — Prea bine, zise. Nu prea mai știu de ce-am venit până aici. Din prietenie, bănuiesc. Din obligație, recunosc. Și dintr-un sentiment de vinovăție. Credeam și că m-ai putea ajuta... Voiam să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă tot mai adâncă a creatorului lor, o mlaștină tot mai adâncă de dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă sfătuiește să iau Împotriva unui dobitoc care, atunci când l-am interpelat În Davy’s Bar, a pretins că să pui alcool În hrana destinată unui copil de trei luni Înseamnă „să te râzi puțin“. Încă-mi amintesc grimasa de dezgust de pe fața Celiei, care nu era destinată nenorocitului de Bunce. Folosește-ți șiretlicurile feminine, draga mea, mi-a răspuns ea. Celia Îmi spune cât e de Încântată de faptul că eu voi fi cea care Îi va instrui pe stagiari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cartierului, parcă ar vrea să dea din ea un profiterol. —Ce sunt ăia mușchi pelvieni? Întreabă În același timp Candy și Momo. Când Îi explic, Candy, care crede că toate cursurile prenatale sunt ținute de comuniști, nu Își poate ascunde dezgustul: — Dar treaba asta pelviană revine la normal după naștere, nu? Și podeaua de dans tremură, iar mamele de la masă râd și râd și bărbații din club sunt În starea de disconfort pe care doar râsul femeilor le-o poate provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de alint și Împăcare, copleșindu-l cu atenții și sfaturi. Abia atunci au realizat că luați cu vorbele de oameni mari, Îngrijorați de viitorul copilului, au uitat să-l sărute pe guriță, operație pe care Va o suportă cu un dezgust nedisimulat. Incidentul a luat sfârșit cu un proces În toată regula, Aneta a fost găsită vinovata principală dar beneficiind de „lipsă cazier” a fost pedepsită cu „să-l iubești și să ai grijă de copchil ca de ochii din cap
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cine altcineva ar fi putut pune focul. L-am așteptat să Înconjoare piscina și să stea de vorbă cu Miguel. I-a pus În mînă cîteva bancnote, pe care spaniolul și le-a strecurat În buzunar cu o strîmbătură de dezgust. Cu ochii pe mine, ne-a urmat la pas, În vreme ce treceam cu mașina pe lîngă terenul de tenis acoperit de cenușă. Am simțit că voia să-mi vorbească, dar s-a mulțumit să ne deschidă poarta fără un cuvînt, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și colegă apropiată a lui Frank, și eram pe punctul de a mă prezenta, cînd privirea ei se mută iute de la suedezul Îndurerat și se fixă asupra unui nou-venit. Gura i se deschise Într-un rictus ce exprima un asemenea dezgust, Încît mă așteptam să i se cojească rujul mov de pe pielea iritată. — Sanger? Dumnezeule mare, ce tupeu are omul ăsta... Sonny Gardner păși În față, Încheindu-și nasturii hainei. — Vreți să-l duc de-aici, doamnă Shand? — Nu, lasă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]