1,549 matches
-
presiune internă. Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la cel mai mic semn de supărare afișat pielea i-ar crăpa și ar dezveli oasele scîrțîind sub tensiune. Am trecut pe lîngă el, apropiindu-mă să admir prova sculptată a șalupei. — Aproape că-i prea puternică pentru a mai fi frumoasă, am remarcat. Există oameni care să aibă nevoie de asemenea viteză? El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În rochie de mireasă. Și-apoi ai filmat-o În timp ce-o violau doi inși. Paula se lupta să scape, dar o țineam bine de umeri. A fost un viol adevărat, Paula. Nu se așteptase la așa ceva. Paula Își dezveli dinții gata să muște și-și Înfipse degetele În șalul care-i strîngea pieptul. Mi-am făcut loc forțat, cu genunchii, Între coapsele ei. I-am săltat șoldurile din pat, i-am tras perna de sub cap și i-am Îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu sîntem În Casa Usher(##notă - House of Usher: film horror (1960), adaptare după povestirea The Fall of the House of Usher, de Edgar Allan Poe.##). Trecu pe lîngă mine și intră În lobby, cu un surîs nerăbdător ce-i dezvelea albul de aisberg al dinților lustruiți. Ce se-ntîmplă pe-aici? Arăți de parcă te-ai bucura că mă vezi. Chiar mă bucur. Nu se-ntîmplă nimic - asta-i problema. Cred că nu-s managerul care-ți trebuie. — Ești obosit, Charles. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În statura ei voluptuoasă, gura îi părea închiriată de la alt chip. Uneori, după împerechere, se gândea la gura cărnoasă a împărătesei lui, Farah, după care își proiectase, în cap, buzele femeilor. Ghazal avea bulbii ochilor mari și verzi. Când îi dezvelea de sub pleoape, părea că un lac liniștit se revarsă spre el. Se simțea ca pământul udat, era mândru, poate chiar fericit că e doar a lui. Se înfrupta lacom din abandonările somnoroase ori din jucăușele ei încercări de a-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a dezvățat să râdă. Are dinții stricați, mulți i-au căzut și se ferește să deschidă gura mai mult decât e necesar pentru a rosti într-un fel chinuit cuvintele. Dacă-i vine să râdă, strânge buzele ca să nu-și dezvelească gingia goală și se zguduie de râs cu gura abia întredeschisă. Gestul acesta îi cere, firește, o continuă supraveghere. Trebuie să-și controleze impulsul de a râde natural. Și sunt convins că asta l-a crispat și interior. Frica de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu pieptul mare, toate buzate și blonde, cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche și le scotea în curte. Nechezau ungurencele, că le plăcea, își alegea. Era de unde! Spre ziuă le întindeau pe nisipul vreunei binale și le dezveleau. Tocmai duminică dimineața le dădeau drumul, țepene de frig, dar mulțumite. Că se mai tăiau cu câte unul, asta era altă poveste, pe când aici? Te uitai în dreapta, te uitai în stânga, numai neveste. Mai treceau pe sub ochiul lui, care cunoștea, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uriașe. Țipa Didina de plăcere când o învîrtea Stăpânul deasupra capetelor celor de jos. Sub ei, mulțimea pestriță se înghesuia la jocurile de noroc. Țiganca simțea cum se învîrtește tot pământul acela, cum se apropie și se depărtează și vântul, dezvelind-o. În salturile mari ale scaunelor care se smuceau, îl vedea când deasupra, când dedesubt pe Paraschiv, privind-o cu ochii lui verzi ca veninul. Pungașul ședea aplecat peste lanțul scurt de la mijloc, și ei i se păru o clipă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceas. Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci și-i așezară spate la spate. - Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul scoase un chibrit. Dădură foc. Gheorghe plângea cu capul în piept.. - Nu ne omorî, dom' comisar, nu ne omorî! Nu știm nimic... Cărbunii pâlpâiau stins. Aduseră din curte o lampă de carbid, care arunca o flacără galbenă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și-i strânse izmenele aspre și cămașa. - Gata albia? întrebă. -Acu. - Da slab, fă, bărba-tău! -Slab! - Mai putea? - Ei, și dumneata... Cocoșată râse, dezvelindu-și dinții galbeni și rari. Z86 - Că doar nu ți-o fi rușine! - În fața mortului? - Ce dacă?! E gata! N-aude, nu vede. Dumnezeu să-l ierte! Spune. - Coană Aglaia... - Spune, apăsă cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar veni sus, aproape de lanț, așa că nu le-ai putea vedea decât dacă ai sta mult mai aproape decât stă publicul de obicei. Pot să-ți fac o schiță, dacă vrei... Vocea mea se pierdu, treptat. Sally rânjea la mine, dezvelindu-și aproape toți dinții și o bună bucată de gumă. Sunt foarte mulțumită, zise Melanie Marsh, care mă lucrase atât de subtil încât nu mi-am dat seama de lucrul acesta decât atunci când nu mai era nimic de făcut. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
despre tine, zisei eu, deloc cuminte. Nu știam că sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind și mai tare. I-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte că nu mă admiră decât atunci când port cea mai bună rochie de seară Wallis 1 pe care o am. —Bună, Sam, se auzi MM din spatele meu. Lui Matthew i se aprinse o luminiță în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli obrajii și buzele, apoi părul, cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă vedea trupul gol al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui Harun fu însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fi irezistibilul punct culminant. Naasri examină sigiliul la fel de atent și apoi îl puse pe masă pentru a-l cerceta pe Mahmud la fel de amănunțit. —Ai făcut o treabă bună, prietene. Sunt impresionat. Am sentimentul că partea bună abia urmează. Își dezveli din nou dantura. — Așa e prietene, așa e. Mahmud ridică geanta în poală și băgă amândouă mâinile în ea, scoțând tabla de lut care ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acelea și să stea sub duș atât cât va fi nevoie pentru a spăla... — Te rog. Spune-mi. Dacă lucrezi pentru guvernul american, de ce ai venit singură aici? Unde îți e protecția? Zâmbetul era la fel de larg ca și până atunci, dezvelindu-i dinții. — Chiar nu e nimeni cu tine să te apere? Maggie simți cum mâinile, care până atunci fuseseră la fel de reci și inerte ca restul corpului, îi deveneau lipicioase. Instinctiv, se uită la ușa pe care intrase. Era închisă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pot respira aerul pe care l-au respirat strămoșii noștri. Mergând în adâncime, vom ajunge chiar la rădăcinile ființei evreiești. Ochii îi sclipeau, două raze jucăușe de lumină. Ne putem atinge sufletele aici. Făcu o pauză în care zâmbi larg, dezvelindu-și întreaga dantură. —OK, haideți să continuăm. Maggie începea să se enerveze. Lumina era prea slabă pentru o căutare adecvată și, dacă se hotăra să rămână cu acest grup, avea prea puțin timp la fiecare oprire din cadrul turului. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Care tot timpul a stat în umbra lui PARASCHIV, scoate ușor capul din spatele acestuia): Ești nebun? INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are bocanci? PARASCHIV: N-are. MACABEUS: Are epoleți? PARASCHIV: Are. MACABEUS: O fi inamicul... PARASCHIV (Către INAMIC.): Tu ești inamicul? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din spatele acestuia): Ești nebun? INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are bocanci? PARASCHIV: N-are. MACABEUS: Are epoleți? PARASCHIV: Are. MACABEUS: O fi inamicul... PARASCHIV (Către INAMIC.): Tu ești inamicul? INAMICUL (Semn că da.) PARASCHIV: El e. MACABEUS: A zis el? PARASCHIV: A dat din cap. MACABEUS: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
modestul proiector pe pereții incintei. Ieșiserăm din tunel, ne aflam acum Într-un uriaș spațiu circular. Mi-am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
decât continue reveniri. Că trăim priponiți de astfel de umbre și obiecte și, când vine timpul reîntoarcerii, oricât de depărtați am fi trăit, oricât de împrăștiate drumuri am fi hălăduit, dintr-odată reperele acelea ne cheamă și prind a-și dezveli comorile adunate. Constați că pe aceeași bancă din Cișmigiu ai stat în dimineața când ai venit cu Pu, fata cunoscută în tren, dezorientați, neștiind amândoi ce urma să faceți, să vă despărțiți sau să mai rămâneți o vreme (cât?) împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al tău. Ia te uită! Momoloi, fă puțină lumină! Blonda, surâzând, s-a ridicat doar, a făcut doi pași înapoi și, privindu-mă de parcă încerca să mă hipnotizeze, a umblat undeva în stânga ei și rochița dintr-odată s-a desfăcut, dezvelind-o întreagă. Știam că nu avea sutien de când intrasem în separeu și, galant, îi potrivisem scaunul. Nu bănuisem că nu avea și celălalt accesoriu. Își flutură de câteva ori aripile rochiței, lăsându-mi să-i admir diamantul spânzurând de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de el, se uită În aceeași direcție și Își dezveli cu totul dantura albă: - Da, un vapor, admise el cu glas batjocoritor. María Alejandra... Iar pe căpitanul meu o să-l bucure nespus să verifice de ce un avorton ca tine se ocupă de vrăjitorie. Zicînd acestea, negrul Întinse brațul și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
invita-o. Dar mai e o lună până atunci, deci n-o să mă grăbesc s-o invit pe vreuna dintre ele - vreau să fiu absolut sigur că sunt potrivite înainte să aduc vorba. Sheila are tendința să poarte haine care dezvelesc destul de multe (n-o să uit niciodată ținuta de la concursul de Crăciun al personalului de anul trecut, din pub de la Bear) și s-ar putea să fie puțin cam profundă pentru societatea de la Dulton, cum spune mereu mama. Ea chiar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la închisoare. Dryer a ridicat din umeri, prefăcându-se că nu fusese decât un gând fugar, și a schimbat vorba. Cinci zile mai târziu, când Harry a revenit la atelier într-una din vizitele sale de după-amiază și Dryer a dezvelit primul dintre originalele sale semnate Alec Smith, negustorul de opere de artă, uimit, a fost obligat să admită că subestimase calitățile tânărului protejat. Dryer se reinventase ca dublura lui Smith, epurând orice urmă a personalității proprii pentru a se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Le-au trebuit zece ani, dacă-ți vine să crezi. Când a fost terminat monumentul, rămășițele lui Poe au fost exhumate, transportate până la capătul celălalt al orașului și îngropate într-un cimitir din Baltimore. În dimineața în care s-a dezvelit piatra, s-a organizat o ceremonie specială într-un loc care se cheamă Liceul de Fete din Vest. Formidabil nume, nu ți se pare? Liceul de Fete din Vest. Au fost invitați toți poeții americani importanți, dar Whittier, Longfellow și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se spală niciodată pe dinți cu pastă; numai cu sare de bucătărie, de două ori pe zi, atât dimineața cât și seara, cu excepția zilelor în care se îmbăta; cel mai probabil sâmbăta și duminica. Și totuși, avea o dantură perfectă. Dezvelindu-și dinții albi și fără carii, de multe ori, când nu avea tirbușonul la îndemână, desfăcea cu măselele capsele de la sticlele cu bere fără nici o problemă. Avea și un fel specific de a discuta cu cineva. Nu se uita niciodată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]