1,556 matches
-
O’Toole și Dolores Jones, Virgil Dolores și Jones O’Toole, Virgil O’Dolores și Dolores O’Virgil. Ca doi ciudați: William Fitzhenry și Henry Fitzwilliam. Chicoti în timp ce muncea. La început nu a văzut stafia. Stătea în ușă, înaltă și diafană, părând îngrijorată și încercând să se decidă cum să-și formuleze problemele în fața ei. în cele din urmă, pentru că ea continua s-o ignore, a tușit. Ea s-a întoars către ușă, cuvântul Virgil! i s-a format pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unul din ochii violeți închis. — Nu, într-adevăr, spuse repede Vultur-în-Zbor. Elfrida Gribb intră în cameră. Nu părea deloc urâțită de nopțil de nesomn. Mai mult, împrejurimile casei și lumina cețoasă a zilei nu făceau decât să-i sporească drăgălășenia diafană. — Trebuie să-l ierți pe soțul meu, zise ea. I se pare extrem de palpitant că ești aici. Mi-e teamă că a devenit puțin prea agitat. Voi doi trebuie să aveți o discuție lungă. Eu în schimb, o să mă-nvârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
culoarea lui veselă, din lumina lui? Se ascundea după norii cenușii ca după perdele de mătase. Atât de fine, atât de rezistente, atât de întunecate. Prinse perdeaua de la fereastră cu ambele mâini și trase cu toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ecou fără sfârșit. Deschise ușa dulăpiorului din baie și scoase foarfeca. Cu mâna stângă prinse jumătate din păr într-o coadă și-l tăie la nivelul bărbiei. Repetă acțiunea și cu cealaltă jumătate. Acesta se răsfiră în jurul capului în unduiri diafane încadrându-i frumos chipul obosit, serios și rece. Ochii îi străluceau veseli. Efectul fusese cel scontat, îi aduse strălucire în privire și zâmbetul pe buze. Și cât de puțin avusese nevoie... Schimbare. Prima schimbare fusese făcută, iar efectul nu întârziase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
aud pe Harry Belafonte cântând Mary’s Boy Child la Radio 2 și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou cu care s-o Împace pe mama - un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând tot aerul din cameră. Eu și Julie de-abia respiram, ascunse după canapea, rugându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stîncimei negri colți. Iară fluviul care taie infinit-acea grădină Desfășoară-în largi oglinde a lui apă cristalină, Insulele, ce le poartă, în adîncu-i nasc și pier; Pe oglinzile-i mărețe, ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Aeru-i văratic, moale, stele isvorăsc pe ceruri, Florile-isvorăsc pe plaiuri a lor viață de misteruri, Vîntu-ngreunînd cu miros, cu lumini aerul cald; Dintr-un arbore într-altul mreje lungi diamantine Vioriu sclipesc suspinse într-a lunei dulci lumine, Rar și diafan țesute de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de painjeni de smarald. {EminescuOpIV 127} Pe când greeri, ca orlogii, răgușit prin iarbă sună, De pe-un vârf de arbor mândru țes în nopțile cu lună Pod de pânză diamantină peste argintosul râu, Și cât ține podul mândru, printre pînza-i diafană, Luna râul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mândră feerie strălucește vioriu. Peste podul cel ușure, zâna Dochia frumoasă Trece împletindu-și părul cel de-auree mătasă, Albă-i ca zăpada noaptea, corpu-i nalt e mlădiet, Aurul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
duc prin fericire și inima-ți n-o știe, {EminescuOpIV 311} Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt. Cu glasu-i ea te chiamă încet... tot mai încet... Auzi! Vîntu-n ruine și undele se vaer, De mâne diafane nu vezi duse prin aer Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții? Adâncul întuneric îl taie, îl rărește, Și fulgeră-n columne și bolțile roșește, Acum, acum ea iarăși prin tremurânde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu mii de negre gânduri Și literile-n rânduri Prinsese a juca. Jos lacul se-ncrețise Sub purpură târzie Și valuri verzi de grîe Se legăna pe lan. O stea din cer albastru Trecu a ei icoană Din fața apei plană În fundul diafan.... Și cred pe înțeleptul Ce-l văd că-n carte zice, Că-n lume nu-i ferice, Că toate-s năluciri... De-odată la ureche-mi Aud șoptind copila... Iar vîntu-ntoarce fila Cu negrele gândiri. {EminescuOpIV 318} CODRU ȘI SALON
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
demon - să cad o vecinicie, "Deapururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul "Ar reintra în viață în vechile lor legi, "Ființele lor nouă priveasc-atunci cometul, "Neliniștind cu sboru-i veciile întregi. "Fantasmă nesfârșită și totuși diafană "Din lume exilată neaflând limanul său, "Demon, gonit de-apururi de ordinea tirană - Acela să fiu eu. - "Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite" Pe creștetul lui mândru ea mînile și-a pus. "Sunt taine-n astă lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface O stea, apoi iar una; pe ape diafane Își limpezesc în tremur pe rând a lor icoane. Tot mai adânc domnește tăcerea înțeleaptă - Se pare cumcă noaptea minunea și-o așteaptă. Deodată luna-ncepe din ape să răsae Și pân-la mal durează o cale de văpae. Pe-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te-ar face Dumnezeu lună, noaptea înamorată de fața ta ar sta în eternitate pe pământ. {EminescuOpIV 461} Noaptea înamorată de luna appuindă se grăbește a o urma pe cea laltă hemisferă. Stelele, arzătoare gurițe de copile, a căror fețe diafane se pierd într-o aureolă de raze. Să ascult sburînde ginii Vocea oaselor uscate Și a umbrelor păcate Și a mea! și a mea! Vânt Gând Dee Fee Sbori prin bucle de femee De sunt nour, de sunt lună Ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gând de totală clarificare Îl fulgeră, aha, așadar asta se Învață numai la ...școală! Dincolo de Întrebările care nu vor primi răspuns nici peste mult timp, În partea frumoasă și sensibilă a sufletului său de copil va răsuna mereu un sunet diafan și Înfiorarea produsă de finețea și căldura unui trup de fetiță care se prefăcea că este foarte fericită, cu același comportament ca al unei femei mature pe care probabil o văzuse și dorea s-o copieze cât mai bine. După ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un cordon mai lat. A vrut să spună ceva răstit și să se scoale pentru explicații, dar o mână moleșită l-a apăsat către poziția de somn și o palmă delicată i-a astupat gura În timp ce o voce pierdută șoptea diafan: Hai, stai locului! Nu te simți bine?! Ei au plecat, știi nu? Vin to’mai deseară pe noapte! Ț-am făgăduit să te nvăț ceva și vreau să-mi țin ...cuvântul! Vrei? O amețeală ciudată puse stăpânire pe Va și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
râdă în față, nepăsător, dar, la un loc cu dorința de-a face asta, i se duse în cap și tăișul durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vi se pare? glumi Omar. Doctorița era o femeie distinsă, cu ochi albaștri, pătrunzători și cu o carnație foarte albă, de blondă fără retușuri. Și rândul de perle pe care îl purta împrejurul gâtului era veritabil, întărind impresia de calm diafan care o înconjura. De aceea, prin ea, și ochiul i se păru dintr-odată un organ foarte pașnic și delicat. Hotărâră împreună să-nceapă o serie de proceduri de investigare ce nici nu sunau amenințător: un potențial evocat vizual, un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
captivant geniu vor face enigma și mai obscură. De fapt, manierele, acele maniere de netransmis 1, care l-au făcut pe Brummell un prinț al timpului său, sunt ,,restul” infim al oricărei societăți, partea moravurilor fără ,,rămășițe”, aerul mult prea diafan pentru a putea fi conservat. Asemeni oratorului, marelui actor, causeurului, asemeni deci tuturor spiritelor care vorbesc corpului prin corp, cum spunea Buffon, numele lui Brummell e unic; el strălucește cu un reflex misterios În toate memoriile epocii sale, deși majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
femei care poartă acest titlu; dar suflete princiare nu mai există. Or, iată prima axiomă a adorabilului machiavelism al lui Lauzun; căci e adorabil prin detalii. Cu cât o femeie mândră, prințesă prin suflet, dar și prin naștere, devine mai diafană și tandră, cu atât trebuie să sporești respectul și să te faci de nepătruns, Învelindu-te cu el. Niciodată Lauzun nu a uitat această lege În tête à tête-urile cele mai Îmbătătoare pentru un bărbat vanitos ca el, ambițios, Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cuplu, cu avantajul suplimentar al diferențelor lor etnice: Paul, înalt și cu părul roșcat, era printre puținii oameni care chiar au pielea labă, spre deosebire de noi, ceilalți, care avem pielea de diferite nuanțe de galben murdar. Și Tabitha, de o zveltețe diafană, îmbrăcată într-o rochie bleumarin cu bretele, cu părul negru prins în vârful capului într-un stil pe care bănuiam că-l copiază după Violet, avea exact aceeași nuanță de piele cu bronzul permanent, ridat și tanat al Donatellei Versace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu era greu de observat diferența. — Am făcut pe modelul pentru ziarul Mail săptămâna trecută și cei de la Dolce au spus că pot s-o păstrez, zise ea cu mulțumire de sine. Nu-i așa că au fost drăguți? Silueta ei diafană anula toate presupunerile legate de destinația reală a rochiei; reușea să nu pară pe punctul de a răsări în miez de noapte pe străduțele din spatele stației King’s Cross să-și facă veacul sub un felinar, unduindu-și șoldurile în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
totul era o deschidere firească spre el, pentru ca mintea să se obișnuiască să lucreze Într-un mediu deosebit de pur și de vast și deoarece, În termeni spațiali, străduța Îngustă, peluza Închisă Între ziduri, bolta Întunecată te constrângeau fizic, acea urzeală diafană și elastică a timpului era prin contrast extrem de binevenită pentru minte, așa cum văzând marea de la fereastră te bucuri imens, chiar dacă nu te atrage să o străbați. Nu mă interesa deloc istoria locului și eram convins că totuși Cambridge-ul era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului ei și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă, diafană, ar fi smuls brutal filele unei cărți de povești. Căci ce era tot ce vedea în jurul lui - și își plimbă privirea mohorâtă prin încăpere ― dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda cu migală de ani de zile, probabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe mine! Din prag îi trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Elena Marin Alexe ! Să hoinărim pe Calea Lactee.... Ca doi nechemați, neînțeleși, Nevăzuți și neiubiți de nimeni, Decât de El si de astre. Hai! Vom bate la porțile nopții Învăluite în horbote diafane, Neatinse decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim pe dantelăria norilor, Gând în gând, inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom aduna în brațe
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]