1,929 matches
-
se raportează direct la un obiect, ca și cum acesta i-ar fi dat în felul în care este dat în intuiție un obiect pentru un concept intelectual, atunci Ideea în cauză este un "concept sofistic", funcționarea rațiunii este constitutivă, prin urmare dialectică, și în felul acesta este creată aparența. Necondiționatul se transformă în condiționat (un condiționat căruia îi lipsește, totuși, esențialul: legătura cu obiectul experienței), dacă rațiunea funcționează constitutiv: tocmai de aceea el este ipostază a aparenței. Pe baza distincției dintre folosirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
l-a păstrat în istoria filosofiei. De asemenea, rămâne în afara semnificațiilor timpului (configurate cel puțin precomprehensiv, relativ la proiectul critic) o zonă destul de întinsă și foarte importantă a "criticii rațiunii pure": activitatea rațiunii, aceasta din urmă înțeleasă ca facultate a raționamentelor dialectice. Acest fapt nu poate fi ocolit; dimpotrivă, trebuie abordat cu toată atenția, fiindcă el pare a avea un anumit potențial non-judicativ, de vreme ce timpul nu are "poziția temeinică" dobândită prin activitatea sensibilității, imaginației și intelectului. Sensul "subiectivist" al timpului este însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin însăși îndrumarea naturală a rațiunii? Se-nțelege, direcția constitutivă, care constă, după Kant, în raportarea directă a Ideii la obiecte ale experienței, ca și cum Ideea le-ar constitui categorial așa cum se întâmplă în cazul categoriilor intelectului. De aici rezultă aparența dialectică. Constitutiv, Ideea transcendentală nu poate opera. Pentru aceasta ar trebui ca unitatea posibilității experienței să aibă în propria structură ceva de natura Ideii; dar ea nu poate avea decât categorii aplicate obiectelor experienței. Regulativ, însă, Ideea transcendentală intervine chiar în legătură cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui fenomen sau ale obiectelor în genere. De aici am putea accepta că dialectica scapă reglementărilor judicativului constitutiv. Însă așa stau lucrurile numai pentru funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale, nu și pentru funcționarea lor constitutivă prin care este creată aparența dialectică. Ceea ce înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale nu este dialectică. Regulativul, în înțelesul kantian, nu este dialecticul, pentru că el nu produce aparență. E drept, el nu produce nimic, adică nu constituie fenomenal nimic. Atâta vreme cât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale, nu și pentru funcționarea lor constitutivă prin care este creată aparența dialectică. Ceea ce înseamnă că dialectica nu scapă reglementărilor amintite. Funcționarea regulativă a Ideilor transcendentale nu este dialectică. Regulativul, în înțelesul kantian, nu este dialecticul, pentru că el nu produce aparență. E drept, el nu produce nimic, adică nu constituie fenomenal nimic. Atâta vreme cât Ideile transcendentale se mențin în registru regulativ, ele au o semnificație prin raportare la fenomen, în genere, la constituirea fenomenală ca act. Mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apercepție transcendental-originară sau timporizare prin categorie, ca imaginație transcendentală sau timporizare prin schema imaginativ-temporală, ca punere în formă a unui obiect sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică. "Absența temporală", așadar, nu este "fenomen" al dialecticii. Fenomenul orice constituire fenomenelă nu este, așa cum s-ar putea crede, opusul aparenței; acești doi termeni nu pot fi opuși, fiindcă ei nu aparțin aceluiași gen. Iar neapartenența în cauză ține de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imediat ce socotim Ideea ca și cum ar fi timporizată, ca și cum am avea de-a face cu "prezența" timpului. În acest caz, Ideea are pretenție obiectuală, ca și cum obiectul ei ar fi dat, cumva, în intuiție. Abia acum avem de-a face cu aparența dialectică. Dar care este, din această perspectivă, opusul aparenței? Asemenea oricărui termen, trebuie să participe și ea la un gen și să aibă un opus. Nu putem gândi un răspuns decât acceptând ca gen alt-ceva decât "absența" timpului; de fapt, ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi vorba doar despre o circularitate constitutivă, în afara căreia nu am avea fenomen și cunoștință veritabilă. În fapt, acesteia i se adaugă sensul unei regresii către un "originar": timpul, cu toate ipostazele sale. 3.3. Analitica existențială ca meontologie dialectică la Heidegger 3.3.1. Introducere Unul dintre proiectele heideggeriene timpurii este, cum bine se știe, cel al unei "analitici existențiale a Dasein-ului". Concentrat în Ființă și timp, proiectul în cauză trece, totuși, dincolo și dincoace de momentul istoric al
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constatare par a se afla, de o parte: a) operația lui Zenon din Elea, elevul lui Parmenide, de a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar prin asumarea unor clare temeiuri discursiv-judicative ("dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca o metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din logos-ul însuși). Judecata îl caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt, l-a avut de la bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de fapt, disciplinele proprii judicativului regulativ; dar tocmai de aceea, ele aparțin normativității analitice și, respectiv, dialectice. Faptul că semantica și metafizica post-ontologică s-au constituit de sine stătător de curând, în istoria culturii, reprezintă un simptom al accentuării demersurilor de natura judicativului regulativ și al creșterii gradului de probabilitate a unei de-constituiri a dictaturii judicativului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
valoare fundamentală pentru cunoaștere, instanța cea mai de preț pentru re-cunoașterea filosofică și una dintre valorile esențiale pentru ființarea omenească, este asociat, direct, doar cu judecata dintre formele gândirii evidențiate de logica mai veche sau mai nouă. Reglementările analitice și dialectice, socotite expresii ale dictaturii judicativului, reprezintă și ele obiect de critică pentru demersul acestei lucrări. Dar se află ceva dincolo de limitele acestui fenomen, ceva care ar putea primi un sens chiar pe temeiuri consacrate de filosofie și logică? Răspunsul este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
archives/fall2011/. 50 "De aceea o premisă silogistică în genere va fi o afirmație, ori o negație a ceva despre ceva, în felul arătat înainte; va fi demonstrativă, dacă este adevărată și derivată din premise admise de la început; va fi dialectică, dacă cel care pune o întrebare cere alegerea între două contradictorii sau dacă se conchide la ceva ce este o aparență și probabil ..." Analitica primă, I, 1, 24 a, b; în Organon II; pp. 5 6. A se vedea și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probabil ..." Analitica primă, I, 1, 24 a, b; în Organon II; pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă" (raționament dialectic), "sofism" (raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
b; în Organon II; pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă" (raționament dialectic), "sofism" (raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal Logic, Part I, II: "Aristotle", § 9. 52
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a 45 b. 89 Analitica primă, I, 30, 46 a; p. 118. 90 " Teza este o opinie paradoxală." Topica, I, 11, 104 b; p. 24. A se vedea, pentru sensul "tezei": Ibidem, I, 11, 104 a 105 a. 91 "Problema dialectică este un obiect de cercetare, al cărei scop este sau de a alege și de a evita ceva, sau de a descoperi adevărul și a cunoaște, aceasta fie direct, fie ca ajutor la o altă chestiune de acest fel, asupra
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici o opinie determinată sau are o opinie contrară celei a înțelepților, iar înțelepții au o opinie contrară mulțimii, sai înțelepții au opinia contrară între ei și la fel oamenii din mulțime." Topica, I, 11, 104 b; p. 22. 92 " Premisa dialectică este o întrebare care apare probabilă sau tuturor, sau majorității, sau înțelepților, iar dintre aceștia, sau tuturor, sau majorității sau celor mai de seamă, cu condiția să nu fie un paradox." Topica, I, 10, 104 a; pp. 21-22. 93 Acestea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintre aceștia, sau tuturor, sau majorității sau celor mai de seamă, cu condiția să nu fie un paradox." Topica, I, 10, 104 a; pp. 21-22. 93 Acestea diferă numai în privința formei de exprimare. De aceea, Aristotel susține că numărul premiselor dialectice este egal cu cel al problemelor. 94 Cf. Topica, II, 1, 109 a. 95 Cf. Topica, Cartea a VI-a și Cartea a VII-a. 96 Cf. Topica, IV, 6, 127 a. 97 "Mai degrabă trebuie să recurgem aici la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de realitatea actuală. Numai că noi nu suntem în stare să ne lăsăm târâți orbește de către palestinieni și să-i însoțim unde și când o doresc ei. Iată deci încă o contradicție ce trebuie depășită 49". Deși această teorie structurată dialectic își aroga aluri de literă de lege privind majoritatea componentelor conflictului dintre Israel și vecinii săi, ea nu se va impune ca directivă permanentă a politicii externe franceze pentru un timp îndelungat. Ea se va flexibiliza și restructura în conformitate cu ceea ce
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
repede, provocator, Cohn Bendit. „Există - răspunde Bueb - o estetică moștenită a comportamentului, pe care o prețuim și care a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i lasă în pace pe adulți dacă aceștia nu și răscumpără liniștea cu ajutorul unor daruri mărunte. Înaintarea toamnei, de la începutul ei pînă la solstițiul ce marchează salvarea luminii și a vieții, este însoțită așadar, pe plan ritual, de un demers dialectic ale cărui principale etape sînt : revenirea morților, comportamentul lor amenințător și de hărțuire, stabilirea unui modus vivendi cu cei vii, constînd într-un schimb de servicii și de daruri, și, în fine, triumful vieții în momentul în care, de Crăciun
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de veacuri mai tîrziu, Karl Marx, care avea și momente cînd era poet, va relua comparația, subliniind calitățile estetice (și nu doar economice) ale metalelor prețioase : . Această transmutație a luminii, element impalpabil, într-un metal solid ne readuce la opoziția dialectică dintre stabil și instabil de la care am plecat. În această privință, cuprul a jucat deseori un rol comparabil cu cel al aurului și argintului. Găsit în pepite sau în granule, aurul este imediat recognoscibil : e pur, strălucește din plin atunci
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
face nici ea excepție. Mijloacele puse În joc devin tot mai reduse, implicit tot mai obscure, incontrolabile, dar și tot mai eficace, dacă bineînțeles ne permitem să asociem eficiența - eminamente constructivă - cu distrugerea. Chiar dacă par mefistofelic, dau dreptate și materialismului dialectic, afirmând că orice lucru poartă În sine germenele propriei disoluții. Cum să nu cred În asta, câtă vreme fiecare din noi, „construcție“ proteică, avem și proteaze, enzime care, activate prin moarte, ne lichefiază literalmente chiar dacă asigurăm hoitului maxima potecție față de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
diagnostic exact asupra valorii "filosofiei marxiste" românești: "Cărțile marxiste de la noi sunt monumente de plictiseală, labirinturi soioase de citate îmbrâncite parcă în culmea neputinței sau a deznădejdii (...) Filosofii noștri nu-și îngăduie o urmă de libertate nici în matca materialismului dialectic". Aceste opinii-dinamită în epocă aparțin unui profesor naufragiat în fundul fundului Moldovei, în sate amărâte, despre care pur și simplu n-am auzit: Orgoești, Dodești... Te mai cheamă Codreanu și ești și din Huși. Cum să nu dai se bănuit? Autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce au trecut prin școala medie și prin învățămîntul superior, nu știu să folosească în mod corect limba lor maternă.” (Iordan, 1956: 7). Observăm că trei sînt problemele care interesează aici din perspectiva practică a interrelaționării, i-am putea spune dialectice, dintre universitar -mediu-elementar: importanță pe care o capătă limba română ca limbă maternă, în învățământul universitar, scopul și mijlocul achiziției și vehiculării limbii este gramatica - și rolul universității în formarea profesorilor în ceea ce privește limba română. în aceste condiții, Ministerul învățământului impune
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]