3,973 matches
-
sau de creșterea de 4 ori în dinamică a titrului de anticorpi neutralizanți sau fixatori de complement. Caracteristicile LCR, cu aspect macroscopic clar, cu disociere cito-albuminoasă în primele 15 zile, apoi cu disociere cito-albuminoasă, prezintă valoare orientativă pentru diagnostic. Diagnosticul diferențial al poliomielitei în perioada de “boală minoră” se face cu infecțiile acute respiratorii, gripa, bolile diareice acute, meningitele cu lichid clar. Paraliziile din perioada de “boală majore” se diferențiază de polinevrite, poliradiculonevrite, encefalomielite infecțioase sau neinfecțioase, accidente vasculare cerebrale. Tratament
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
hematologic. Diagnostic Prima etapă în diagnosticul de hepatită acută virală se bazează pe criterii clinice și biologice, după excluderea altor afecțiuni. A doua etapă a diagnosticului precizează etiologia și urmează să fie prezentată în secțiunea „Particularități etiologice ale HVA”. Diagnosticul diferențial este orientat în funcție de stadiul bolii. În perioada de debut sunt luate în considerare: gripa și virozele respiratorii, gastroduodenita, toxiinfecția alimentară, puseul de reumatism articular acut, dischinezia biliară, alergodermiile, nevroza astenică, apendicita acută. În perioada de stare, forma icterică a HVA
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pacienți critici, în cazul asocierii convulsiilor, agitației, tulburărilor de conștiență, comă, șoc, postoperator, sau în formele fruste care mimează migrena, sinuzitele sau bolile psihice. Sindromul meningean poate fi întâlnit și în afara meningitelor, în circumstanțe care vor fi menționate în cadrul diagnosticului diferențial. Modificări ale LCR Examenul LCR obținut prin puncție lombară are rol primordial pentru diagnosticul meningitelor. Rezultatele acestui examen precizează natura sindromului meningean clinic, făcând diferența între meningită, reacție meningeană sau meningism. Mai mult, examenul LCR diferențiază meningitele purulente de meningitele
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
focar epidemic de meningită meningococică întărește această suspiciune. Meningitele virale cu herpesvirusuri, enterovirusuri sau adenovirusuri asociază frecvent erupții cutanate. Meningita cu Cryptococcus neoformans este caracteristică stărilor de imunodepresie din infecția cu HIV, leucemii, limfoame, corticoterapie cronică, post-transplant. Diagnostic diferențial Diagnosticul diferențial al meningitelor se face cu meningismul, reacția meningeană și cu alte afecțiuni care pot fi confundate cu sindromul meningean: spondiloza cervicală, torticolisul, nevralgia nervului Arnold, insolația, contractura musculaturii paravertebrale din tetanos, intoxicația cu stricnină. Meningismul însoțește unele boli infecțioase febrile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
moleculară) sau indirecte (evidențierea Ac IgM specifici în ser și LCR sau creșterea în dinamică a titrului de Ac serici). Testul PCR din LCR este metoda de referință pentru diagnosticul encefalitei primare cu CMV, VEB, VVZ, HHV-6 și enterovirusuri. Diagnosticul diferențial al encefalitelor se face cu: Alte infecții neurologice: abces cerebral, empiem subdural, embolii septice (endocardită) Encefalopatii toxice din dizenterie, salmonelloze, tuse convulsivă Afecțiuni vasculare: hemoragie intracraniană, tromboză intracraniană, AVC, vasculite ale SNC (LES, periarterita nodoasă) Toxicitate medicamentoasă (fenotiazine, unele antibiotice
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
septice (endocardită) Encefalopatii toxice din dizenterie, salmonelloze, tuse convulsivă Afecțiuni vasculare: hemoragie intracraniană, tromboză intracraniană, AVC, vasculite ale SNC (LES, periarterita nodoasă) Toxicitate medicamentoasă (fenotiazine, unele antibiotice, psihotrope) Tumori cerebrale Crize isterice. Formele severe comatoase de encefalită consideră pentru diagnosticul diferențial encefalopatia hipertensivă, uremică, cetoacidozică, hipoglicemică sau hepatică. Complicații Prognosticul și mortalitatea encefalitelor variază în funcție de etiologie și vârstă (1-70%). Complicațiile care pot apare în cursul evoluției encefalitelor sunt convulsiile, edemul cerebral, sindromul secreției inadecvate de ADH, hemiparezele, ataxia. Encefalitele pot fi
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Janeway Manifestări imune: glomerulonefrita, leziuni Osler, pete Roth, factor reumatoid Argumente microbiologice (altele decât cele majore) Argumente ecografice compatibile cu endocardita (altele decât cele majore). Conform criteriilor Duke, endocardita poate fi exclusă, probabilă sau certă. Endocardita este exclusă dacă: Diagnosticul diferențial explică semnele clinice de endocardită SAU Manifestările dispar în absența antibioticului sau după mai puțin de 4 zile de antibioterapie SAU Leziunile histologice de endocardită sunt absente la intervenția chirurgicală sau la autopsie, fără antibiotic prealabil sau după mai puțin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
a. Criterii histologice: Microorganisme evidențiate prin cultură sau la examenul histologic al unei vegetații sau al unui abces intracardiac SAU Vegetație sau abces intracardiac cu aspect histologic de endocardită evolutivă. b. Criterii clinice: 2M sau 1M + 3m sau 5m Diagnosticul diferențial al endocarditei se face cu: alte boli febrile prelungite (tuberculoză, colagenoze, neoplazii), infecție intercurentă fără legătură cu cardiopatia, puseu de RAA la copil sau adolescent, endocardita lupică, boala tromboembolică, mixomul atrial. După protezarea valvulară, endocardita pe valvă protezată se diferențiază
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pozitivă la un titru mai mare de 1/16 reacția de aglutinare microscopică, specifică de tip reacția ELISA, pozitivată precoce (poate ajunge la titruri IgM de peste 1/400 din a 8-a zi de boală), repetată după 10-14 zile. Diagnosticul diferențial se face în funcție de forma clinică: Formele anicterice: virozele respiratorii, septicemiile, febra tifoidă, mononucleoza infecțioasă, trichinoza Formele icterice: hepatitele acute virale, angiocolecistita, icterele hemolitice Forma meningitică: meningitele virale, meningita tuberculoasă Prognosticul este favorabil în formele anicterice (vindecare). Mortalitatea atinge 5 10
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
IgM prin testul Western Blot sau Direct: cultura pozitivă (mediu Kelly) sau ADN pozitiv pentru borrelii, din biopsie cutanată, mai rar din plasmă, LCR, lichid articular. În cursul infecției cu borrelii apar reacții fals pozitive pentru lues și leptospire. Diagnosticul diferențial în faza acută trebuie să excludă reacțiile de hipersensibilizare care apar după câteva ore de la înțepătura căpușei, artrita cronică progresivă, poliartrita reumatoidă, artralgiile, mialgiile și fibromialgiile izolate, infecțiile neurologice de alte cauze, blocurile de ramură și miocardita izolată. Din cauza manifestărilor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
căpușei, artrita cronică progresivă, poliartrita reumatoidă, artralgiile, mialgiile și fibromialgiile izolate, infecțiile neurologice de alte cauze, blocurile de ramură și miocardita izolată. Din cauza manifestărilor clinice foarte numeroase, borelioza cronică este numită și „boala cu 100 de fețe”, al cărei diagnostic diferențial poate întâmpina dificultăți deosebite. Tratament Recomandarea terapeutică de primă intenție pentru formele acute cutanate, articulare și cardiace este Doxiciclină 100 mg/zi la adult și Amoxicilina 50mg/kg/zi la copil și gravide. Alternativele sunt cefuroxim axetil și eritromicina. Durata
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se poate face cu ajutorul următoarele metode: Indirecte (serologice) prin imunofluorescență, cu evidențierea sero conversiei sau creșterea semnificativă a titrului de anticorpi (de 4 ori) Directe, prin examenul bacteriologic direct, cultură sau PCR din aspiratul ganglionar sau din prelevatul bioptic. Diagnosticul diferențial se face cu alte adenite cronice cauzate de Brucella spp, Mycobacterium spp, Yersinia spp, Chlamidia trachomatis. Tratament Tratamentul de elecție este Azitromicina, cu administrare 7-14 zile. Alternativele sunt TMP/SMX, fluoroquinolonele, rifampicina, gentamicina. În formele tipice, rezoluția spontană este frecventă
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
multiviscerale grave la imunodeprimați sau în toxoplasmoza congenitală se poate face prin tehnici moleculare (PCR) din LCR, sânge, lichid amniotic, umoare apoasă, inoculare la șoarece sau prin tehnici de colorare (Giemsa, HE, IFD) pe fragmente bioptice sau lichide biologice. Diagnosticul diferențial al toxoplasmozei dobândite se face cu primoinfecția cu CMV, MNI, HIV, sifilis, tuberculoză, limfom, sarcoidoză, etc. În toxoplasmoza congenitală, diagnosticul diferențial se face cu infecțiile intra uterine cu virus rubeolic, herpetic, CMV și sifilis. Tratament Moleculele active, disponibile pentru tratamentul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
apoasă, inoculare la șoarece sau prin tehnici de colorare (Giemsa, HE, IFD) pe fragmente bioptice sau lichide biologice. Diagnosticul diferențial al toxoplasmozei dobândite se face cu primoinfecția cu CMV, MNI, HIV, sifilis, tuberculoză, limfom, sarcoidoză, etc. În toxoplasmoza congenitală, diagnosticul diferențial se face cu infecțiile intra uterine cu virus rubeolic, herpetic, CMV și sifilis. Tratament Moleculele active, disponibile pentru tratamentul toxoplasmozei sunt: Sulfamidele: Sulfadiazina, Sulfadoxina, Sulfametoxazolul Pirimetamina, cu efect sinergic în combinație cu sulfamidele și clindamicina Macrolidele: Spiramicina, Claritromicina, Azitromicina. Tratamentul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și prezența simptomelor similare la persoanele care au consumat în comun carnea. Diagnosticul etiologic uzual se bazează pe examenul serologic de tip ELISA care se pozitivează după aproximativ 4 săptămâni. Biopsia musculară este deseori inutilă, permițând și diagnosticul retrospectiv. Diagnosticul diferențial se face în funcție de simptomele dominante: cu toxiinfecția alimentară în faza digestivă, cu sindromul gripal în cazul febrei cu dureri musculare, cu alte parazitoze intestinale și dermatomiozita în cazul eozinofiliei. Tratament Tratamentul etiologic se face cu Albendazole 10mg/kgc X 10
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
tăiate drept, sporulați culturi pe geloză sânge din vezicule, LCR, spută, conținut intestinal, hemoculturi (colonii cu aspect de cap de meduza) reproducerea bolii prin inocularea produselor biologice la cobai identificarea toxinei prin teste ELISA sau de biologie moleculară (PCR). Diagnosticul diferențial în forma cutanată se face cu furuncul antracoid, herpesul, înțepăturile de insecte, erizipelul, stafilococia malignă a feței. Pot apare confuzii de diagnostic cu toxiinfecția alimentară, shigeloza, yersinioza, invaginația intestinală, abdomenul acut în forma intestinală , cu alte meningite hemoragice în forma
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
anticorpilor anti-toxinici peste 0.01u/ml fac diagnosticul improbabil, dar nu îl exclud. Datele de laborator nu sunt utile pentru diagnostic, dar supravegherea hemoleucogramei, glicemiei, ionogramei, testelor hepatice și renale, sunt utile pentru adaptarea terapiei de suport al complicațiilor. Diagnosticul diferențial al trismusului se face cu angina severă, abcesul molarului de minte, flegmonului periamigdalian, artrita temporo-mandibulară, parotidita epidemică. Contractura tonică generalizată impune diferențierea de meningitele acute, encefalitele acute, rabia, tetanosul, intoxicația cu stricnină, intoxicația cu fenotiazine. Tratament Tratamentul patogenic este prioritar
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
rabiei este preponderent clinic. Virusul se poate identifica din salivă, LCR, biopsie cerebrală, amprentă de cornee, prin IF, culturi celulare, microscopie electronică, tehnici moleculare (PCR). Postmortem se pot evidenția corpusculii Babeș Negri în țesutul cerebral, prin colorații cu hematoxilin-eozină. Diagnosticul diferențial se poate face cu sindromul Guillain-Barre, poliomielita, encefalomielita postvaccinare antirabica, tetanos, botulism, boli neurologice paralitice, isterie, rabiofobie, delirium tremens. Dificultățile de diagnostic sunt legate de raritatea bolii, incubația uneori lungă (extreme de la 4 zile, până la câțiva ani), manifestările neurologice complexe
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
purpură constituie urgențe care necesită intervenție imediată. Hipertermia este definită de temperatura corporală între 40-42°C și constituie o situație de urgență, mai frecvent întâlnită la sugari și copiii mici, cu 10-30% risc de deces și 14-50% sechele neurologice. Diagnosticul diferențial al hipertermiilor se face între cauzele infecțioase și alte cauze: supraîncălzire, hemoragii cerebrale, endocrinopatii (tireotoxicoza, feocromocitom), sindromul serotoninic, postanestezie, după anumite medicamente (amfetamine, cocaină, LSD, benzodiazepine, etc.). Manifestările hipertermiei sunt complexe. Investigații paraclinice Evaluarea febrei în urgență începe prin realizarea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
viață, muncă și mediu III. Istoricul afecțiunii IV. Examenul local (extraoral și intraoral); examenul obiectiv general pe aparate și sisteme V. Diagnosticul de probabilitate VI. Explorările complementare țintite (pentru precizarea diagnosticului și stabilirea configurației biologice actuale) VII. Diagnosticul pozitiv, diagnosticul diferențial, diagnosticul definitiv și diagnosticul de certitudine VIII. Evoluția cazului (fără tratament, cu tratament) IX. Tratamentul chirurgical X. Externarea pacientului. Recomandări XI. Prognosticul (postoperator imediat, îndepărtat vital, anatomic, funcțional, sechele postoperatorii) XII. Particularitatea cazului. Concluzii FRACTURA DE COMPLEX ZIGOMATIC (FRACTURA DE
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
examenul obiectiv și rezultatele explorărilor complementare permit stabilirea diagnosticului pozitiv de: „Fractură disjuncție de complex zigomatic stâng (agresiune)”. Deși diagnosticul pozitiv este bine susținut de elementele clinice și imagistice prezentate, este necesară trecerea în revistă a unor repere de diagnostic diferențial: 1. Echimoză regiunea geniană și palpebrală stângă (absența înfundării osoase a malarului, a discontinuităților osoase la marginile malarului sau a semnelor de fractură pe radiografie); 2. Hematom difuz obraz stâng (relieful malar stâng nemodificat la palpare); 3. Contuzie musculară (relieful
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
complementare permit stabilirea unui diagnostic pozitiv de: „Fractură de mandibulă unghi stâng, cu 3.8 în focar (agresiune)”. Chiar dacă diagnosticul pozitiv este bine susținut de elementele clinice și radiografice prezentate, este necesară trecerea în revistă a unor repere de diagnostic diferențial: 1. Fractura de mandibulă subcondiliană stângă (exclusă clinic prin rezultatul manevrelor Lebourg și paraclinic - radiografic); 2. Fractura a ramului ascendent stâng mandibular (edem echimotic al regiunii parotideomaseterine stângi, hematom submucos la nivelul ramului ascendent stâng mandibular, aspectul radiografic); 3. Fractura
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
din anamneză, examenul obiectiv și rezultatele explorărilor complementare permit stabilirea diagnosticului pozitiv de: „Fractură de mandibulă subcondiliană joasă dreaptă, cu deplasare (agresiune)”. Chiar dacă diagnosticul pozitiv este bine susținut de datele clinice și radiografice, este necesară discuția unor elemente de diagnostic diferențial: 1. Contuzia mușchiului maseter drept (nu există semne clinice și radiologice de fractură); 2. Fractura de ram ascendent drept mandibular (exclusă radiografic; clinic - edem posttraumatic al regiunii parotideomaseterine drepte, eventual anestezie în teritoriul nervului mentonier, trismus, edem și echimoză submucoasă
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
unui diagnostic pozitiv de: „Fractură de masiv facial ocluzofacială transversală joasă Le Fort I (cu fragment mobil = tip Prestat) accident rutier”. Deși diagnosticul pozitiv este evident și bine susținut, facem totuși o trecere în revistă a unor elemente de diagnostic diferențial: 1. Fractura de masiv facial ocluzofacială transversală mijlocie Le Fort II (mobilitate anormală a blocului alveolopalatin asociată cu mobilitatea piramidei nazale și a treimii interne a rebordului orbitar inferior, cu hipoestezie pe infraorbitar și discontinuitate a crestei zigomatoalveolare); 2. Fractura
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]
-
apofiza ascendentă a maxilarului, os planum al etmoidului, planșeul orbitar, apofiza piramidală a maxilarului și apofiza pterigoidă în treimea medie. Chiar dacă diagnosticul pozitiv este bine susținut de elementele prezentate, facem și o trecere în revistă a unor elemente de diagnostic diferențial: 1. Fractura Le Fort I (blocul alveolopalatin se mobilizează prin palpare sau spontan asemănător unei proteze totale prost adaptată); 2. Fractura Le Fort III (întregul masiv facial se ridică și coboară la fiecare mișcare de închidere-deschidere a gurii; mobilitate în
Chirurgie oro-maxilo-facială: prezentări de cazuri clinice. In: CHIRURGIE OROMAXILOFACIALĂ PREZENTĂRI DE CAZURI CLINICE by VIOLETA TRANDAFIR, DANIELA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/730_a_1027]