2,135 matches
-
poesía no hay por consiguiente un designado fijo, señalable con un término propio, șino que en cadă caso lo designado se obtiene a partir de la composición o síntesis de los elementos presentes en el poema." Juan Ferraté, Dinámica de la poesía [Dinamismul poeziei], Barcelona, Ed. Seix-Barral, 1982, p. 88. 183 Paul Crowther, Fundamental Ontology and Transcendent Beauty. An Approach to Kant's Aesthetics [Ontologie fundamentală și frumos transcendental. Studiu despre estetică lui Kant], "Kant-Studien", H. 1, 1985, p. 67. 184 Salim Kemal
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să obțină avantaje competitive din extinderea geografică a activității lor sunt caracterizate nu de acumularea de cunoaștere (sunt practic opusul modelului de la Uppsala, pe care îl prezentăm în secțiunea următoare), ci de spiritul antreprenorial propriu, de intensitatea competiției și de dinamismul consumatorilor (Kuivaleinen et al., 2005). La nivel macroeconomic, modelul ordinii de intrare a capitalului (Buch, Piazolo, 2000) susține că structura fluxurilor de capital într-o economie deschisă este influențată de costurile informaționale și prezice următoarea ordine a intrărilor de capital
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
jocurile libere ale fanteziei ce justifică din plin atributul lovinescian de „miliardar de imagini” acordat autorului. Evenimentul cotidian „brut” e canalizat adesea spre tiparele solemne ale imnului, descripția e deviată către confesiune, într-un necontenit du-te-vino conferind ansamblului un particular dinamism ce e, de fapt, aproximarea unei efervescențe lăuntrice cu momente de maximă elevație și, deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvânt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului în contextul liricii românești
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
n-avem de-a face cu pasteluri” propriu-zise. Paralel cu Stephan Roll din Poeme în aer liber, Voronca nu face poezie descriptivă în înțeles tradițional: el remodelează spațiul natural în sensul unor înscenări, transformând totul într-un spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerând o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
devenea o soluție adecvată acestei aspirații: linearitatea „meditației” putea fi dinamitată prin aducerea eului liric într-o stare de absolută disponibilitate asociativă, oferindu-și mereu noi pretexte de punere în ecuație a „impresiilor” și „stărilor” de spirit, - de unde senzația de dinamism și de imprevizibil, de unică supunere a rostirii la creșterile și descreșterile tensiunii lăuntrice. Relativa apropiere de suprarealism de mai târziu nu afectează, ci, dimpotrivă, sprijină perpetuarea principalelor tipare structurante ale universului imaginar. Toată poezia de după Punct și Integral rămâne
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Sfârșit, unde acceptele crepuscular-expresioniste prevalează). Iar în acest cadru elementele spectaculare sunt, în mod firesc, numeroase. O generală dispoziție ludică pare să anime întreg acest univers care oferă la tot pasul probe de vitalitate cheltuită generos, din pură plăcere, adăugând dinamismului epocii mașiniste o notă de prospețime elementară. Jocul și dansul, balul, carnavalul, baletul, saltul acrobatic, clovneria, spectacolul sportiv etc., cu recuzita corespondentă, sunt termeni ce intră foarte adesea în ecuația imaginii, ilustrând registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ce corespund, în mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea: etalarea, acumularea, totalizarea lumii obiectelor satisfac exigența opulenței festinului; proliferarea barocă a podoabei în spațiile de joc (dans, sport etc.) răspunde, prin definiție, iarăși, unei astfel de ambianțe; dinamismul însuși al viziunii permite, de asemenea, apropierea de starea de sărbătoare, cu atât mai mult cu cât el apare adesea în opoziție cu figuri ale închiderii, limitării, oprimării lui, ca replică simili-ludică la „seriosul” existenței apăsate de povara muncii. Cel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
putea adăuga numeroase concretizări și din seria asindetei etc.) pentru a ne convinge în ce măsură apelează Voronca la astfel de procedee retorice menite să sporească aria relațională a cuvintelor. Foarte frecventa lor utilizare traduce de fapt, la nivel macro-textual, fervoarea asociativă, dinamismul viziunii, concretizate în chiar construcția imaginii, ca apropiere mai mult sau mai puțin insolită a unor termeni. Căci ele cumulează, cum se poate ușor observa, un număr foarte mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar care, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
decât conceptul platonician, oricât de enigmatic, de participare (méthexis), căci modelul filosofic grec este static, pe când cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se pare relevant) vede aici geniul Părintelui Stăniloae, care a evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modelul filosofic grec este static, pe când cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se pare relevant) vede aici geniul Părintelui Stăniloae, care a evitat cu strălucire atât tentațiile deismului catolic, cât și pe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
unitate omului cu mijloace anticreștine, radical utopice, cum, altminteri, în cheie minoră, pretinde și "noul antropocentrism" asumat de postmodernism. Dar pe ce se baza Nietzsche? El îl vedea, cum am mai atras atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pretinde și "noul antropocentrism" asumat de postmodernism. Dar pe ce se baza Nietzsche? El îl vedea, cum am mai atras atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
omului este primirea ofrandelor de la Abel și respingerea celor ale lui Cain, care s-a sărăcit pe sine închinând Domnului ofrande cu zgârcenie. Nu alt sens are parabola cu talanții îngropați și cu cei înmulțiți. Se arată aici din nou dinamismul energiilor divine lucrătoare în lume. Or, noi vedem azi că omul urmează individualismul lui Cain și al unui faimos rigă, autorul celebrei spuse "După mine, potopul!". Natura nu numai că nu e sporită, dar distrusă cu necruțare. Iată de ce omul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
luciferică, individualistă, golită de sacru, a "muștelor de-o zi", care se cred minunate, și cea kenotică a bătrânului dascăl din aceeași Scrisoare I, geniul micșorat prin aspectul său fizic, dar uriaș prin puterea gândului, în stare să cuprindă întregul dinamism al macrocosmului fizic. Ca și Părintele Stăniloae, Eminescu este uimit cât geniu, câtă putere-s, într-o mână de pământ, străbătută de lumina divină. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae e sintetizat astfel: Unitatea în sine și relația cu toate îl face pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a fost fascinat de ideea frumuseții fără corp, găsită în cel de al doilea basm românesc cules de Richard Kunisch, în voiajul său oriental. Absența corpului, a formelor se află tocmai în zona transparențelor, indicând echilibrul între antiteze, care incumbă dinamismul vieții, în contra oricărei omogenizări entropice, care face ca formele să încremenească, să moară în clipa acaparării lor vampirice în una dintre antiteze. Trupul bătrânului Euthanasius e incoruptibil, redobândindu-și arheitatea, nu în oglinda statică unui lac, ci sub transparența curgătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este adesea asociată cu esențialismul, privind înapoi la noțiunea puritană de societate bună, care a existat sau nu a existat în istorie". Dar acesta nu e și punctul de vedere al comunităților tradiționale, pentru care tradiția nu e închistare, ci dinamism, capabil de invenții și inovații: Într-adevăr, o tradiție care nu se schimbă, nu evoluează, încetează de a mai fi tradiție. Dar tradițiile se schimbă într-un mod specific. Ele se schimbă după propriul parametru, cu un ritm propriu și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că se fundează pe rectificări în raport cu diversele nivele de realitate. Reducționismul vechiului scientism ar fi, din acest punct de vedere, un fenomen paramodern, echivalabil cu fundamentalismul în religie. Dacă știința și religia se vor voi transmoderniste, asta depinde de asimilarea dinamismului spiritual al timpului. Blaga a dublat categoriile rațiunii cu categoriile abisale, ajungând la spațio-timpul categorial. Simetria spațiu exterior / spațiu interior (matrice stilistică) implică deopotrivă simetria temporală, inversată, însă, căci trecutul apare ca "timp interior" (suflet), pe când viitorul ca "timp exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
anarhic, "liberalism sau capitalism sălbatic, conform cărora nu mai contează decât reușita individuală, în dauna tuturor celorlalți, un capitalism în căutare de diversități pe toate tărâmurile, tot mai copleșitor și în cele din urmă sterilizant"311. Sterilizant fiindcă abolește progresiv "dinamismul antagonist al omogenității și prin pierderea de afectivitate, în funcție de o contradicție ce slăbește și de o energie, prin aceasta, în descompunere", ducând la plictiseală, descurajare, consum de droguri în vederea obținerii de paradise artificiale, boala caracteristică fiind psihoza maniaco-depresivă. Aceste prime
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sunt caracteristice modernismului și postmodernismului, cea omogenizantă creând totalitarismele nazism și comunism, cea eterogenizantă liberalismele sterilizante culminânde în postmodernism. Etica stării T, dominată de imaginar, nu este nici ea scutită de morbidități, principalele pericole fiind neputința trecerii din imaginar în dinamismul contradictorial și, drept consecință, proliferarea excesivă a imaginarului, fie spre schizofrenie, fie spre paranoia. Dar caracteristica fundamentală a stării T este afectivitatea. Dacă se poate vorbi de o ontologie lupasciană, aceasta se desparte de raționalismul tradițional al metafizicii, trionticitatea având
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
viola principiul non-contradicției de unde numele său, nefericit ales, de <<logică a contradicției>> și că ea comporta riscul unor nesfârșite alunecări semantice"319. Neînțelegerea se limpezește judecând lucrurile în conformitate cu starea T, cel de al treilea nivel de Realitate lupasciană: "Al treilea dinamism, cel al stării T, se exercită pe un alt nivel de Realitate, unde ceea ce părea dezunit (undă sau particulă) este de fapt unit (cuanton), iar ceea ce părea ca fiind contradictoriu este perceput ca non-contradictoriu"320. Diferența dintre triada hegeliană și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înv]ț]turii lui Iisus, cu toate c] această a trecut prin filtrul preocup]rilor primelor comunit]ți creștine. O dovad] indirect] în acest sens se refer] la faptul c] dou] mari teme ale creștinismului de dup] Înviere (perioadă paulin]), dinamismul Sfanțului Duh și universalitatea Evangheliei apar doar că indicii anticipative în evanghelii. Care este comportamentul adecvat unui cet]țean al Împ]r]ției lui Dumnezeu? Pe de-o parte acesta implic] morală „natural]”, de exemplu, Regula de Aur: „Tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tot lor li se datorează și selectarea „paginilor uitate”. De teatru se ocupă același B. Cecropide și, din când în când, Ion Floroiu și George Scrioșteanu. Cronica plastică e susținută de Lucia Dracopol-Negulescu, Mihail Gh. Constantinescu și D. Caselli. Fără dinamismul de altădată sunt vechile rubrici „Gazetăria literară”, „O samă de cuvinte”, „Bazar”, „Așa și așa”. Un efort în direcția conectării la actualitate se vădește însă în 1930, când se realizează o anchetă - Săptămâna poeziei - și un ciclu de interviuri luate
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
moșteniri culturale tradiționale. Preluând o afirmație a lui Keith Hitchins, Duțu sublinia faptul că intelectualii români ardeleni din secolul al XVIII-lea se imaginau În postura de mediatori Între tradiția rurală și ortodoxă a Răsăritului, pe de o parte, și dinamismul intelectual al Occidentului luminat, pe de altă parte. Dincolo de conotațiile politice discutabile care s-ar putea conferi astăzi (sau În 1980) unei asemenea concluzii, ea este semnificativă pentru luciditatea cercetătorului, angajat profund, de altfel, În căutarea resorturilor europene ale civilizației
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ele păreau mult mai greu de Înțeles Într-o societate În care munca și timpul irosite pe domeniile nobiliare, productivitatea scăzută a exploatării agricole și coordonatele generale ale unei existențe patriarhale Îndemnau mai degrabă spre zăbavă și conservare, decât spre dinamism și progres. La fel, ideea că munca, agonisirea și cumpătarea, susținute de talent și mai ales de ambiția individuală, reprezintă garanțiile sigure ale succesului În viață, era menită să prindă cu greu rădăcini Într-o Transilvanie care nu era țara
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Barbu XE "Barbu" , Bizanț contra Bizanț..., ed. cit., p. 116; idem, Scrisoare pe nisip..., p. 28. Mihaela Grancea, op. cit., p. 172, bazându-se, În parte, pe argumentele lui Alexandru Duțu, nu este de acord cu această afirmație și vorbește despre „dinamismul vieții religioase din Principate”, În timpul regimului fanariot. Daniel Barbu XE "Barbu" , Bizanț contra Bizanț..., p. 126; idem, Scrisoare pe nisip..., p. 36. Ibidem, p. 115, respectiv pp. 27-28. Ovidiu Ghitta XE "Ghitta" , op. cit., cap. II, § 1.3, pp. 214-236: „Sărbătoarea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]