6,859 matches
-
din Buhuși care, în secolul al XIX-lea, a trimis bani ca să se cumpere pământ. Mai toți rabinii hasidici sunt autori de snoave și povești cu tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor din 1944 la Auschwitz compun pagini impresionante. L.-L. este
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
succesiune de familii nucleare pot practica autoreproducția în decurs de câteva generații, fără efecte adverse și cu beneficii biologice. Cleopatra (ce minunată femeie, fizic și intelectual!) a fost produsul a unsprezece generații de căsătorii frate-soră sau alte rude apropiate în interiorul dinastiei ptolemeice. Desigur, este un singur exemplu, iar știința nu se poate bizui pe cazuri excepționale în aflarea și explicarea regularităților. Sunt însă studii concrete (Livingstone, 1969) care arată că, asociate și cu anumite practici de infanticid (direct și indirect), unele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de comunități mici și izolate, a căror experiență de viață comună avea caracter local, neextinzându-se dincolo de cel mai apropiat lanț de munți sau bazin hidrografic. Aceste comunități erau legate oarecum de autorități instituționale mai mari cum ar fi regatele, dinastiile sau papalitatea, În cazul Romei. În Europa medievală, domnia era exercitată mai mult asupra oamenilor decât asupra teritoriului. Teritoriile erau mai degrabă incerte decât precise. Chiar guvernarea locală era destul de instabilă și arbitrară. În Europa medievală, guvernul era personalizat, În
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să-și consolideze dominația asupra unor teritorii mai extinse. Între 1450 și 1550, multe dintre miile de principate și ducate independente au fost slăbite sau eliminate pe măsură ce guvernele centrale deveneau mai puternice 20. Eventual, monarhiile au reușit să dezarmeze vechile dinastii războinice medievale și să le Înlocuiască cu o domnie suverană unică. La jumătatea secolului al XVII-lea, Europa nu mai era condusă de familii locale, pe picior de război Între ele, ci de state monarhice centralizate 21. Acumularea puterii economice
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
loc În interiorul limitelor teritoriale ale statelor membre, nu are prețentii teritoriale și este, de fapt, o instituție guvernamentală extrateritorială. Aceasta face ca Uniunea Europeană să fie unică. Statele-națiune sunt instituții de guvernământ definite geografic, exercitând control asupra unui anumit teritoriu. Chiar dinastiile și imperiile au pretins control asupra teritoriului regatelor lor. Singura paralelă istorică posibilă este cu Sfântul Imperiu Roman, din secolul al VIII-lea și până la Începutul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, Vaticanul pretindea suveranitate asupra principatelor, a orașelor-state
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
anterior, o instituție politică postmodernă. Este o lume ale cărei contururi sunt În continuă schimbare, o lume a realităților pasagere, În care numai noutatea Însăși este permanentă și În care durata s-a Îngustat la un prezent continuu. Dacă rolul dinastiilor antice era comemorarea și ritualizarea trecutului, iar statele-națiune moderne erau Însărcinate cu organizarea unui viitor deschis, rolul noilor instituții politice, precum Uniunea Europeană, este de a face față unui prezent În continuă schimbare. Așadar, dacă Uniunea Europeană pare, uneori, să aibă o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Bănescu), Prea zgomotoasa singurătate, Nădlac, 2000 (în colaborare cu Florin Bănescu), Acest oraș este în grija comună a locuitorilor săi, Nădlac, 2001 (în colaborare cu Florin Bănescu), Mașinuța, Nădlac, 2002 (în colaborare cu Florin Bănescu); Ján Lenco, Cronica didactică a dinastiei de Hohenzollern, Nădlac, 2000; Herbarium pannoniensis. 5 poeți slovaci din Voivodina, îngr. și postfața trad., Nădlac, 2000; Petre Stoica, Krotká archeológia [Arheologie blândă], postfața trad., Nădlac, 2001; Zelené mlieko roviny. 5 rumunsk’ych básnikov z Vojvodiny [Laptele verde al câmpiei
STEAUA NOASTRA – OUR STAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289895_a_291224]
-
decembrie 1989 până în anul 961, e o disertație stufoasă pe tema „vinovăției” congenitale a femeii. SCRIERI: Drumul Olandei, București, 1991; Câinii răgușiți, București, 1993; Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino, București, 1995; Misiunea dominicană, București, 1997; Prizonier în Europa, București, 1998; Dinastia Brătianu, București, 1998; Noaptea incendiului, București, 1999. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, Nebunia puterii, RL, 1995, 27; Dan C. Mihăilescu, Cronica unei cruzimi ordonate, „22”, 1995, 36; Ruxandra Cesereanu, Tommaso d’Aquino, postmodernul, ST, 1995, 10-11; C. Stănescu, „Sfințenia” ca mască
STOENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
eroii pământului natal: „Ei au vrut să ne dovedească prin semne / drumurile pe care-au trecut / și unii după ce s-au născut / s-au mutat într-o osie de mașină, într-o sămânță / sau poate numai într-un singur cuvânt” (Dinastie de zei). Situat și în descendența liricii ardelenești, el proclamă: „Dar știu că e destul în acest anotimp / să semeni doar un stejar, ca să răsară Iancu” sau: „Pământ românesc legat de roată cu Horia” (Pământul). Și mitul Meșterului Manole este
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca aceasta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai din acest motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania, dar povestitorul rămîne întotdeauna loial dinastiei conducătoare. Amintim și Istoria scurtă (Historiola) scrisă de Maxim, episcop de Saragoza între 599 și 614. O mare parte din informațiile privitoare la acești autori minori ne sînt furnizate de studiile erudite ale lui Isidor de Sevilia, mai precis de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
negatoare, ironic corozivă prin chiar idilismul fals și excesul de zel afirmativ din final. După publicarea celui de-al doilea roman, Apă neagră (1999), Constantin Țoiu îl cita pe S. alături de Marin Preda și Nicolae Velea, ca „al treilea din dinastia recentă a Câmpiei”. Narațiunea, care proiectează epic viața unei comunități rurale din Bărăgan, pe fundalul ultimilor cincizeci de ani, poartă însemne ale postmodernismului: neașteptate schimbări de perspectivă, întretăierea planurilor temporale, amalgamarea stilurilor - științific (propriu studiului socioantropologic), ironic (practicat de președintele
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
îndoială, dovada cea mai potrivită în acest sens. În cartea a III‑a - apărută în secolul I d.Cr., dar a cărei primă redactare este datată în secolul al II‑lea î.Cr. - găsim deja afirmația că Beliar, căpetenia demonilor, provine din dinastia lui Augustus (♣6 Φγ∃∀Φϑ™ <; potrivit unei interpretări, Φγ∃∀ΦϑΗ ar corespunde lui augustus). El „va ridica munți înalți, va încremeni marea” (3, 64), va țintui luna și soarele pe cer; va învia morții și va face tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
între neamurile stăpânitoare ale lor. Neapărat că se cerea ca mireasa să fie de aceeași lege - ortodoxă deci, și nu catolică. în această privință, domnii munteni aveau alegerea mai ușoară. Dincolo de Dunăre erau, în adevăr, până la 1500, o mulțime de dinastii ortodoxe, mai vechi decât aceea de la Argeș, sau de la Târgoviște și București, așa încât pentru ai noștri era o cinste să se încuscrească [în cadrul unor relații ce vor deveni curând „schimburi de femei”, căci și domnițe ale românilor „coboară” în Balcani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Târgoviște și București, așa încât pentru ai noștri era o cinste să se încuscrească [în cadrul unor relații ce vor deveni curând „schimburi de femei”, căci și domnițe ale românilor „coboară” în Balcani, de felul celor practicate - zice Georges Duby - de către dinastiile feudale apusene - nota mea, D.H.M.] cu ele. Pe vremea când se încheagă marele voievodat al țării Românești (1300-1350) erau trei neamuri de țări bulgărești, în cele trei Bulgarii ce se făcuseră pe atuncea: una la Marea Neagră, alta la Târnova și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ecleziastică din Moldova. Hramul ales de Ștefan cel Mare pentru mănăstirea sa era, semnificativ, același cu cel dat de descălecătorul Dragoș, bisericii ridicate de el la Volovăț. Gestul lui Dragoș fusese unul voievodal, monarhic, de început de țară și de dinastie, mai puțin semeț (era o „biserică de lemnŭ”), indiscutabil, decât acele monumenta princeps de la Pliska, Preslav sau Kiev, înălțate de țarii bulgari ori de cnejii vechi ruși, dar purtător al aceluiași mesaj: așeza țara „întemeiată” în spațiul creștin și o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a rămas pentru o vreme mormântul lui Ieremia Movilă, cel lovit de apoplexie la 30 iunie 1607 (abia mai târziu un stolnic Gavriil Movilă, pe care Miron Barnovschi îl scotea văr, s-a îngrijit de locul de veci al întemeietorului „dinastiei”) și, la fel, groapa lui Simion Movilă, aflată tot la Sucevița, a trebuit să aștepte urcarea pe tronul țării Românești a lui Gavril Movilă, fiul defunctului Voievod, pentru a-și primi piatra cu textul lămuritor (în care este pomenită și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
săi în anii 7078[1569], noemvrie 12, și s-au îngropat la Slatina, unde și domnu-său Alexandru Vodă”. Avea doar treizeci și cinci de ani... Văduvele Bogdăneștilor se întorceau lângă soții lor, îngropându-se în necropolele zidite de ei și refăcând astfel dinastia în eternitate. Era o reunire în veșnicie de care aveau grijă urmașii. Reunirea aceasta dincolo de moarte trebuia să se producă, oricât de târziu. Moartă la 30 ianuarie 1554, la Sibiu (un loc ce i-a asigurat un confort monastic întrerupt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
variate. Când este comentat textul neagoean, se face de regulă trimitere la o cuvântare din categoria „fiul evocă memoria părintelui”, atribuită împăratului bizantin Leon al VI-lea Sophos, în care defunctul elogiat și plâns se numește Vasile I, întemeietorul faimoasei dinastii a Macedonenilor. Literaturile din Europa de sud-est au urmat această tradiție. Pe seama lui Grigore țamblac, cărturar sud-dunărean despre care se credea că a avut - la începutul secolului al XV-lea - atingeri însemnate cu spațiul cultural românesc, se pune un Cuvânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a Întărit și modernizat, odată cu domnia, prin Statutul din 1864, traversează un moment neplăcut, dar necesar, controversat Încă În istoriografie, prin abdicarea silită a lui Vodă Cuza și, În fine, se Încheie cu aducerea principelui Carol de HohenzollernSigmaringen și acceptarea dinastiei străine ereditare. După cum se poate Înțelege, Epoca Unirii, a constituirii statului național român modern, cuprinde, din punct de vedere politico-administrativ, conducerile temporare din intervalul 1856 1859, Întreaga domnie a lui Al. I. Cuza și Începutul domniei lui Carol I. Pentru
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
o formă concretă, de necontestat, În programul unionist adoptat de cele două Adunări ad-hoc din octombrie 1857. În acest program una din condițiile de bază, vitale ale existenței statului național român, era „prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei și ai cărui moștenitori să fie crescuți În religia țării” <ref id="2"> 2 Acte și documente relative la istoria renașterii României, București, 1896, vol. VI, partea I, p. 74; vol. II, partea a II-a, p.
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
mai mult În cazul țărilor române, plasate geopolitic și strategic la Întâlnirea a trei mari imperii, aflate În dispută pentru controlul acestei părți din continentul european și având În granițele lor milioane de români. Acesta era și motivul pentru care dinastia străină nu trebuia să aparțină uneia din casele domnitoare ale imperiilor limitrofe. Erau evitate, În acest fel, mai vechile lor tendințe anexioniste. În aceste condiții, cea mai bună soluție a părut să fie Înscăunarea unui domnitor care, funcționând pe principiul
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
regele domnește, dar nu guvernează”, să exercite prin prerogativele acordate și prestigiul personal o influență pozitivă asupra mediului politic, să mențină stabilitatea internă, să vegheze la unitatea și consolidarea statului. Or, Înscăunarea cu drepturi ereditare a unui principe dintr-o dinastie occidentală putea Îndeplini mai lesne condițiile mai sus enunțate. Această soluție mai avea și alte avantaje. Ea punea capăt electivității domnului dintre pământeni, fapt ce provocase numeroase fricțiuni În mediile conducătoare, din cauza instabilității domniei și adâncirii rivalităților dintre pretendenții care
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
ce provocase numeroase fricțiuni În mediile conducătoare, din cauza instabilității domniei și adâncirii rivalităților dintre pretendenții care suprasolicitau tronul cu imense sume de bani. În egală măsură, se spera ca principele străin să aducă, cu sprijinul țării de proveniență și a dinastiei de care aparținea, mai multă siguranță și prestigiu noului stat ce urma a fi edificat, să contribuie la emanciparea și asigurarea unei existențe libere pentru națiunea română. Fără a fi amestecat În luptele politice de până atunci, fără rude sau
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
de până atunci, fără rude sau protejați În noua țară, principele străin putea asigura ordinea și stabilitatea În conformitate cu principiile de guvernare caracteristice monarhiilor constituționale. Toate aceste concepte erau cunoscute În Epoca Unirii și erau folosite de susținătorii lor În favoarea instalării dinastiei străine pe tronul noului stat. Felul acesta de a gândi lucrurile, concretizat Într-un adevărat program politic, a produs un puternic curent de opinie În societatea românească, curent temperat de unele mari puteri europene, Îngrijorate de perspectiva apariției, În imediata
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Într-un adevărat program politic, a produs un puternic curent de opinie În societatea românească, curent temperat de unele mari puteri europene, Îngrijorate de perspectiva apariției, În imediata vecinătate, a unui stat român având În frunte un domnitor dintr-o dinastie străină. Aceste puteri europene, cu deosebire Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic, erau conștiente că domnitorul străin nu putea avea alt proiect decât un statut internațional propriu, de sine stătător, pentru statul În fruntea căruia se afla, cu consecințe neplăcute pentru
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]