133,326 matches
-
care părăsesc, uneori destul de spectaculos, și aceste canoane ale profesionalismului solid și neturbulent. Încet, dar ireversibil, se redeșteaptă și memoria constitutivă, aceea în care intră atît nostalgia nonfigurativismului, a iconoclastiei tardive de factură orientală, cît și voința sincronizării cu experiențele directe și cu mișcarea de idei din Europa Occidentală. Din corpul mare al generațiilor care au devenit active în deceniul șapte, se selectează spontan toate palierele existenței artistice: unii pictori rămîn credincioși zonei neutre a expresiei, în care își asigură un
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
Dobrescu are curaj să spună: "Nu mă sperie deloc, ba chiar mă mobilizează ideea de a acționa asupra realității. Am toată încrederea că aș putea s-o fac, nu neapărat de pe poziția de consilier - chiar de pe o poziție de decizie directă. Cred, de altfel, că oamenii tineri din țara asta trebuie să se dezbare de reflexul aghiotantului. Dacă ai cu adevărat încredere în tine, îți spui: eu pot fi ministru de externe, sau prim-ministru, sau președinte. într-o democrație adevărată
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
simplu nu exista un asemenea film, scenografa - care între timp trecuse bine de optzeci de ani și nu mai era în deplinătatea facultăților - îl ținea minte ca pe "un film funciarmente tandru și romantic", în vreme ce în 1973, ca o reacție directă la experiența realizării peliculei, interpretul rolului principal intrase în rîndurile unui ordin monahal îndepărtat de lume, care se supunea unui legămînt strict al tăcerii. La ora prînzului, subiectul continua să-l preocupe intens pe Terry. - Nu, n-am văzut filmul
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiți, izbăvitorul celor desnădăjduiți..." De foarte puține ori ideea democrației și harul libertății, cunoașterii și inteligenței, întruchipate de o femeie - văduva lui manase, Iudita - prilejuiră texte atât de înălțătoare, de simple și directe, ca rândurile cuprinse în CARTEA IUDITEI din Biblie. După rugăciune, Iudita se gătește cochetă, punând la cale planul ei de spioană intratabilă... ...,, Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmântele ei de văduvie, s-a îmbăiat și s-a uns
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
și o altă fațetă a revizuirii. Faptul că ea a fost cultivată. Există un public stabil care, de peste zece ani încoace, savurează lovitura (indiferent din ce parte ar veni). Revizuirea a prilejuit redescoperirea unei laturi "senzaționale" a criticii. O comunicare directă cu publicul de care se cam uitase în alambicarea estetizantă a criticii sub comunism. Revizuirile anilor '90 nu au însemnat atît reașezarea ierarhiilor literare. în mare, taberele s-au păstrat. Nici scoaterea unor cazuri flagrante din joc (vezi Păunescu). Cît
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
păstrat. Nici scoaterea unor cazuri flagrante din joc (vezi Păunescu). Cît mai ales redescoperirea veleităților "comunicative" ale discursului critic. S-a dezgropat cu entuziasm puterea denotativă a cuvintelor. A existat un miraj, ușor reperabil la începutul anilor '90, al comunicării directe. Puteai scrie un lucru, iar cel de lîngă tine chiar înțelegea complet mesajul. Dar a fost o perioadă de început. Un început pe care Gheorghe Grigurcu n-a mai putut sau n-a mai vrut să-l depășească. Acuza presupune
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
mai vârstnici și din propria-i generație, pășește în primul eșalon al intelighenției de după cel de al doilea război mondial, în acei puțini ani de până la totala întunecare culturală, este, mai precis, o conștiință, exponentă a unei culturi/civilizații în directă comunicare cu mari culturi tutelare - în care se cuprinde și cea rusă -, căci tânărul Pillat a primit pecetea de foc a mesajului dostoievskian. Fire structural veselă și comunicativă, dispunând nativ de umor, tonic, optimist, în ciuda unor lungi șederi în sanatorii
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
de mii de bucăți vîndute. Oamenii care scriau aceste publicații veneau din orice direcție: vechi ziarișit, convertiți (mai bine ori mai rău) la democrație; elevi de liceu, cu oarece talent la scris; studenți la te miri ce facultăți fără legătură directă cu presa; absolvenți de Lingvistică, dar și Politehnică, ASE, Geologie, Automatică, Matematică, orice; scriitori și alți oameni de cultură; specialiști într-un domeniu oarecare; n-au lipsit nici politicienii-ziariști, nici securiștii-ziariști. În condițiile formidabilei presiuni a cererii, selecția tuturor acestora
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
sistem - dar și despre asta vom mai vorbi). 3. Chiar dacă ar putea părea un fel de orgolios patriotism de breaslă, nu ezit să susțin că, în România postdecembristă, ziariștii sînt cei care au obținut cele mai remarcabile rezultate ca urmare directă a eforturilor lor. Chiar dacă se plîng mereu ,, Cîinii latră, caravana trece", ceea ce este deseori adevărat, foarte multe dintre demersurile lor au determinat schimbări semnificative și au stopat abuzuri sau chiar crime. Atrag atenția că trebuie contorizate aici nu doar cazurile
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
deși există explicații, nici o scuză nu poate fi invocată de către promotorii de după Revoluție ai imaginii Mareșalului. A fost un bun român" - iată remarca obișnuită, dar suspectă de naționalism. Xenofobii nu sînt adevărați patrioți. Și disprețul, ca să nu spun oprimarea politică directă a altor națiuni, nu se poate legitima prin dragostea de propria națiune. Oricît de complexă ar fi personalitatea militarului și a politicianului, în definitiv, a omului Ion Antonescu (ar fi fost anglofil, ni se spune cu un umor deloc englezesc
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
decât restul populației - au început să-i caute singuri și i-au atras în teritoriile lor. Astfel se explică investițiile masive de capital maghiar (fatalitate: ardelenii au adus pe cine-au putut; de la Cluj sau de la Oradea nu există avioane directe la Paris, Roma sau Berlin, cum există din București, și prin urmare au luat drumul primei metropole la îndemână - ghinion, chiar Budapesta!). Ce nu se mai spune - et pour cause! - e că investitorii maghiari nu sunt asociați doar cu ungurii
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
XCVIII, nr. 9-10, p.977.) Teofan al Niceii afirmă că toate darurile s-au revărsat din omenitatea lui Hristos, Întâi În Maica Sa și din aceasta În noi și cu toate acestea, menționează Părintele Stăniloae, Maica Domnului nu Întrerupe contactul direct al oamenilor cu Mântuitorul Hristos, cu care ea stă unită cel mai mult, având cel mai deplin har, fiind mai plină decât orice de energie dumnezeiască revărsată din umanitatea Lui. Ea e mai mult În Hristos sau are pe Hristos
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
de un bun nivel cultural. Căci Stelian Tănase este un scriitor de primă mînă, autor a peste zece cărți, și totodată un excelent jurnalist (a fost redactor-șef al revistei "22", acum editează revista de analiză "Sfera Politicii"), are experiența directă a acțiunii politice, dobîndită în primii ani ai deceniului trecut, cînd a fost deopotrivă agitator de stradă și parlamentar. Dar nu-i lipsește nici capacitatea de abstractizare și conceptualizare - în această privință, este suficient să amintesc faptul că a obținut
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
a sinapselor, adică Lanțul slăbiciunilor însuși. în locul acestor promisiuni, Lanțul... respectiv este, de fapt, o arenă în care Gheorghe își poate desfășura întreaga sa anvergură ,,culturală". Tot ceea ce, în intenție, vrea să fie comunicare neprotocolară, dezinhibare, gîndire liberă și relație directă constituie un lanț de mitocănii, o pletoră de injurii, o succesiune de vulgarități. Indiferent care ar fi scenariul acestui concurs și în ce canon încearcă el să se înscrie, Andrei Gheorghe transformă totul în subcultură, în aroganță bine zidită pe
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
Mihăieș Să auzi și să nu crezi: la doisprezece ani de la căderea lui Ceaușescu, metehnele prim-secretarilor (mă rog, prefecților) au rămas identice: deși în alte domenii societatea românească a atins perfecțiunea (în materie de cinism, lăcomie, nesimțire, mahalagism), subordonații direcți ai d-lui Năstase se cred tot pe vremea împușcatului. Și, prin urmare, mint de îngheață apele. Umflă cifrele de parc-ar avea vreo importanță dacă agricultura merge bine sau nu, dacă ogoarele sunt însămânțate sau dacă-au rămas de
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
Alexandru Trifu poate acoperi, cu același gest relaxat și sigur, și perspectiva minimalistă, și pe aceea a geometriei și a derivatului constructivist, și pe aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără aroganța acelei demiurgii a limbajului care înlocuiește pietatea imitației cu superficialitatea dexterității, Alexandru Trifu este exponentul tipic al unei
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
întîi de toate, mulțumesc călduros confraților ce m-au cinstit astfel, într-un fel, zic eu, onest, întrucît am fost totdeauna departe de practica acelor tineri care se înarmează cu liste de jurii și nu ostenesc în a face intervenții directe sau, dacă nu e cu putință, prin benevolența unuia ori a mai multor intermediari, într-un "lanț al slăbiciunilor" care, oricum, nu are cum deveni un lanț al... meritelor creației. Dar conștiința mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
și atitudinii. Care, de altfel, rămîn aceleași, de la un capăt la altul. Cel mai tare are de suferit relația cu Ionel, iubitul, viitorul soț. Mihai Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale directe, preferînd să construiască un personaj linear, lucid, ferindu-se de stridențele de pe celălalt talger al balanței. În aceste condiții, povestea de iubire - mărul discordiei - alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar, cum au remarcat criticii, și cu poeme subversive și aluzii directe: "spaimele se-ascund în noi/ ca ziua stelele-n fîntîni", "după ce am purtat îndelung/ lipită aproape de spaima oaselor/ cămașa de forță a tăcerii/ dintr-odată ochii uitați/ așteaptă o decolare de culori înflorite/ de cuvinte frumoase/ de pe buzele mele arse
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
mai puțin "politice". Interesant este conceptul de "solidaritate". Se formase, tocmai din neputința de a comunica cumva oficial, prin cărți, o întreagă societate subterană. Solidaritatea era singurul mod de comunicare literară. Exista o "pînză" de relații, o forță a comunicării directe de-a dreptul "junimiste". Și, să ne amintim, că această solidaritate, deși din ce în ce mai fragmentată de la '89 încoace, i-a iritat pe mulți, cînd a ieșit la suprafață. Problematică este chiar și apetența pentru "teorie", una dintre caracteristicile foarte des invocate
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
care o vehiculează. În genere aceste surse pot fi experiența proprie (perceptivă), o operație mentală (raționament, presupunere, creare de ipoteze) sau comunicarea de către altcineva. Un mesaj banal - de exemplu "Plouă" - poate fi însoțit de indicații asupra sursei - "Uite, plouă" (percepție directă); Probabil plouă" (inferență); "Cică plouă" (relatare) - , cu consecințe directe asupra gradului de credibilitate atribuit unei informații. Prezumtivul românesc oferă forme gramaticalizate pentru a exprima inferența - " Nu răspunde: o fi plecat" - sau preluarea unei informații de la alții (cu păstrarea distanței) - "O
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
experiența proprie (perceptivă), o operație mentală (raționament, presupunere, creare de ipoteze) sau comunicarea de către altcineva. Un mesaj banal - de exemplu "Plouă" - poate fi însoțit de indicații asupra sursei - "Uite, plouă" (percepție directă); Probabil plouă" (inferență); "Cică plouă" (relatare) - , cu consecințe directe asupra gradului de credibilitate atribuit unei informații. Prezumtivul românesc oferă forme gramaticalizate pentru a exprima inferența - " Nu răspunde: o fi plecat" - sau preluarea unei informații de la alții (cu păstrarea distanței) - "O fi el deștept, dar n-a știut ce să
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
concret, obiectele au consistență și utilizare. Deodată ceva - o lumină, un miros, o voce, temperatura - creează breșe în real și zărești și auzi poezia, irealul cu misterul lui, auzi cum joacă tăcerile pe scenă și cum ți se naște relația directă și indestructibilă cu spectacolul, cu fiecare personaj în parte, cum ritmul interior se modifică și se pune în armonie cu acela al montării. Viața face hocus-pocus cu destinele noastre. Nu are loc nici-o modificare majoră în nimeni dacă nu este
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
este la fel de adîncă pe cît de amețitoare era odinioară gloria, cauzele sînt multiple, iar explicațiile trebuie să fie și ele suficient de suple și de nuanțate pentru a evita concluziile simplificatoare și mecanice, conform cărora totul se rezolvă pe traseul direct și previzibil vinovat - victimă. Și în acest caz ar fi ușor de spus că Eustațiu Stoenescu este fie victima unui complot al tăcerii - și se va vedea la momentul potrivit de ce s-ar putea justifica un asemenea complot -, fie obiectul
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
nu lipsit de semnificație. O încercare de a învăța sistematic pictura cu un profesor localnic, un anume Nicolae Rădulescu, nu va avea cine știe ce efecte, însă neîndoielnic rămâne faptul că interesul copilului pentru pictură este unul ieșit din comun. Un efect direct al acestui interes este deplasarea la București, împreună cu tatăl său, pentru a vizita o proaspătă expoziție a lui Nicolae Grigorescu. Cum acest eveniment se petrecea în anul 1897, o socoteală elementară ne dezvăluie faptul că Eustațiu Stoenescu nu avea, în
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]