2,551 matches
-
copilul abuzat nu a manifestat comportamentul de retragere la fel ca și copilul neglijat și nu a sesizat prezența unor circumstanțe diferite pentru copilul neglijat și pentru cel abuzat. Copilul neglijat nu are nici o posibilitate de a alege. Mamele erau distante și nu reacționau aproape în nici un fel, așa încât nu se crea (nici o posibilitate de a alegeă nici o interacțiune în care să intre copilul. Nu este neobișnuit să auzim următoarele comentarii în ceea ce privește copiii neglijați: Totul a mers perfect în primul an
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
în versurile: „La horn să ascult vijelia,/Sau zilele mele totuna -/Aș vrea să le-nvăț simfonia” sau refrenul: „citește nainte”. Viața din interiorul casei nu corespunde cu starea poetului care, intrat într-o transă rău prevestitoare rămâne rece și distant față de căldura oferită („e ziuă și ce întuneric”, „potop e-napoi și nainte”). O stare de teamă și angoasă se accentuează în momentul în care natura înghețată dorește parcă să ajungă la el: „Și-a prins promoroacă și clanța”, stare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în vreun fel.” Sandu se îndrăgostește de o ființă colectivă, de un grup de trei muze: ”Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepându-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți și în același timp distante. Ușurința cu care se strecurau prin lumea multă, siguranța gesturilor și totuși singurătatea lor mă impresionau și atunci o ambiție m-a străbătut: cunoștința lor - nu mergeam mai departe - ar fi o dovadă a importanței mele.” Maia și Dudu au
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
O stare a autorului, probabil. A.B.: Da. Cu personajele este așa, eu sunt ceva din fiecare sau fiecare e ceva din mine. Autorul trebuie să se transpună în fiecare, să le dea viață, dar în același timp să rămână distant, pentru a le putea mânui pe toate. Eu mai mult încerc, experimentez stări de spirit. Îmi spun: „Cum aș reacționa eu dacă aș fi Coman?” și încerc să mă transpun în situațiile pe care le trăiește el. Îmi spun: „Cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Rudolf Hess, s-a arătat ostil planurilor expansioniste naziste, care urmau să dea lovitura de grație oricăror intenții de constituire a unui "bloc continental euroasiatic" (Haushofer a fost inspiratorul Pactului de neagresiune germano-sovietic). Hitler nu a fost decât un interlocutor distant al lui Haushofer și nu va reține din teoria sa decât ceea ce îi va conveni, în consens cu planurile sale. Haushofer a devenit victima lui Hitler, întrucât s-a opus ca teoria lui să fie deformată și pusă în slujba
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Când nu mai este marfă în stoc, se subînțelege. Etichetele mici cu prețuri. Despre asta am mai vorbit. Atitudinea de intimidare. La fel și lipsa de politețe, timpii morți, lipsa de informare a personalului, lipsa de organizare, atitudinea leneșă și distantă. Cel mai bine pentru un magazin este atunci când se spune despre el: „Sunt atât de serviabili acolo!”. Dacă serviciile lasă de dorit, clienții vor găsi un alt magazin; serviciile proaste pun în umbră marfa de calitate, prețurile și locația aproape de
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
dăunează și în alte moduri. Am studiat un magazin de bijuterii al cărui proprietar angajase un designer cunoscut pentru expozițiile sale de muzeu să conceapă niște casete în care să-i fie expuse bijuteriile. Rezultatul a fost foarte frumos, dar distant - omul era obișnuit să facă suporturi care permiteau publicului să vadă, ținându-l totodată la distanță; exact genul de situație pe care nu ți-o dorești într-un magazin, unde vrei ca oamenii să fie încurajați să ia lucrurile acasă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Moruzi pe care am reușit să-l repar. Calitățile didactice și umane ale profesorului Moruzi au marcat generații Întregi de studenți și colaboratori. Prof. V. Tăcu descrie astfel atmosferă serviciului din timpul externatului sau: Sub aparentă unui șef de serviciu distant se bucură de un deosebit respect din partea colaboratorilor datorită profesionalismului sau și datorită respectului sau față de muncă inteligent făcută. Pregătirea profesională, atașamentul față de bolnav și integritatea reprezentau singurele criterii În alegerea și aprecierea colaboratorilor. A fost un profesor În adevăratul
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
recepții la curte, soția unui consul s-a așezat din greșeală pe canapeaua rezervată perechii domnești; incidentul a căpătat o nedorită culoare politică, neputând fi aplanat decât prin concesii reciproce. Gheorghe Bibescu însuși practica, în răspăr cu vremea, un protocol distant și plin de discriminări: „1845 ghenar 1, țirimonia curții cătră domn de Anu Nou s-au făcut într-acestași chip. Sala cea mare s-au închis și boierii mari și mici s-au adunat în două odăi, adăstând ișârea domnului. După
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
excelența morală (raportul agentului prezent la înmormântare menționează că vorbitorul l-ar fi caracterizat pe "obiectivul" defunct drept "cea mai verticală conștiință a generației sale"). Și fiindcă tot veni vorba despre Doinaș 32, îmi place să-mi imaginez că atitudinea distantă, glacială chiar, pe care a păstrat-o decenii la rând față de Sîrbu, a avut poate un tainic resort moral, și anume: intenția de a-și proteja prietenul de mâna lungă a Securității, pe care autorul Vânătorii cu șoim o va
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
literaturii în general. În această privință susținem opinia lui Jauss, care, în descendență aristotelică, promovează catharsis-ul ca o condiție esențială a receptării operei artistice. Din acest punct de vedere criticul - în sensul său inițial de observator și comentator obiectiv, distant și nemilos al operei - este, asemenea lui Mefistofel, cel puțin aparent, un învins. Stimulat de el - pentru că și el reprezintă publicul căruia i se adresează - scriitorul inovează, face eforturi să surprindă, să emoționeze chiar și un astfel de cititor avizat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-i o formă precisă: forma lecturii și a imaginii. Fiecare ziar în parte era o replică a altor sute de mii, servind la deschiderea față de o lume identică ca și tovarășii de călătorie din tramvai, un tovarăș care rămânea îndepărtat, distant și străin ca și știrile care soseau părând a fi "familiare", personale și reale (Incorporation 124-25, sublinierile lui Trachtenberg). În altă parte, Trachtenberg notează: "În tehnologia comunicării, experiența acumulată în postura de observator începe să erodeze experiența contactului fizic direct
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al vieții... Această poziție îl împiedică pe March să termine schițele pentru care strânsese material" (180). Refuzând să participe imaginativ cu subiectivatatea sa în aceste experiențe, March își neagă în ultimă instanță propria subiectivitate; el reface în propria viață experiența distantă care reflectă alienarea cititorului față de obiecte. Filozofând, o ia pe calea volatizării nietzcheniene. Într-adevăr, Ziff are dreptate: caracterul nociv al încălcării experienței personale este dovedit de curentul dominant reprezentat de jurnalismul obiectiv, care nu personalizează și nici nu încearcă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dar și lipsită de prescripțiile automate care necesită o uniformitate alienată, precum cea a rotițelor unei mașini. Trachtenberg a sugerat acest lucru când a observat uniformitatea ziarului citit de oamenii dintr-un tramvai, care, drept urmare, "vor rămâne, aproape sigur, la fel de distanți și străini" (Incorporation, 125). Cu alte cuvinte, alienați. Satisfacția lui Chapin, datorată subiectivității sale alienate, care a anihilat Cealaltă subiectivitate, condamnând-o să rămână captivă între cei patru pereți ai biroului redacției locale, amintește tot de o observație a lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înconjurătoare, sau volatilizare, după cum o caracteriza Nietzsche. Putem spune că stilul știrilor obiective aspiră la idealul platonic. Dar o consecință politică sau ideologică a fost, după cum observa Trachtenberg, lipsirea cititorului de puterea experienței prin prezentarea vieții ca fiind un obiect distant și de neatins (Incorporation, 124-25). Ca rezultat, acest stil avea un plan politic ascuns, deși nu în mod conștient. După cum sugerează Schudson, dezvoltarea acestui stil era bazată în parte pe ideea că lumea putea fi prezentată prin fapte, ca rezultat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
incoerent și, încă o dată, înstrăinat. Ce e drept, există excepții discutabile, cum ar fi cartea lui Lowell Thomas, With Lawrence in Arabia (Cu Lawrence în Arabia, n. trad.), ce se aventurează într-un fel de pseudojurnalism literar, prins în imaginea distantă a trecutului absolut. În lucrările sale ulterioare, povești de dragoste din istorie, autorul nu se confruntă deloc cu prezentul incert. În orice caz, jurnalismul literar american modern, așa cum a fost definit și delimitat în această carte, a reprezentat în principal
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
asistență socială din România și Biserică au un caracter de întrepătrundere. În România, așa cum am putut vedea în subcapitolul anterior, Statul are o relație cu Biserica în privința asistenței sociale și cu precădere în protecția copilului, mai mult decât o relație distantă de simplu furnizor, temporar de resurse. Biserica nu colaborează cu Statul de la distanță, primind sprijin guvernamental la acțiunile sale cu caracter de întrajutorare socială. Toate acestea, pentru că în România, din punct de vedere politic, Biserica nu este privită sau definită
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în Germania, unde Statul este cofinanțator la un centru de copii, în care susținătorul oficial este Biserica Catolică. În schimb, există o colaborare destul de formală în Olanda, Statul sprijină organizații private religioase, dar fără nicio altă implicare, păstrând strict relația distantă dintre Stat și Biserică. Ținând cont de faptul că toate țările menționate în acest studiu, mai puțin Elveția, sunt membre ale Uniunii Europene. De asemenea, cunoscând în mare parte politica Uniunii Europene vizavi de creștinism, putem spune că răspunsurile celor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
o complementaritate între Biserică și Stat în privința asistenței sociale. Franța nu are nicio legătură cu Biserica datorită laicizării complete a Statului. Olanda este aproape de aceeași abordare a relației Stat-Biserică în privința asistenței sociale, din aceleași motive ca și Franța. Relații oarecum distante ne oferă și Italia, unde credeam că poate fi zărită o copleșire religioasă, prin însuși faptul că sediul central de conducere spiritual-administrativă al Bisericii Romano-Catolice este la Roma Vatican. Interesante au fost și abordările relației Stat-Biserică în domeniul asistenței sociale
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
se poate implica Biserica în sistemul public de asistență socială este destul de mare. Deși Biserica în țări ca Franța, Austria, Spania, Italia, Elveția etc. practică o asistență socială profesionalizată, totuși relația cu Statul pe linie de asistență socială este destul de distantă. Cercetarea întreprinsă și rezultatele la nivelul României arată că după 20 de ani de la căderea comunismului, Biserica și statul român desfășoară, fiecare în parte, o activitate de asistență socială la un nivel profesionalizat, conform cu principiile proprii ale fiecăruia, însă relația
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
scena), imaginea din oglinda mass-media este șocant de contorsionată și de nedreaptă. Admit că diverși comentatori care s-au înfruptat din privilegiile vechiului regim, obișnuiți să cânte osanale activiștilor "luminați", au naturale pulsiuni poporane și se simt iritați de distincția distantă a celor cu "sânge albastru". De la Revoluția Franceză încoace, gloata dezlănțuită și-a impus supremația circului - deghizată în populism și democrație - în defavoarea fastului construit și opulent ce marca succesiunea familială la tron. Ce-i drept democrația e mai vie, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Nu intenționez, firește, să-i fac aici, fie și de ziua sa, vreun enkomion, ci doar am vrut să spun că percepția sa negativă după revoluție are, în mare măsură, o componentă resentimentară, datorată succesului, talentului și atitudinii sale superioare, distante (semn tipic al omului timid!) sau bășcălioase față de confrați. Bine branșat la București, vânător și pescar pasionat, autor plătit regește de Fondul Literar, membru în Marea Adunare Națională, lăsând în acele vremuri să se înțeleagă - zice-se - că ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la îndemână pentru a-i promova ca o reușită care îmbogățește european brandul mai curând provincial al urbei noastre. Adrian mi s-a părut atunci (și multă lume a luat de bună această imagine înșelătoare) un om interiorizat, singuratic, ușor distant. Un virtuoz al viorii și un om devorat de pasiunea pentru muzică, care face în mod conștient un pas înapoi pentru a se distanța de o lume dominată de zgomot și de o pestilențială incultură. L-am revăzut apoi, la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și să adopte comportamente pozitive, îi determină să ceară ajutor mai des și să participe activ la ore. ,,Mai mult, elevii declară că au învățat mult mai mult de la profesorii care aveau un limbaj al trupului prietenos decât de la profesorii distanți; [...] informațiile și cunoștințele sunt mai utile și mai aplicabile atunci când vin de la profesorii prietenoși 111. Gesturile facilitează învățarea prin adăugarea unui plus de inteligibilitate și rapiditate în însușirea conceptelor, teoriilor, principiilor, priceperilor și deprinderilor etc. Ancorarea discursului profesorului la nivelul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
teoria artei ca un discurs care ar trebui să ofere o perspectivă extinsă, de ansamblu, asupra originii și destinației unei idei, Bourriaud uzează mai curând de o accepțiune modernă asupra teoriei artei. Într-o accepțiune post-modernă, însă, și ca atare distantă mai curând decât pioasă, teoria artei ar fi un discurs care se formează în funcție de anumite date concrete la care apelează, descriindu-le, analizându-le și judecându-le critic, în vederea unei situări deschise permanent reconsiderării. Iar în cazul de față, Bourriaud
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]