2,119 matches
-
1432). Vasluiul apărea înscris în acel document, dat la Suceava la 31 martie 1423, alături de numele unui reprezentant al nobilimii locale. Este vorba de „pan Serbea ot Vasluia”, adică „domnul” sau „panul” Serbea din Vaslui care întărește, ca martor în divanul domnesc, dania voievodului Alexandru cel Bun către nobilii feudali, frații Oana Popșa și Moise Popșa, acesta din urmă supranumit „Filozofu”, pentru credință și dreaptă slujire. Un al doilea document de atestare a vechimii Vasluiului este scrisoarea voievodului Iliaș (fiul lui
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
-lea, unde a continuat să slujească intereselor românești (mai ales) printr-un celebru Memoriu. În perioada Congresului de la Paris (1856), neobositul Ion C. Brătianu publică articole, studii, memorii prin care Încearcă să demaște mașinațiunile Turciei ce ținteau zadărnicirea alegerilor pentru divanurile ad-hoc. El se va face cunoscut ca principalul om politic, militant convins pentru dubla alegere a lui Al. I. Cuza la 24 ianuarie 1859. Pe parcursul domniei acestuia, Ion Brătianu va fi apărătorul cauzei clăcașilor, impunându-și cu competență opinia În
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
o foarte mare măsură de aducerea, în fruntea statului român, a unui reprezentant al unei dinastii europene. Până la punerea în aplicare a acestui proiect aveau să treacă aproape nouă ani dacă luăm în calcul timpul scurs de la discuțiile purtate în cadrul Divanului ad-hoc din Muntenia și Moldova în egală măsură, reflectate apoi în "Dorințele Partidei Naționale". În tot acest timp, eforturi consistente erau depuse atât pentru lămurirea opiniei publice europene, dar și pentru cointeresarea unor lideri politici din Franța și Anglia de
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
existenței unei Adunări care urma să reprezinte interesele tuturor categoriilor sociale, dar și să controleze actele admnistrației publice în timp ce Senatul urma să fie compus din notabilitățile marcante ale țării 58. Proiecția mediului politic românesc asupra sistemului parlamentar era însă alta. Divanul ad-hoc de la București, dar și cel de la Iași își exprimau preferința pentru un regim parlamentar monocameral, existența unui Senat, fapt sugerat în cadrul amintitei reuniuni europene, fiind văzută ca o modalitate prin care devenea posibilă perpetuarea vechilor privilegii. Contradicțiile continuau și
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
în calcul și inițiativa din 1857 de la Iași a lui Teodor Veisa, care, licențiat în drept, traduce constituția belgiană de la 1831, împreună cu legea electorală și cu cea de organizare judecătorească. Aceasta constituție avea să fie folosită în cursul dezbaterilor din Divanul ad-hoc62. În partea cealaltă a eșicherului politic, fie că vorbim de proiectul de constituție al lui Barbu Știrbey, fie de manifestul lui Barbu Catargiu, egalitatea în fața legii figura pe primul loc. Reluarea principiului amintit deja potrivit căruia românii trebuiau să
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
veni alături de el câți mai mulți oameni politici, indiferent de culoarea lor ideologică. Dacă lui Ion Ghica îi cerea să părăsească Insula Samos pentru se alătura proiectului unionist, fiind dispus să treacă și peste atitudinea reținută a acestuia din perioada divanurilor ad-hoc, dat fiind renunele său în ambele Principate 75, lui Dimitrie Cozadini îi împărtășea nemulțumirea pentru sprijinul moral dar și politic pe care chiar unii membri ai Partidei Naționale păreau a fi dispuși să-l acorde lui Gh. Bibescu. Întreaga
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
manifesta, la 15/ 27 mai 1861, în Adunarea Moldovei interesul pentru demersurile pe care trebuia, în viziunea lui, să le facă guvernul român cu prilejul conferinței diplomatice ce urma să hotărască asupra unirii depline pentru îndeplinirea tuturor solicitărilor formulate în divanurile ad-hoc131. Principele străin, căci la el se gândea în mod deosebit Catargiu, devenea și obiectul interpelării reluate de George Stirbey în Adunarea Țării Românești. În tot acest timp, ziare conservatoare precum Viitorul și Unirea publicau articole în favoarea domnitorului străin 132
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
înainte și în timpul desfășurării Congresului de la Paris, atitudinea cea mai clară având-o Napoleon care la 20 februarie 1856 își exprima dorința ca participanții la Congres să discute și problema românească 258, oamenii politici români introduc în documentul aprobat în Divanul ad-hoc de la Iași și București solicitarea unirii Principatelor Române sub un principe străin. Printre argumentele prezentate de Mihail Kogălniceanu, la 7 octombrie 1857, în favoarea ultimului deziderat amintit erau, pe de o parte, contribuția pe care o putea aduce existența unei
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
soluții de acest tip în eliminarea luptelor dintre diferitele grupări politice, în încercarea lor de a-și desemna un viitor șef de stat, apoi diminuarea jocurilor aspiranților la domnie, dar și un plus de credibilitate externă 260. Documentul aprobat de Divanul ad-hoc din Moldova era adoptat și de cel al Țării Românești, pregătind într-un fel terenul viitoarei uniri. Cu prilejul discuțiilor referitoare la acest document, I.C. Brătianu, după ce realiza în stilul său o incursiune în istoria românilor, arăta că domniile
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
fi fost unul generat de ambiții personale, membrii guvernului insistau în declarația prezentată acum pe câteva idei: conștientizarea și acceptarea chiar de către domnitor a necesității părăsirii puterii 288, apariția posibilității punerii în aplicare a articolului al III-lea din hotărârile Divanului ad-hoc și recâștigarea respectului Europei 289. Buna credință a domnitorului față de proiectul politic ce presupunea aducerea prințului străin primea confirmarea necesară prin scrisoarea din 12 februarie 1866 pe care Alexandru Ioan Cuza o trimitea lui Nicolae Golescu, în care reafirma
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Moldova", care se abțineau de la votarea apelului nominal privind proclamarea prințului Carol ca domn al României. Cu toate acestea, în proiectul de răspuns la mesajul Locotenenței Domnești, subscris de 101 deputați, se afirma susținerea în continuare a principiilor enunțate de Divanurile ad-hoc de la 1857 și de Parlament la 11 februarie 1866. În contextul internațional cunoscut, autorii documentului aprobat cu 109 voturi (6 abțineri) țineau să afirme tranșant, la sfârșitul acestuia: "Dorința României este de a rămâne una și nedespărțită sub principele
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Nemira, 2004. Sturdza, D.A., 1859-1896. O pagină de istorie contemporană, București, Editura Voința Națională, 1897. Idem, Domnia Regelui Carol I. Fapte. Cuvântări. Documente, 1866-1876, tom I, București, Editura Academiei, 1906. Idem, "Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de divanurile ad-hoc în 7 și 9 octombrie 1857", extras din Analele Academiei Române. Memoriile Secției Istorice, seria II, tom XXXIV, nr. 10, București, Librăriile Socec, 1913. Sumea, Ovidiu, I.C. Brătianu, Sibiu, Editura Asociațiunii, f. a.. Șoimescu, N., România, Rusia și Întreita Alianță. O
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Ecouri în presa europeană, Iași, Editura Junimea, 1974, p. 66. 69 Ibidem. 70 Gh.I. Brătianu, Sfatul domnesc și Adunarea Stărilor în Principatele Române, București, Editura Enciclopedică, 1995, p. 293; D.A. Sturdza, "Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de divanurile ad-hoc în 7 și 9 octombrie 1857", extras din Analele Academiei Române. Memoriile Secției Istorice, seria II, tom XXXIV, București, Librăriile Socec, 1913, nr. 10., p. 10. 71 Gr. Chiriță, op. cit., p. 239. 72 Ibidem. 73 Ibidem, p. 237. 74 Apostol
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
eveniment, abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza nu apărea altceva decât ca "un act de urâtă trădare", în Istoria românilor, vol. IX, Unificatorii, București, Biblioteca Academiei Române, 1938, p. 393. 274 D.A. Sturdza, "Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de divanurile ad-hoc în 7 și 9 octombrie 1857", extras din Analele Academiei Române. Memoriile Secției Istorice, seria II, tom XXXIV, București, Librăriile Socec, 1913, nr. 10, p. 28. 275 Raul V. Bossy, op. cit., p. 138. 276 Memoriile Principelui N. Suțu, București, Editura
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
reprezentat, în continuare, de curtezane istorice-reale: Aspasia, Yang Guifei, Veronica Franco, Athénaïs de Montespan, Marchiza de Pompadour... Acestea, în anumite perioade, au un statut distinct, recunoscut, respectat și râvnit. Supranumite și femei celebre, femei fatale, împărătese de alcov, dive ale divanului, metrese, cocote, deminondene etc, curtezanele sunt femei întreținute, practicante ale erotismului multiplu interesat care își valorifică frumusețea, inteligența, puterea de seducție, sex-appeal-ul, talentele și își valorizează farmecul pentru a cuceri bărbați importanți ca poziție socială, pentru a se menține în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
masculine prin retenție seminală ș.a. Haremul a jucat un rol important în viața particulară a sultanilor, dar și în istoria Imperiului Otoman, era o instituție socială. Acest lăcaș al femeilor ocupa o parte a seraiului, a palatului și comunica cu Divanul instituția consiliului cu atribuții juridice, administrative și politice printr-un spațiu secret numit adalet panceresi sau "fereastra dreptății". În harem sultanii (și înalții demnitari, oamenii bogați- fellahi) își trăiau viața particulară cu soțiile, concubinele și cadânele sau odaliscele. Ierarhia era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
București, 1977. Relgis Eugen, Istoria sexuală a omenirii, Editura Pacifica, București, 1994. Ringdal Johan Nils, Die Neue weltgeschichte der prostitution, Piper, München Zürich, 2006. Salingen V.D., Rasputin amantul mistic, Editura Victor, Editura Romcart, București, 1994. Siguret Catherine, Femei celebre pe divan, traducere de Laszlo Alexandru, Editura Curtea Veche, București, 2009. Șonagon (Shonagon) Sei, Însemnări de căpătâi, traducere de Stanca Cionca, Editura Univers, București, 1977. Tudor Dumitru, Femei vestite din lumea antică, Editura Științifică, București, 1972. Utazub Yuan, Viața intimă a suveranilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Cora Pearl, Countesses de Castiglione, Katharina Schratt, Alice Keppel, Sadayakko etc. All these, in a certain time, have a special statute, recognized, respected and desired by courtesans. Sometimes they were called Celebrated Women, fatal women, alcove queens, dives for the Divan, mettresses, cocottes, demimondaines etc., the courtesans are paid women, practising paid multiple eroticism and who value their own beauty, intelligence, seduction power, sex-appeal, talents and give value to their attractiveness for conquering men with important social position, to be desired
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
and revenge as well. Powerful and willing, they confronted with hostility, rivalry and competition from the men of the courts, queens and empresses, nobles' wives and their alike that waited to find the proper time to replace them. Mettresses and divan dives experienced glory and brightness, but sufferings, decay, disdain and social exclusion as well. Their spectacular life was marked especially by their successes. Their life was often with luxuries, born titles, accumulated luxuries, won thrones as well as havingthem offered
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a refuzat cu aroganță: "Rusia va ști să arate în 1854 ceea ce a fost în 1812" (retragerea lui Napoleon). 394 Istoria diplomației, I, p. 568. 395 ibidem, p.567. 396 Ibidem, pp.578-583. 397 S-a hotărât consultarea lor în cadrul Divanurilor Ad-hoc, organe consultative cu reprezentare socială largă. Falsificarea alegerilor în Moldova de către caimacamul Nicolae Vogoride a provocat un adevărat scandal diplomatic, iar un nou război a putut fi evitat doar prin compromisul realizat de Franța și Anglia, în urma întâlnirii dintre
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vremea lui Ipsilant, un om care au văzut pe Moldova noastră îmbrăcată cu șlic și cu giubea, numărând pe osișoarele metăniilor sale generațiile ce au trecut, un român care au rădicat sprincenile când au văzut fracul cel întăi șezând pe divanul strămoșesc; un bărbat care au strâns din umeri când moldovanul, lepădându-și cel de pe urmă anteriu, au rădicat cu gulerul unui surtuc de modă și ale sale pretenții de a face parte din Evropa țivilizată. Și când au descoperit că
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
armatei ruse, dar manierele lor în societate și chipul de a-și mobila locuințele prezintă contraste la fel de surprinzătoare ca echipajele și costumele descrise mai sus. Auzi vorbindu-se franțuzește și vezi toalete occidentale, dar și fumători de ciubuc lungiți pe divane sau țigani zdrențăroși care deretică prin casă. În septembrie 1837 descindea în București Ion Codru Drăgușanu: „Iacă-mă în Babilonul României. Nu-ți scriu figurativ, ci deplin în sens leterale. Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor și combinațiunea cea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în obiceiurile acelei mici părți a societății românești de care am pomenit. Hainele lungi și largi au dat rând straielor mai strâmte a Evropei; șlicul s-au închinat dinaintea pălăriei; ciubotele roșii și galbine au dat pasul încălțămintelor de vax; divanurile late s-au cioplit în forme de canapele elegante, și în urmarea tuturor acestor noutăți și a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negreșit să priimească o formă străină și potrivită cu natura ideilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
boierilor Valahiei trecuse de rândul celor tineri („ja selbst einige alte Bojaren vom ersten Rang thun das nämliche, und namentlich der Spathar und Gross Wornik Gregor Philipesko hat sich Bart und Schnurrbart rasieren lassen und erscheint in europäischen Kleidern im Divan“). Știrea ajunge astfel foarte repede la Viena, pe biroul cancelarului Metternich, care dispunea, în privința informatorilor, de rețeaua cea mai bună din lume. Europa, nu mai încape vorbă, era cu ochii ațintiți asupra noastră! Receptivitatea la nou a oamenilor variază cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Toate familiile de clasa II se retraseră. Această clasă înțelesese puterea sa.“ (D. Bolintineanu, Doritorii nebuni) La 4 martie 1856, Grigore Alexandrescu îi scria lui Ion Ghica, împărtășindu-i ultimele noutăți din țară: „Te îndemn să cetești adresa prin care divanul obștesc recunoaște că prințul Știrbei este cel mai mare făcător de bine al țării. M. Băleanu, care iscălise petiția cătră Poartă împotriva domnului, a iscălit cel dintâi această adresă de mulțumire; de aceea în dumineca trecută s-a și hirotonisit
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]