2,721 matches
-
de profit și supraviețuire, întrucât un număr însemnat de domenii atingeau stadiul de maturitate și descreștere. Trebuia deci pusă în practică o strategie de accelerare a creșterii: extinderea pieței geografice, segmentarea pieței, stimularea cererii etc. III.2. Diversificarea De ce se diversifică întreprinderile? Edith Penrose arată că firma poate folosi diversificarea în trei scopuri principale (între care există desigur relații strânse): 1. ca soluție la problemele care apar în fața întreprinderii. Problema cea mai des întâlnită este scăderea cererii pentru produsele sale actuale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
superior ratei de creștere a pieței pentru produsele existente. În al doilea rând, oportunitățile de diversificare trebuie să fie îndeajuns de consistente pentru a compensa inerenta inferioritate strategică a firmei pe noile piețe. În al treilea rând, firma care se diversifică trebuie să fie capabilă să “învețe” foarte repede, adică să dobândească rapid cunoștințele și calificările necesare în noul domeniu. 3. ca politică de creștere. Multe firme consideră că diversificarea este cea mai bună cale de urmat pentru întreprinderile care doresc
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Penrose, care definește diversificarea pornind de la noțiunea de arie de specializare (corespunzătoare și ea întrucâtva noțiunii de câmp de activitate strategică). O arie de specializare este definită de trei componente: baza tehnologică, produsele fabricate și piața țintă. O întreprindere se diversifică atunci când își face intrarea într-o arie de specializare nouă. Ea poate realiza acest lucru pe trei căi: prin crearea de produse noi, pentru piețele actuale, cu o tehnologie diferită; prin crearea de produse noi, pentru piețe noi, cu tehnologia
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
este deci compus dintr-o suită de achiziții de bunuri de producție și are drept consecință creșterea activelor imobilizate ale întreprinderii. În cele mai multe cazuri această creștere este rezultatul unei politici voluntariste a firmei pentru a pătrunde pe piață, a-și diversifica produsele sau a crea produse noi. Creșterea internă sfârșește prin formarea unei întreprinderi de talie mare, cuprinzând mai multe compartimente, divizii și adesea mai multe uzine, dar care fac toate parte din aceeași întreprindere ca persoană juridică. Ea este uneori
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Motivațiile care determină un asemenea comportament din partea proprietarilor sunt multiple. Unii dintre ei operează pe o nișă de piață redusă, care le impune conservarea unor dimensiuni mici ale firmei; în plus, nu au capacitatea, resursele și voința de a se diversifica, de a pătrunde pe alte piețe. Drept urmare, creșterea le apare ca fiind lipsită de sens. Altor proprietari le este frică să nu piardă controlul întreprinderii în momentul în care aceasta va depăși o anumită dimensiune, iar alții se tem că
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de întreprinderi: lungimea liniei ierarhice; gradul de centralizare a deciziilor; gradul de planificare a activităților. În diagnoza caracteristicilor și efectelor structurilor organizatorice pot fi utilizate însă și alte metode/instrumente de investigare (chestionare, scale, teste sociometrice). Recurgând la un ansamblu diversificat de instrumente psihologice (job description index, chestionar de adaptare la stres, scala locus de control în muncă, scala locus de control, tehnica sociometrică), Romeo Zeno Crețu (2001) a obținut rezultate semnificative privind, pe de o parte, specificul psihologic al structurilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
liderului (a organiza, a decide, a controla etc.) se adaugă, dintr‑o perspectivă organizațională, noi roluri: a negocia, a motiva, a integra. Confruntându‑se cu probleme mai numeroase și mai dificile, este și normal ca și rolurile liderului să se diversifice. Cu mulți ani în urmă, W.G. Bennis nota: # Rolul conducătorului a devenit infinit mai complex, el fiind acum centrul unui set deosebit de multicolor de presiuni și de expectații... În mod firesc, el trebuie să dispună de știința și de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că ce îi deosebește pe workaholici de non-workaholici este nu atât cantitatea de ore dedicată muncii, ci atitudinea oamenilor față de muncă. Workaholic-ul este cel care manifestă un „devotament excesiv față de muncă”, el „nu-și poate lua timp liber și nici diversifica interesele”; „dedică mai mult timp gândirii și procurării muncii decât o cere situația”. Scott (1997), recurgând la un procedeu analitic sofisticat (recoltarea caracteristicilor atribuite workaholic-ului în literatura de specialitate; căutarea similarităților conceptuale dintre ele; diferențierea conceptului de altele relativ asemănătoare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
clasică, literatura consacrată ar aparține genului nobil al adevăratei culturi, superioară, academică, recunoscută și consacrată. Oricine poate accepta cu ușurință faptul că distincția este relativă, arbitrară și subiectivă. • Mesajul și mijlocul de comunicare În timp ce cercetarea asupra mijloacelor de comunicare se diversifică tot mai mult, sociologul canadian McLuhan reamintește o evidență parțial unitară, și anume că același mesaj poate avea efecte foarte diferite asupra societății, precum și asupra membrilor săi, în funcție de mijloacele de comunicare ce asigură transmisia. Cu celebrul aforism “mijlocul de comunicare
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
intensitatea seismului după cantitatea de mercur vărsată în pahare. Mai apoi, seismologia (ramură a geofizicii care studiază cutremurele de pământ, din gr. seismos cutremur și logosștiință) s-a dezvoltat într-un ritm rapid, iar metodele ei s-au perfecționat și diversificat continuu, lucru accelerat și în prezent, când toate forțele oamenilor de știință din întreaga lume sunt îndreptate spre “ghicirea” (prognoza) locului, forței și timpul declanșării unei viitoare catastrofe, în regiunile periculoase ale globului, pentru alcătuirea unor prognoze pe termen scurt
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
găsește În legile naturale cunoscute În orice țară. Sigur, ar susține cu Încăpățânare această afirmație, dacă temeritatea hazardului care a presărat legile umane ar fi făcut măcar una care să fie universală; gluma bună este că fantezia oamenilor s-a diversificat atât de mult, că n-a creat nici măcar una de acest gen” (Pascal, 1904, t. XIII, p. 216). Ambii filosofi concep „universalitatea” doar Între frontierele unui stat. Bineînțeles, Revoluția va da criticilor la adresa drepturilor omului forma cea mai radicală. Pamfletele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au inaugurat era colonială, amestecurile de populații s-au Înmulțit din nou. Însăși noțiunea de „metisaj” s-a născut din situația colonială În care păstrarea privilegiilor unora era presupusă a fi consecința unor diferențe prezentate ca „obiective”. Într-o societate diversificată În care trăsăturile exterioare se traduc prin poziții ierarhice, o astfel de configurație perturbă ordinea socială. Prin urmare, nu poate fi decât un fenomen marginal, dezaprobat, dacă nu chiar imoral, contestând ierarhia stabilită. Această noțiune, aplicată oamenilor, apare abia În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a vorbi, ci este un complex al unor moduri apropiate și independente de a vorbi, care alcătuiesc dialectele și graiurile. Deoarece diviziunile cele mai importante ale variantei populare a limbii sînt legate de varietatea în spațiu, norma limbii se diversifică regional și funcționează în virtutea unor tradiții locale. Aspectul și posibilitățile limbii populare ilustrează evoluția și starea comunității care o vorbește, încît gradul de unitate și calitatea mijloacelor de expresie se raportează nemijlocit la situațiile ce caracterizează viața socială și culturală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
literatură nu presupune redarea vorbirii unor persoane ce au reprezentat modele pentru personaje, ci presupune o selecție și o organizare a elementelor de limbă, scriitorii dovedind în acest mod posibilitățile lor artistice. Din acest motiv, prin oralitate, textele literare se diversifică și se particularizează, aspectele lingvistice și extralingvistice oferind o gamă bogată și variată de mijloace și procedee. Așa, de exemplu, atributul oralității revine operelor unor scriitori precum Ion Creangă și I. L. Caragiale, dar mijloacele și procedeele la care recurg acești
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
epuiza problema stereotipiilor în limbă, se constată că se pot identifica atribute multiple ale fenomenului în discuție, din perspective de investigație diferite care nu trebuie să vizeze exclusiv aspectul normativ, ci să determine manierele în care recurențele își exercită funcțiile diversificate în procesul comunicării. V. clișeu, limbaj, stereotip, stil. COSERIU 1994; AMOSSY - HERSCHBERG PIERROT 1997; FILLOL 2000; ZAFIU 2001; DASCĂLU JINGA 2009. RN STILISTICĂ. Disciplină lingvistică și literară, apărută la începutul secolului al XX-lea (pe ruinele retoricii clasice, căzute în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
are interlocutorul său. În acest sens, competența sa nu este numai lingvistică, ci și comunicațională și discursivă. În general, se consideră că subiectul discursiv are o structură compozită; el este polifonic în măsura în care este reprezentantul mai multor voci enunțiative, el este diversificat, fiindcă posedă mai multe tipuri de cunoștințe, și se dedublează, în măsura în care este dispus să joace alternativ două roluri de bază diferențiate, rolul celui care produce un act de vorbire, imaginîndu-și reacția posibilă a interlocutorului și rolul celui care primește și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poezia sau teatrul) și subgenul science-fiction (vs. fantasticul sau polițistul). În mod complementar, tipurile secvențiale grupează texte sau subansamble textuale ce corespund diferitelor sarcini cognitive și lingvistice care solicită moduri deosebite de organizare a enunțului. Ele traversează genurile și se diversifică în mod specific; tipul narativ, de exemplu, abundă în literatură, în istoriografie, în presă, rapoartele poliției, discuțiile medicale, conversații etc. În schimb, mai multe moduri de prezentare ale genului de discurs romanesc conțin în proporții variabile segmente ce țin de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbajului la Paris și director al Centrului de Analiza Discursului la Universitatea Paris XIII; a realizat mai întîi (Sorbonne, 1977) o teză de doctorat intitulată Des conditions linguistiques d'une analyse du discours, apoi a dezvoltat baza teoretică și a diversificat cîmpul de investigație în analiza discursului. Temele sale de interes privesc subiectul vorbitor, identitățile sociale și discursive, contractul de comunicare, strategiile discursive, genurile discursive, imaginarul socio-discursiv, discursul politic, discursul mediatic, discursul de vulgarizare științifică ș.a. Este coautor, împreuna cu D.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferenței între cele două cazuri rezidă în faptul că în timp ce piața americană a bunurilor religioase este liberă, în Europa religiile tradiționale dețin monopolul. Conform teoriei cererii și ofertei, o piață pluralistă, liberă a bunurilor religioase stimulează instituțiile religioase să își diversifice oferta și să se specializeze. Astfel, fiecare poate să găsească ceea ce corespunde motivațiilor sale spirituale și ajunge să se afilieze unei religii. În măsura în care statul nu intervine și lasă piața bunurilor religioase să evolueze liber, aceasta atrage tot mai mulți oameni
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
a demonstrat dacă legarea nucleotidelor sau prezența în sine a acestei secvențe este necesară pentru supresia apoptozei. Organizarea structurală a proteinelor BIRC sugerează că unitatea structurală comună - domeniul BIR - poate fi combinat cu o varietate de alte motive, care, fie diversifică funcția, fie furnizează mecanisme de reglare specifice acestor proteine. 30.3.2. MECANISME DE INHIBIȚIE A CASPAZELOR, MEDIATE DE PROTEINELE IAP Inhibarea apoptozei, etapă a procesului de reglare apoptotică, este asigurată în mare măsură de proteinele - IAP. Aceste proteine au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
al unui singur clivaj, fiecare încercând să atragă un număr cât mai mare de electori poziționându-se în zona mai multor clivaje fără a atinge neapărat tipul ideal de catch-all party. Spre exemplu, am arătat că partidul comunist și-a diversificat electoratul-țintă9. Nu e sarcina noastră să reamintim aici pertinența actuală a analizei originale a lui Stein Rokkan, o polemică a cărei amploare depășește cu mult cadrul ceh. Ne vom limita la a reaminti că aceasta a fost bine prezentată în cadrul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
care proslăvea "unitatea monolitică" a societății în jurul partidului clasei muncitorești, puterea partidului unic încetează să fie o putere unică și indivizibilă. Întrucât strategia de includere presupune anumite diferențieri funcționale la nivelul unei puteri în plină expansiune, o putere care se diversifică din punct de vedere tipologic și care este atribuită unei multitudini de grupuri profesionale, potrivit gradului lor de expertiză empirică și poziției sociale ocupate în cadrul procesului de creștere economică și de dezvoltare socială 44. Profilul comunismului românesc din perioada Ceaușescu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și "extensie a romantismului". A.E. Carter, Guy Michaud, Gilbert Durand și Norberto Bobbio sunt autorii pe ale căror explorări Mitchievici își consolidează seria argumentativă ce face posibilă tranziția pe teritoriul culturii române. Aici, rețeaua reperelor se rarefiază, însă se diversifică sub aspectul sensurilor atribuite unui fenomen nou, al cărui idiom straniu cultura română și-l însușește greu. Mihai Zamfir și Matei Călinescu se delimitează primii dintr-o serie de autori interesați, în formule și în intervale temporale diferite, de implicațiile
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cap persistente. Prin intermediul vaselor limfatice, boala se poate propaga la ganglionii din vecinătate. Uneori pot să apară manifestări colaterale ca tromboflebita, erupții cutanate, dureri osoase, dereglări neurologice cu tulburări de comportament și stări confuzionale. Tratamentele naturiste Au fost foarte mult diversificate În decursul timpului, cu propuneri de rețete bine fundamentate teoretic. *Infuzie din flori și frunze de arnică, folosită mult În Germania datorită conținutului ridicat În principii antitumorale. *Infuzie de urzică vie (2 lingurițe herba uscată la 250 ml apă clocotită
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
faptul însuși de a-și reprezenta sarcina, de a o potrivi, de a o izola și de a o localiza în spațiul altor sarcini. Într-un cuvînt, reprezentarea pune în acțiune un proces constant, spațializarea, chiar dacă utilizarea acestui proces este diversificată prin indivizi aparte, ținînd cont de importanța și specificitatea sarcinii. Ceea ce este de remarcat este exterioritatea reprezentării sarcinii: eu o am în fața mea, ca pe un peisaj, o consider ca pe un obiect situat în spațiu, unde ea însăși ocupă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]