5,279 matches
-
Cel mai îndepărtat de o asemenea contaminare este tulburătorul roman Ion Aluion, al cărui conflict tragic va persista multă vreme în memoria cititorului. ION SIMUȚ SCRIERI: Carte de iconar, Cernăuți, 1933; Itinerar cu anexe în vis. Cartea pământului, Cernăuți, 1934; Divertisment, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Tarot sau Călătoria omului, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1935; Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, cu gravuri de Rudolf Rybiczka, Cernăuți, 1936; Comentarii lirice la „Poeme într-un vers” de
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
fericită. Autiști pot opta pentru activități sociale, de timp liber sau productive diferite. Un copil poate prefera să se joace cu o carpetă pufoasă decât să conducă o bicicletă. Astfel, trebuie să ținem cont că jocul este o formă de divertisment și trebuie să fie distractiv. Oamenii normali pun preț pe independență deși uneori avem o dependență socială mai mare decât a unui autist. Este important să acceptam ce reprezintă o viață calitativă a unui autist din punctul lui de vedere
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
de manifestare colectivă ale „nebuniei”, reprezintă teme de reflecție psihopatologică și psihanalitică în care trebuie să „vedem” și să „înțelegem” natura umanului, așa cum am arătat mai sus. Nevoia sau apelul la droguri nu este un fapt întâmplător sau un simplu divertisment. Specific conduitelor umane supuse cenzurii, el reprezintă o formă de „descărcare simbolic-sublimată”, cu caracter periodic, a pulsiunilor inconștientului colectiv, specifică și necesară comunităților social-umane. Psihozele experimentale Dacă obținerea de stări sau de trăiri psihice paradoxale prin ingestia de droguri psihotrope
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
panoramă onirică care cuprinde întreaga societate și căreia nu i se poate sustrage nimeni. Expansiunea nevoilor culturale generată de „cultura de masă” este favorizată de două grupe de factori: prelungirea duratei de școlarizare și complexitatea formării profesionale, dezvoltarea distracțiilor, a divertismentului. Civilizația distracțiilor, a petrecerii „timpului liber”, a „distracțiilor libere” sau „divertismentului” este un produs cultural al civilizației moderne (Joffre-Dumazedier). Distracțiile sunt expresia unei „arheocivilizații”, o întoarcere la formele anterioare, ancestrale, de viață naturală, de descărcare pulsionară primară, necenzurată de valorile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate sustrage nimeni. Expansiunea nevoilor culturale generată de „cultura de masă” este favorizată de două grupe de factori: prelungirea duratei de școlarizare și complexitatea formării profesionale, dezvoltarea distracțiilor, a divertismentului. Civilizația distracțiilor, a petrecerii „timpului liber”, a „distracțiilor libere” sau „divertismentului” este un produs cultural al civilizației moderne (Joffre-Dumazedier). Distracțiile sunt expresia unei „arheocivilizații”, o întoarcere la formele anterioare, ancestrale, de viață naturală, de descărcare pulsionară primară, necenzurată de valorile culturale, morale și spirituale. 3) Omul manipulat Caracteristica omului modern, a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
G. Friedmann. Aceste sunt următoarele: munca este depersonalizată, sarcinile sunt fragmentate, munca este lipsită de orice fel de participare, activitatea este percepută ca o pedeapsă, lipsită de profit și satisfacții, pe care omul însă o va compensa prin distracții, jocuri, divertisment, alcool etc., munca devine astfel o sursă de nemulțumiri, conflicte, insatisfacții, sentimentul frustrării economice, limitare, neliniștea dată de nesiguranța locului de muncă, concurența, depășirea pregătirii profesionale etc. 5) Omul și condițiile de habitat P.H. Chombard de Lauwe care s-a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colectiv/Inconștient colectiv, pulsiunile inconștientului colectiv se descarcă și prin forme sublimate. Acestea au caracterul unor „conduite colective” acceptate social, cu caracter organizat și ritualizat. Ele sunt reprezentate prin competițiile sportive, festivalurile muzicale sau de artă tradițională, dans, carnavaluri, chermeze, divertisment etc. Supra-Eul colectiv este produsul factorilor modelului socio-cultural. Spre deosebire de inconștientul colectiv care este constant, Supra-Eul colectiv suferă influențele mediului socio-cultural fiind expresia „modelului valoric” al acestuia. Diferențele psiho-sociale între diferitele grupuri umane sunt date de specificul Supra-Eului colectiv. Cu cât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cultivă inițiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. Condiții de organizare a jocului didactic: - jocul să se constituie pe fondul activității dominante, urmărindu‑se scopul și conținutul lecției; - să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învățare; - să fie bine pregătit de educator în direcția utilizării eficiente a materialului folosit; - să antreneze toți copiii în activitatea de joc; - să creeze momente de relaxare, de odihnă și să se folosească mai ales atunci când copiii
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
intituleze Stârpitura. Bucăți de proză literară (Idilă, Tantal, Noua Eneidă) i-au apărut în „Kalende”; sunt piese de un fantezism colorat cu umor, vădind - după cum remarca Șerban Cioculescu - înclinația către pastișă și parodie. Autorul a mai publicat un volum de divertisment umoristic (În halat și papuci, 1933, în colaborare cu Victor Rodan și L. G. Legrel), apoi, în 1936, un volum de reportaj (Constanța), iar în 1938 unul de publicistică, Istoria vieții publice în România, unde sunt trecute în revistă doctrinele
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
WG11.7 - Tehnologii informaționale: abuzurile și cadrul legal; - WG11.8 - Educația în domeniul securității informațiilor; - WG11.9 - Criminalistică în mediul digital (digital forensics); - WG11.10 - Protecția infrastructurilor critice; - WG11.11 - Managementul încrederii; • TC12-Inteligența artificială; • TC13-Interacțiunea om-calculator; • TC14 - Utilizarea informaticii în divertisment (entertainment computing). Pentru a ne edifica asupra rolului unor astfel de organizații, vom face o succintă descriere a grupurilor de lucru din comisia tehnică TC11 - Protecția și securitatea în sistemele de prelucrare a informațiilor, evidențiind scopul înființării ei și al
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
upgrade într-o zonă a rețelei nu influențează negativ schimbul de date în celelalte zone; • reducerea costurilor - o rețea de calculatoare este mult mai fiabilă și mai ieftină decât un supercalculator; • mediu puternic de comunicație, prin: poștă electronică (e-mail), videoconferințe, divertisment interactiv. Cele mai întâlnite servicii pentru date într-o rețea sunt: • transfer de fișiere - punerea la dispoziție și utilizarea în comun a fișierelor și directoarelor; • poștă electronică - posibilitatea de trimitere și primire de mesaje electronice, în interiorul sau exteriorul unei rețele
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
parte dintr-un val de tineri furioși ai „noii generații”, P. pare că adună la un loc, în textul său, scriitori dintre cei mai diferiți, români și străini. Scrisul lui este ilustrativ pentru o generație care trăiește în epoca industriei divertismentului, într-o lume de consumați și consumatori. Predilecția romancierului pentru muzică este simptomatică și ea pentru „noul val”, care retrăiește într-un fel de prelungire ironico-nostalgică mișcarea flower-power a generației hippie. Personajele inadaptate ale lui P. par totodată vechii „cireșari
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
Stănescu, Marin Sorescu , Ioan Flora ș.a., versurile au fost receptate cu dificultate în România. Ineditele lui P., descoperite de Petru Cârdu, demonstrează că avea intenția de a se exprima și în românește. Versurile arată nu doar fața unui iubitor de divertismente literare, ci par a fi rezultatul unei meditații asupra poeziei. Compuse în anii 1947-1948, textele sunt ironice, autoironice, joviale, construind un șir de punți către universul de mai tîrziu. La fel cu poeziile lui Paul Celan scrise în românește sau
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
la fondarea cenaclului „Tudor Vianu”. Colaborează la gazetele focșănene „Atacul”, „Milcovul”, „Pentru patrie” și apoi la „Prepoem”, „`Adonis”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Ateneu”. Prima carte, Fluturi de bronz, îi apare în 1937, fiind urmată în 1941 de Hronic (divertisment). Fără să poată ieși din tradiționalismul clasicizant antebelic, în Grădina cu cactuși (1969), după o tăcere de aproape trei decenii, P. cântă parcul, cu havuzul „ca o liră de cristal”, luna trecând printre ramuri, „banca” pe care „vingt ans après
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife, București, 1992. Traduceri: Imnuri vedice, pref. Sergiu Al. George, București, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante); Texte alese din lirica sanscrită
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Mitică Râmătorian, după N. Filimon (1976), Micul Eyolf (1967), adaptare radiofonică după H. Ibsen, Peripețiile lui Nils Holgersson (1969), după Selma Lagerlöf, Crispin, rivalul stăpânului său (1986), după Lesage. Cele câteva piese originale - unele pentru teatrul de păpuși - par simple divertismente. Se reține, totuși, Ceasornicarul revoluției sau Beaumarchais la St. Lazar (1982), prin intermediul căreia autorul face să răbufnească suferințele și privațiunile trăite în închisorile comuniste. În studiile și eseurile reunite în Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru (1985), R.
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
bătălii” culturale, Pitești, 2000; Adrian Oțoiu, Proza generației ’80. Strategii transgresive, I-II, Pitești, 2000-2003; Dan Grigorescu, Jocul cu oglinzile. Însemnări despre literatura și arta postmodernă, București, 2000; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000; Mihaela Constantinescu, Post/postmodernismul: cultura divertismentului, București, 2001; Cristian Moraru, Rewriting. Postmodern Narrative and Cultural Critique in the Age of Cloning, New York, 2001; Alexandru Mușina, Sinapse, Brașov, 2001, 61-66, 99-128, 183-220; Dan Eugen Rațiu, Disputa modernism-postmodernism, Cluj-Napoca, 2001; Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism, Constanța, 2002
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
ca în Contratimp (I-II, 1981-1983) sau în „Aventuri” aproximative (I-III, 1984-1987), unde alte personaje, ca Maca-Maia, Tata-Petre, tanti Malica, sunt mai mult decât vii, pitorești. Scriitorul este aici un fin portretist și depășește practic granițele simplului gen de divertisment. Un element-cheie ar fi de remarcat (l-au semnalat critici precum Valeriu Cristea sau Teodor Vârgolici): jovialitatea autorului, un fel de copil-mare, care se amuză în tot ceea ce scrie, rămânând însă, în umbră, un autor serios, ce mizează mai ales
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
și-au avut răsunetul lor în epocă, nu sunt prea departe de alcătuirile poetice ale unui Costache Conachi sau ale Văcăreștilor. Mai multă vigoare au versurile de inspirație folclorică, nu însă și cele pe temă istorică, fade cu totul. Ca divertisment, a compus și câteva fabule. Inapt pentru scrierile de ficțiune, N. se dovedește mai convingător în proza de evocare lirică și mai ales în memorialul de călătorie. Cele trei „sări” din ciclul Veneția, de atmosferă romantică, povestesc patetic despre iubiri
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
București, 1982; Luciana Stegagno Picchio, Literatura braziliană, postfața trad., București, 1986; Eugenio Montale, Poezii, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1988; Rosa Del Conte, Eminescu sau Despre Absolut, pref. trad., cuvânt înainte Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfață Mircea Eliade, Cluj-Napoca, 1990; Guido Morselli, Divertisment 1989, Cluj-Napoca, 1992; Roland Barthes, Plăcerea lecturii, postfață Ion Pop, Cluj-Napoca, 1994; Paul Morand, București, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Ion Pop). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Un critic, RL, 1977, 25; Radu G. Țeposu, Lectura în
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Transilvaniei, unde ia forma de epilog al colindei propriu-zise și se numește urarea colacului sau mulțămită. Ca și celelalte forme ale colindei, p. își are originea într-un ritual magico-religios. Funcția sa ritualică s-a transformat treptat într-una de divertisment și felicitare, ceea ce i-a asigurat permanența. S-a găsit o corespondență a p. în sărbătorile romane Opalia, în care se celebra cultul soției lui Saturn, Ops, simbol al abundenței și al fertilității, dar ipoteza că ar continua niște manifestări autohtone
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
la Radioteleviziune. A debutat publicistic în 1952, la „Veac nou”, cu reportaje, iar prima carte, romanul polițist Răzbunarea Ofeliei, îi apare în 1967. Cărțile lui O. ilustrează, în epoca în care apar, genul literaturii de consum. Funcția lor principală este divertismentul, literarul ocupând o poziție colaterală. Ținând de codul narațiunii polițiste (Îngerul negru, 1969, Egreta violetă, 1972) sau istorice (Masca burgundă, 1971, Spada de Toledo, 1976, Eroul necunoscut, 1977), romanele duc la capăt, cu mijloace modeste, relatarea unor enigme. Date fiind
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
malițios scrutează în final iluziile din tinerețe. Despre anii de ucenicie vorbește schița Cum am învățat românește, în care grotesca apariție a dascălului Socoleanu e batjocorită cu o faceție crudă. Au mai pățit-o și alții relatează, cu lejeritatea unui divertisment, tribulațiile conjugale ale postelnicului Andronache Zâmbolici. În Toderică, de fapt o traducere mai slobodă a nuvelei Fédérigo de Prosper Mérimée, felul ingenios în care Toderică păcălește moartea îl prevestește parcă pe Ivan Turbincă al lui Ion Creangă. Fragmente istorice se
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
ș.a. Din visurile de dramaturg ale lui O. nu s-a născut nici o piesă terminată, iar localizările de mai târziu - Radicalele (1881), după E. Labiche, Nea Frățilă (1882, în colaborare cu G. I. Ionnescu-Gion și semnată Aliod), după Erckmann-Chatrian - sunt divertismente fără relevanță. Întâile lui reușite rămân „scenele istorice” Mihnea-Vodă cel Rău și Doamna Chiajna. Compunându-le, avea în vedere maniera romantică a evocărilor istorice ilustre din literatura europeană (Walter Scott, Prosper Mérimée, Victor Hugo), dar ținea să se integreze mai
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
pare că autorul este totuși Samuil Vulcan, pe atunci elev la Blaj, în ultima clasă a Gimnaziului Teologic. Oricum, textul a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri), este evocată uciderea domnului moldovean Grigore III Ghica de către turci, în anul 1777. După un Praeambulum ce anunță
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]